Amenzi de la radar anulate după vizionarea înregistrărilor în instanță

CluJust vă prezintă două cazuri în care amenzile pentru viteză au fost anulate definitiv la tribunal. Judecătorii au aplicat principiul „in dubio pro reo” în favoarea șoferilor.

Doi șoferi au scăpat de sacțiuni și de suspendarea permisului de conducere după ce Tribunalul Sălaj a anulat, în două hotărâri distincte, procese-verbale de contravenție întocmite de Poliția Rutieră pentru depășirea limitei de viteză. În ambele cazuri, judecătorii au constatat că probe esențiale nu au fost concludente și au invocat principiul „in dubio pro reo” – orice îndoială profită celui acuzat.

Într-unul dintre dosare, șoferul fusese sancționat pentru că ar fi circulat cu 104 km/h într-o localitate unde limita era de 50 km/h. Procesul-verbal consemna localitatea Hereclean ca loc al faptei, dar în înregistrarea video figura localitatea Badon, iar mașina cu numărul de înmatriculare al petentului apărea abia în ultimele secunde ale filmării. Instanța a constatat că nu se poate stabili cu certitudine că viteza înregistrată aparține autovehiculului șoferului sancționat.

Judecătorii au mai reținut și faptul că procesul-verbal a fost întocmit de un agent care nu deținea atestat de operator radar, iar înregistrarea nu permitea identificarea clară a mașinii surprinse cu viteză excesivă.

”Din înregistrarea video depusă la dosar, vizionată în mod nemijlocit de către Tribunal, înclusiv în ședința de judecată, reiese faptul că la momentul la care apare valoarea literei T-țintă de 104 km/h, aceasta apare fixată p un autoturism aflat în coloană, a cărui marcă sau număr de înmatriculare nu pot fi identificate, după care, pe înregistrare, se succed mai multe numere de înmatriculare (…. ), până când apare cel al autoturismului condus de petent,  împrejurare care, în aprecierea instanţei de apel, nu permite stabilirea cu certitudine a faptului că viteza înregistrată de 104 km/h este cea a autoturismului condus de petentul apelant. Aşa cum m menţionat, în tot timpul înregistrării, se observă că se circula în coloană pe ambele sensuri şi era întuneric, neputând fi stabilit cu certitudine, în raport de locul amplasării aparatului radar, nici dacă autovehiculele circulau în localitate sau în afara ei.

În acest context, Tribunalul consideră că atribuirea valorii vitezei de 104 km/h autoturismului condus de petent nu are la bază elemente certe, neechivoce, ci doar prezumții subiective ale operatorului radar.”, se arată în motivare.

În celălalt caz, șoferul a fost sancționat cu avertisment pentru o viteză de 101 km/h, tot în localitate. În apărarea sa, acesta a susținut că se afla în afara localității și a prezentat inclusiv extrase GPS, dar instanța de fond a respins aceste probe. Tribunalul a constatat însă că înregistrarea radar era neclară, nu se putea distinge numărul de înmatriculare, iar procesul-verbal nu menționa kilometrul exact sau alte repere clare ale locului sancțiunii.

”Vizualizând imaginile înregistrate de aparatul radar, instanța de control judiciar reține că există un dubiu cu privire la cele constatate personal de către agentul constatator vizând prezența apelantului în interiorul localității la momentul la care s-a efectuat înregistrarea vitezei la o valoare de 101 km/h peste maximul admis pe sectorul de drum respectiv.

Din imaginile puse la dispoziție de intimatul IPJ Sălaj se observă că la data de 12.08.2023, ora 01:31, un autoturism se apropie din același sens pe DN1 F Badon, fără a se putea vizualiza numărul de înmatriculare, iar aparatul radar înregistrează viteza de 101 km/h. Cu alte cuvinte, exista un dubiu cu privire la faptul că autoturismul înregistrat este al apelantului la momentul indicării valorii vitezei de 101 km/oră.

Dubiul, pentru a fi avut în vedere şi a fi apreciat ca o probă pozitivă de nevinovăţie, trebuie să fie unul rezonabil.

Așa cum s-a arătat și se observă din imaginile depuse de însuși organul constatator, nu se poate stabili cu exactitate din vizionarea imaginilor că apelantul este cel care circula cu viteza de 101 km/oră în localitate.”, se arată în motivare.

În ambele decizii, Tribunalul Sălaj a subliniat că în cazul contravențiilor pentru viteză, sarcina probei revine integral poliției, iar dacă înregistrarea nu permite identificarea clară a mașinii sau dacă există dubii rezonabile, acestea trebuie să fie în favoarea șoferului.

„Nu se poate reține în mod rezonabil vinovăția în lipsa unor probe clare și certe. Înregistrările trebuie să arate fără echivoc cine a săvârșit fapta și cu ce viteză”, se arată într-una dintre hotărâri.

Ambele decizii sunt definitive și sunt utile pentru șoferii care contestă amenzi pentru viteză.

Comments

comentarii