Pensii speciale vs. realitate specială: Instanțele sunt la limită, Bolojan apasă pedala electorală pe sistem

Magistrații dau replică președintelui interimar Ilie Bolojan: „Vor să ne țină în sistem până cedăm psihic sau fizic”. În instanțe se lucrează până la epuizare: „Nu suntem carne de tun electoral”

„Oamenii precep niște nedreptăți sociale. Suntem singura țară care ne pensionăm judecătorii la 48 de ani cu o pensie destul de mare, în condițiile în care categoriile celelalte se pensionează la 65 de ani cu o pensie de 10 ori mai mică și atunci apare o frustrare puternic socială pentru că în condițiile în care de la 48 de ani până la 65 de ani un om este cu experiența de viață profesională acumulată – deci poate da înapoi societății – noi îl trimitem în pensie ca să se reangajeze după aceea unde tot la stat. Acest tip de nedreptăți motivează puternic un vot de genul anti-sistem”, a declarat președintele interimar al României.

Tentativa Guvernului și Parlamentului de a restrânge accesul la pensia de serviciu sau de a condiționa ieșirea din activitate de vârste mai înaintate creează tensiune și nemulțumire în sistemul judiciar în contextul recentelor propuneri politice de majorare a vârstei de pensionare a magistraților.

Magistrații acuză că sunt ținta unui discurs populist, bazat pe neînțelegerea profundă a specificului și a intensității muncii din instanțe, potrivit surselor CluJust din sistemul judiciar.

Magistrații cu care am stat  de vorbă afirmă că se dorește creșterea vârstei de pensionare la nivelul sistemului public de pensii, respectiv 65 de ani, desființarea pensiilor de serviciu ale magistraților în sensul să nu se plătească pensie apropiată salariului, dar vor o carieră de sacrificiu de 40 de ani cu intensitatea a două-trei norme obișnuite. Pensia apropiată salariului a fost justificată de foruri internaționale și de reprezentanții sistemului judiciar din România prin faptul că este un element care intră în conținutul independenței magistraților față de factorul politic și tentativele de corupere.

Printre ideile dominante se regăsesc supraîncărcarea cronică a instanțelor, neacoperirea posturilor vacante și lipsa de înțelegere din partea factorului politic și a societății cu privire la condițiile restrictive și presiunea psihică la care sunt supuși judecătorii. Unii magistrați spun că deja văd colegi care nu mai au viață în afara instanței sau care vor ceda psihic după 55 de ani în acest ritm, fapt ce ar putea determina în viitor demisii sau pensionări pe caz de boală.

Discuția reflectă și o critică sistemică mai amplă: magistrații sunt nevoiți să soluționeze mii de cauze, multe minore sau repetitive, care ar putea fi direcționate spre alte forme de soluționare, cum ar fi medierea sau proceduri administrative. Se cer reforme legislative urgente pentru degrevarea instanțelor. Nu ar trebui să ajungă în fața judecătorului decât anumite tipuri de cauze complexe. În penal, de exemplu, liberările condiționate, confirmările renunțării la urmărire penală sau plângeri ale deținuților deja evaluate de judecătorul de supraveghere ar putea fi scoase din competența instanțelor.       

În același timp, se cere ca legislativul să consulte sistemul judiciar atunci când creează norme ce afectează direct instanțele, și chiar posibilitatea ca instanțele să sesizeze oficial incoerențele legislative care creează cauze repetitive pe rolul instanțelor.

Concluzia este una de frustrare generală: Dacă schimbările vor continua fără consultare reală și fără sprijin instituțional, tot mai mulți magistrați vor pleca din sistem, fie prin pensionări anticipate, fie prin demisii sau, în cel mai rău caz, ca urmare a bolilor profesionale dobândite pe fondul supraîncărcării instanțelor.

Comments

comentarii