Judecătorii Curții de Apel Cluj au finalizat motivarea deciziei prin care i-au interzis unui medic ginecolog din Turda să mai profeseze timp de 5 ani, i-au aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare și l-au pus să plătească, în solidar cu spitalul, 450.000 de euro familiei cu copil nenorocit pe viață.

Medicul ginecolog Ovidiu Lupșan a fost condamnat penal în 19 iunie pentru abuz în serviciu și neglijență în serviciu, atunci când judecătorii Claudia Ilieș și Valentin Chitidean de la Curtea de Apel Cluj au admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței inițiale. Clujust.ro vă prezintă mai jos o parte importantă din motivarea deciziei, în care se poate vedea cum a decurs nașterea din 2008 pentru care a fost acuzat medicul, ce nu a făcut acesta, ce a făcut greșit și care au fost efectele devastatoare asupra nou-născutului.

În extrasul din motivare de mai jos, care este anonimizat, L.O.  este mediucul Lupșan Ovidiu, iar C.C.T  este copilul Crișan Claudiu Teodor, C.D.M.D este mama Crișan Diana Maria Victoria, iar C.D.A este tatăl Crișan Dorin Alexandru.

Extras din motivarea Curții de Apel

”Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel şi din oficiu, conform art.417 C.pr.pen., Curtea retine că în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în faza de cercetarea judecătorească şi în apel, instanta de fond a retinut în mod corespunzător starea de fapt şi vinovătia inculpatului L. O. pentru comiterea infractiunilor de abuz în serviciu prev. de art.246 C.pen. din 1968 şi neglijentă în serviciu prev. de art.249 C.pen. din 1969, fapte constând în esentă în aceea că :

La data de 18.02.2008, în calitate de medic primar de obstetrică- ginecologie la Spitalul Municipal Turda şi medic curant al părtii vătămate C.D.M.V., însărcinată în săptămâna 41, inculpatul a administrat acesteia pentru a-i declanşa medicamentos naşterea, o tabletă de Cytotec, fără a obtine consimțământul informat al acesteia respectiv fără o informarea corectă şi completă cu privire la faptul că acel medicament nu se regăseşte în registrul farmacologic român, nu este autorizat spre distribuire şi utilizare în România, a fost procurat în mod clandestin, nu este destinat folosirii la declanşarea naşterii şi că există unele riscuri(efecte adverse) la administrarea acestuia.

De asemenea, în aceeaşi calitate, nu a asigurat prezenta medicului şi asistentei de gardă din sectia neonatologie a spitalului pentru a asista la naştere, a prelua nou-născutul C.C.T., a-l examina şi a-i acorda scorul APGAR şi care ulterior naşterii, desfăşurate în lipsa medicului neonatolog, a lăsat nou-născutul în sarcina personalului medical mediu(asistente), cu consecinta privării de supraveghere şi tratament medical adecvate din partea medicului neonatolog, care ar fi putut depista şi diagnostica la timp hipoxia perinatală sau alte probleme medicale, pe baza primelor simptome apărute, de natură să înlăture sau, cel putin, să diminueze efectele nefaste ale acesteia asupra functiilor creierului copilului, în prezent încadrat în grad de handicap grav sau sa permită recuperarea într-o mai mare măsură sau mai rapidă.

Cu privire la obligatia de informare a pacientului reglementată în dispozitiile art.649 din Legea nr.95/2006 care constă în informarea corectă, completă şi pe înȚelesul pacientului asupra stării sale de sănătate, cu referire la diagnostic, investigații, prognosticului şi, în special asupra riscurilor care pot surveni în cazul aplicării unui anumit tratament sau efectuarea unei intervenții chirurgicale, cu recomandarea îngrijirilor medicale considerate a fi necesare, în mod corect prima instanță a reținut că aceasta a fost încălcată de către inculpatul L.O., în relatia cu pacienta sa, C. Diana Maria.

De asemenea, inculpatul a nesocotit dispozițiile art. 6 din Legea nr. 46/2003 (a drepturilor pacientului), conform cărora „pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi pronostic.

Potrivit Codului de deontologie medicală adoptat în anul 2005, pentru orice interventie medicală diagnostică sau terapeutică este necesar consimțământul informat al pacientului. Consimtământul pacientului va fi exprimat în condițiile legii. Consimțământul va fi dat după informarea pacientului asupra diagnosticului, prognosticului, alternativelor terapeutice, cu riscurile şi beneficiile acestora( art.58-60).

Inculpatul L.O. nu a prezentat un document semnat de pacienta C.D.M. din care să rezulte că i-a adus la cunoştință toate informațiile necesare în legătură cu declanşarea medicamentoasă a travaliului, astfel că în lipsa unei probe scrise au fost administrate alte mijloace de probă, în acest sens fiind declarația părții vătămate, a inculpatului şi declarațiile martorelor F.M. şi F.M.. Din coroborarea acestora a reieşit doar că inculpatul a spus pacientei că îi va administra o jumătate de tabletă Cytotec pentru a naşte mai uşor, explicând şi alternativa naşterii prin cezariană sau cu un alt medic.

Curtea apreciază că obligația de informare a medicului, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, nu a fost respectată de inculpat în cazul administrării medicamentului Cytotec, neexistând un consimȚământ valabil exprimat al pacientei.

Aşa cum s-a reținut, Cytotec este un medicament fabricat în Statele Unite ale Americii de producătorul GD S., nu este autorizat de AgenȚia NaȚională a Medicamentului sau de AgenȚia Europeană a Medicamentului şi nu figurează în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, distribuirea şi folosirea lui pe teritoriul naȚional fiind interzise. Această interdicȚie, prevăzută expres în art. 700 din Legea nr.95/2006, era impusă Ia nivel european prin Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (art. 5 şi 6 din Directivă).

Medicamentul „Cytotec se prezintă sub formă de comprimate de 100 sau 200 mg şi este destinat tratamentului împotriva ulcerului gastric şi altor afecȚiuni ale stomacului şi duodenului, eliberându-se doar pe bază de prescripție medicală. Datorită conținutului ridicat de substanță activă – misoprostol 200 (o prostaglandină sintetică) -, pe care o conține, acest medicament este folosit pentru a induce avortul, fiind denumit uneori popular „pilula avortivă” dar şi pentru a determina contracțiile uterine în cazul sarcinilor la termen sau suprapurtate. În prospectul medicamentului, există un avertisment serios cu privire la riscurile pentru mamă şi făt pe care le are administrarea medicamentului femeilor gravide în cazul cărora administrarea acestuia este chiar contraindicată.

În SUA au existat mai multe dezbateri controversate cu privire la utilizarea medicamentului Cytotec(misoprostolului) pentru inducerea travaliului, iar în anul 2000 producătorul Searle a atras atenția asupra riscurilor pe care acesta le prezintă în cazul în care este folosit asupra femeilor gravide, ca şi hiperstimularea uterului, rupturi uterine, bradicardie fetală, embolismul lichidului amniotic, moartea mamei şi a fătului, menȚionând că nu se vor face studii şi nu va fi susȚinută utilizarea Cytotec pentru inducerea travaliului.

Este real că în ciuda acestei controverse, în perioada anului 2008 şi anterior, utilizarea off flabel a Misoprostolului a fost susȚinută de Congresul American de Obstetrică şi Ginecologie(ACOG) pentru inducerea travaliului în cazul unor sarcini la termen, iar medicii specialişti din SUA au folosit acest medicament.

FDA( US Food and Drug Administration) a definit noȚiunea de „off label” în sensul că aceasta reprezintă utilizarea unui medicament pentru alte scopuri decât cele menȚionate în prospect, iar EMA(European Medicine’s Agency) , referindu-se la cadrul etic şi legal de utilizare „off label” a unor medicamente, a menȚionat că prin folosirea off label se înȚelege că un medicament este în mod intenȚionat utilizat în scopuri medicale, în neconcordanȚă cu informaȚiile din prospectul produsului autorizat.

ESMO(European Society for Medical Oncology) a statuat că, prescriind un medicament „off label”, medicul îşi asumă o responsabilitate specială deoarece în mod formal prescrie un medicament în legătură cu care o autoritate competentă nu a stabilit că este sigur şi eficient, răspunzând pentru orice problemă care survine în urma utilizării acelui medicament.

Astfel, utilizarea off label a unui produs presupune ca acesta să fi fost autorizat ca medicament pe teritoriul unui stat, însă folosirea sa, urmează să aibă loc, în urma unor studii de specialitate, pentru alte indicații decât cele din prospect, aşa cum este în fapt cazul Cytotec, în SUA.

Cu toate că medicamentul nu a fost autorizat în România, medicii specialişti în obstetrică ginecologie l-au utilizat pe scară largă, doza recomandată fiind 25 mcg pentru inducerea travaliului în cazul unei sarcini suprapurtate, deşi potrivit celor de mai sus nici utilizarea off label nu putea fi acceptată.

Aşa fiind, în cazul unui medicament pentru care nu există autorizare şi în privința căruia nu există indicații precise de utilizare, iar riscurile nu sunt menȚionate de către un organism competent, pacientul trebuie să fie în mod adecvat şi strict informat asupra lipsei de autorizare şi asupra posibilelor riscuri la care se expune, iar acestuia trebuie să i se aducă la cunoştinȚă alternativele pe care le are pentru a lua o decizie în cunoştință de cauză, în concordanță cu dispozițiile legale mai sus menȚionate şi cu disp.art.3 par.2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Față de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că inculpatului, în calitatea sa de medic, îi revenea obligația de a aduce la cunoştința pacientei sale C.D. că îi administrează un medicament neautorizat, de a-i explica detaliat care sunt, nu numai efectele acestuia, dar şi riscurile, chiar şi excepționale la care se expune, aşa cum sunt menționate în prospectul de utilizare, în aşa fel încât aceasta să poată să ia o decizie în cunoştință de cauză şi să decidă dacă, în prezența acestor riscuri, nu alege o altă soluție medicală, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Inculpatul nu i-a adus la cunoştință părții vătămate faptul că medicamentul respectiv este unul neautorizat în România, că l-a procurat în mod clandestin(nu din farmaciile din România), că nu este destinat folosirii la declanşarea naşterii, ci pentru tratarea afecȚiunilor gastrice şi nu a informat-o despre riscurile potențiale(efectele adverse) ale administrării acestuia, aşa cum sunt menȚionate în prospectul medicamentului şi în literatura de specialitate.

Prin nerespectarea dreptului la informare al pacientului, corelativ cu încălcarea obligației medicului, s-au adus prejudicii pății vătămate C.D., aceasta pierzând şansa cunoaşterii riscurilor la care se expune, precum şi aceea de a refuza administrarea acestui medicament şi a alege o altă metodă de naştere, care poate ar fi avut o altă finalitate.

În consecință, în mod judicios s-a reținut că inculpatul şi-a încălcat cu intenție indirectă atribuțiile de serviciu, acestea fiind îndeplinite în mod defectuos, în sensul că nu a respectat prevederile art.649 din Legea nr.95/2006 corelativ cu art. 6 din Legea nr. 46/2003, precum şi principiile de etică şi deontologie medicală, în tratamentul efectuat prin administrarea medicamentului Cytotec părții civile C.D.M., iar prin aceasta a cauzat o vătămare intereselor personale ale acesteia fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev.de art.246 C.pen. din 1969.

Vătămarea intereselor personale ale părții vătămate C.D.M. s-a produs prin nerespectarea dreptului de a fi informată în mod corespunzător cu privire la procedurile medicale, a dreptului la ocrotirea sănătății, a dreptului la viață, la integritate fizică şi psihică, iar în acest sens viața fătului este indisolubil legată de cea a mamei, dreptul de a primi un tratament medical corespunzător, de a fi tratată cu respect şi demnitate, drepturi fundamentale înscrise în Constituția României, Carta Europeană a Drepturilor fundamentale, Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi legislația medicală națională.

În cauza Csoma contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului la viaȚă privată înscris în art.8 din ConvenȚia Europeană privind Drepturile Omului tocmai prin omisiunea medicului de a informa adecvat pacienta asupra riscurilor procedurii medicale.

În legătură cu consecințele administrării medicamentului Cytotec, în raportul de expertiză medico-legală(supliment II expertiză) nr. 8632/VI/f/5/2011 din 31.05.2013(f. 141-148 dosar U.P.) se reȚine că din punct de vedere obstetrical s-a procedat corect la declanşarea medicamentoasă a naşterii cu Cytotec şi că acest medicament, în dozele folosite în acest caz, nu au avut timpul necesar provocării unor efecte secundare asupra mamei şi fătului şi nici asupra poziȚiei fetale, iar într-un alt raport medico-legal, dr.V. menționează că „Nu există argumente ştiințifice medicale care să probeze cu certitudine posibilitatea apariției hipoxiei la naştere ca fiind datorată de inducerea medicamentoasă a naşterii.

Prin Raportul Medico-Legal întocmit la cererea părților civile C.D. şi C.D. data de 07.04.2012(f. 153-183), medicul primar legist A.C. a aratat că au existat semne de travaliu distocic, inclusiv distocia humerală, determinată de administrarea de Cytotec şi care a determinat declanşarea de contracții uterine foarte intense determinând un traumatism al fătului aflat în timpul expulziei. Totodată, arătă că afecȚiunile de care suferă minorul sunt consecința directă a suferinței fetale la naşterea din 18.02.2008, existând legătură directă de cauzalitate între naştere şi afecțiunile prezente.

Din analiza actelor medicale, cu excepția raportului întocmit de dr. C., rezultă că şi în situația în care nu s-a stabilit cu certitudine că medicamentul Cytotec, prin declanşarea contracțiilor produse asupra uterului, ar fi avut ca efect apariȚia hipoxiei la naştere, totuşi nu este exclusă această posibilitate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât medicul obstetrician D., audiat în calitate de martor menȚionează că acest medicament poate influența lipsa de oxigenare a fătului în timpul travaliului, iar cu privire la doza de medicament folosită nu a existat o poziȚie constantă nici măcar din partea inculpatului.

În cuprinsul Deciziei nr. 41/2011 a Colegiului Medicilor din România – Comisia Superioară de Disciplină(f. 83-85 dosar U.P.), se arată – făcând trimitere la literatura medicală de specialitate – că medicamentul Cytotec este folosit în prevenirea şi tratamentul ulcerelor gastrice şi „Datorită conȚinutului de prostaglandină a fost preluat şi folosit(medicamentul Cytotec s.n.) în obstetrică pentru declanşarea naşterilor sau avorturilor.(…)La o sarcină la termen folosirea lui este nerecomandată deoarece produce contracȚii uterine frecvente, de joasă intensitate, cu relaxare incompletă a fibrei miometriale şi implicit suferință fetală şi, mai ales, pentru că odată administrat efectul său asupra uterului nu mai poate fi controlat aşa cum se întâmplă când se administrează oxitocin în perfuzie, al cărui ritm poate fi mărit sau micşorat în funcție de răspunsul prin contracție a fibrei musculare a uterului.”

Aceste aspecte întăresc şi mai mult convingerea instanȚei că interesele mamei au fost vătămate prin modul în care inculpatul şi-a îndeplinit obligațiile în calitatea sa de medic, iar vinovăția acestuia a fost dovedită, astfel că nu poate fi pronunțată o soluție de achitare.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune, având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor, respectiv gravitatea faptei, prin prisma modalității concrete de comitere conform celor mai sus descrise, urmările acesteia, suferințele cauzate persoanei vătămate, nu numai prin procedurile medicale aplicate, dar şi prin consecințele determinate de neinformarea corespunzătoare asupra acestora, lipsirea sa de luarea unei decizii mai puțin riscante pentru viața fătului, dar şi persoana inculpatului, conduita acestuia în timpul procesului medical( completarea defectuoasă a fişei medicale) lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală, Curtea apreciază că se impune condamnarea sa la o pedeapsă îndreptată înspre maximul special prevăzut de lege şi anume 2 ani închisoare, pedeapsa de 10 luni închisoare fiind mult prea redusă în raport cu gradul de pericol social al faptei şi al făptuitorului, sens în care se apreciază că apelul parchetului şi al părților civile este întemeiat.

În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat prin infracțiunea de abuz în serviciu, Curtea reține în acelaşi sens cu instanța de fond că acesta este unul de natură nepatrimonială şi constă în urmarea produsă asupra mamei ca efect al nerespectării drepturilor acesteia, vătămarea intereselor sale legale şi se concretizează în suferințele psihice la care a fost expusă pe tot parcursul procedurilor medicale aplicate în timpul naşterii, dar şi consecinȚele ulterioare declanşării naşterii, prin folosirea unui medicament neautorizat şi fără o informare corectă, respectiv naşterea unui copil cu grave probleme de sănătate, cu efecte negative pe o perioadă îndelungată sau chiar pentru tot restul vieții.

În consecință, parții civile C.D.M. i se cuvin despăgubiri civile pentru daune morale, iar inculpatul şi partea responsabilă civilmente sunt datori a le plăti, fiind îndeplinite condiȚiile răspunderii civile delictuale prev.de art.998 C.civ. anterior, însă într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de instanța de fond şi anume echivalentul în lei a sumei de 150.000 euro, acesta fiind în măsură să ofere o compensație echitabilă şi suficientă pentru repararea prejudiciului moral suferit prin lezarea drepturilor sale. La evaluarea daunelor morale s-a avut în vedere persoana victimei, consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic şi psihic, importanța valorilor morale lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă, apreciindu-se că suma menționată corespunde unei juste şi integrale despăgubiri.

Răspunderea solidară a unității sanitare se va angaja în conformitate cu art. 1000 alin. 3 din vechiul Cod civil(în vigoare la data săvârşirii faptelor) având în vedere existența raportului de prepuşenie la momentul săvârşirii faptei ilicite. Inculpatul era angajat al Spitalului Municipal Turda la data de 18.02.2008, chiar dacă îşi desfăşura activitatea şi în privat, aşa cum rezultă din contractul de muncă(f. 363 – 366 dosar U.P.) şi din foaia colectivă de prezenȚă(f. 377 dosar U.P.). Răspunderea comitentului (Spitalul Municipal Turda) pentru prepus(inculpat) este atrasă pentru tot ceea ce prepusul săvârşeşte în exercițiul normal al funcției şi totodată pentru ceea ce depăşeşte funcția dacă există o legătură de cauzalitate între funcția încredinȚată şi fapta ilicită, iar în cauză aceste condiții sunt îndeplinite.

Mai mult, potrivit art.644 alin.2 din Legea nr.95/2006 , unităȚile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, răspund în condiȚiile legii civile, pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

Partea civilă a fost internată pentru naştere în spitalul la care era angajat medicul Lupșan, acesta a asistat-o, iar administrarea medicamentului Cytotec s-a efectuat în scopul pregătirii acestei naşteri, efectele medicamentului s-au produs după internare, fiind lipsit de relevanță faptul că administrarea acestuia s-a făcut la cabinetul privat al medicului.

Referitor la infracțiunea de neglijență în serviciu prev.de art.249 C.pen. din 1969, se reȚin următoarele:

Conform probelor administrate în cauză, după administrarea medicamentului „Cytotec”, la data de 18.02.2008 partea vătămată C.D. a fost condusă în salonul de travaliu, unde, în jurul orei 11.00, a simțit primele dureri. În jurul orei 14.00, partea vătămată a fost vizitată de inculpat şi moaşă, martora B.P.M..

Asistenta de pediatrie G.M., care îşi desfăşoară activitatea în compartimentul „Neonatologie” a intrat în tură la ora 14.00, atunci fiind anunȚată că în jurul orei 20.00-21.00, va avea loc o naştere de către o gravida căreia, în cursul dimineȚii, i se administrase medicamentul „Cytotec”

În jurul orelor 17.00, fiind pregătită pentru naştere, partea vătămată a fost condusă în sala de naştere unde era prezent inculpatul, fără ca vreun medic neonatolog sau, cel puțin, o asistentă a secției „Neonatologie” să fie de față pentru a asista la naşterea iminentă.

Abia ulterior asistenta G.M. a fost chemată în sala de naştere, nou- născutul C.C. a fost dus în secȚia „Neonatologie” unde i s-a administrat oxigen timp de o oră de către cadrele medicale medii (asistente), la iniȚiativa acestora şi fără supravegherea unui medic.În timpul expulziei, copilul a prezentat o dinamică deficitară la naşterea umerilor (distocia umărului stâng), motiv pentru care s-a practicat (chirurgical) epiziotomie largă şi corectarea dinamicii prin manopere obstetric ale (uşurarea degajării umărului prin fracturarea iatrogenă sau spontană a claviculei). Acest aspect este confirmat şi de către personalul medical care a asistat la naştere şi care a afirmat faptul că minorul „s-a blocat în expulzie”. Procesul naşterii a luat sfârşit în jurul orei 17.30, odată cu separarea completă a copilului de corpul mamei.

La ora 22.00 (18.02.2008), martora G.M.,a predat serviciul asistentei de pediatrie C.I.(f. 173-175 dosar instanȚă) care în jurul orei 23.00, la împachetare, a observat că, pe lângă echimozele faciale care persistau, nou- născutul C.C.T. a prezentat tremurături ale membrelor superioare. Cu toate acestea, martora nu a anunȚat medicul neonatolog/pediatru de gardă, apreciind ca simptomele constatate nu impuneau aceasta. În cursul nopții, martora a încercat să-l alimenteze pe nou-născut, dar a constatat că acesta refuză alimentația. Apoi a administrat nou-născutului 10 ml de glucoză.Abia ulterior asistenta G.M. a fost chemată în sala de naştere, nou- născutul C.C. a fost dus în secția „Neonatologie” unde i s-a administrat oxigen timp de o oră de către cadrele medicale medii (asistente), la inițiativa acestora şi fără supravegherea unui medic. În timpul expulziei, copilul a prezentat o dinamică deficitară la naşterea umerilor (distocia umărului stâng), motiv pentru care s-a practicat (chirurgical) epiziotomie largă şi corectarea dinamicii prin manopere obstetric ale (uşurarea degajării umărului prin fracturarea iatrogenă sau spontană a claviculei). Acest aspect este confirmat şi de către personalul medical care a asistat la naştere şi care a afirmat faptul că minorul „s-a blocat în expulzie”. Procesul naşterii a luat sfârşit în jurul orei 17.30, odată cu separarea completă a copilului de corpul mamei.

În dimineața de 19.02.2008, la ora 06.00, martora C.I. a predat serviciul asistentei de pediatrie C.M., căreia i-a comunicat faptul că nou-născutul a prezentat în cursul nopții tremurături, a refuzat alimentația, motiv pentru care i s-a făcut gavaj, după care a prezentat încă o vărsătură. În momentul în care a văzut copilul, martora a constatat personal cele relatate de către colega sa C.I., dar nu a anunțat medicul de gardă. Abia în jurul orei 08.15, martora şi-a îndeplinit obligația de a informa medicul de garda neonatolog R.O.S., despre starea părții vătămate C.C.T..

Martora R.O.S.(f. 144-147 dosar instanță) a procedat la consultarea urgentă a minorului, constatând existența suferinței neurologice post traumatice şi post hipoxice şi a suspicionat existența unui edem cerebral acut, chiar hemoragie intracraniană plus minus pareză de plex brahial stâng. După administrarea de „Fenobarbital”, martora a trimis nou-născutul cu ambulanȚa în incubator cu oxigen, la Clinica Obstetrică-Ginecologie I – SecȚia „Neonatalogie” Cluj-Napoca, unde partea vătămată a fost ținută sub supraveghere medicală până la data de 28.03.2008.

Potrivit concluziilor suplimentului nr. II la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 8632/VI/f/5/2011 din data de 31.05.2013, întocmit de IML Cluj, asistența neonatologică şi pediatrică la Spitalul Turda a fost corect, dar tardiv aplicată(f. 147 dosar U.P.).

La externare, s-a stabilit diagnosticul encefalopatie hipoxic ischemică Sarnat II (convulsii neonatale), posibil ca urmare a unei asfixii obstetricale severe.

La momentul externării din Spitalul Clinic de UrgenȚă Cluj-Napoca, Clinica Neurologie Pediatrică, la data de 11.06.2008, s-a stabilit diagnosticul: …, fiind necesară kinetoterapia, stimularea perceptiv- motorie şi terapia permanentă cu „Keppra”, pentru recuperare.(f. 227, 228 dosar U.P.) În urma internărilor succesive, au fost stabilite şi alte diagnostice: …(f. 266-274 dosar U.P.).

Ulterior minorul a fost încadrat în gradul de handicap grav, care necesită protecție specială.

Potrivit art. 8 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 418 din 13 aprilie 2004, privind identificarea nou-născutului la naştere, preluarea nou- născutului se face numai de către medicul neonatolog (iar nu de cel obstetrician sau de către asistente).

În cadrul Spitalului Municipal Turda, garda pentru compartimentul „Neonatologie” este asigurată de medicul pediatru, care face gardă comună pe secțiile „Pediatrie” şi „Neonatologie”. Prin urmare, inculpatul era obligat să anunțe acest medic de gardă, conform planificării tăcute de conducerea spitalului.

Codul de Deontologie Medicală din 2005, în art. 55, prevedea că „din momentul în care a răspuns unei solicitări, medicul este automat angajat moral să asigure bolnavului în cauză îngrijiri conştiincioase şi devotate, inclusiv prin trimiterea pacientului la o unitate medicală sau la un specialist cu competențe superioare.

De asemenea, prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.910 din 18 noiembrie 2002, la capitolul Neonatologie se stabileşte că nou născuții cu risc născuți prin cezariană de urgenȚă sau naşteri precipitate vor si resuscitați, echilibrați şi transportați către Centrul Regional de nivel III, prin Unitatea de transport neonatal sau către unitatea de nivel II, funcție de necesităȚi.

FaȚă de starea de fapt mai sus expusă, raportată la legislația aplicabilă în speță, rezultă în mod cert că inculpatul este responsabil pentru a nu fi asigurat prezența la naştere a neonatologului şi a asigura supravegherea acestuia de către compartimentul de specialitate, ceea ce a dus la intervenția neprofesionistă a asistentelor medicale şi privarea copilului pe o durată îndelungată de un tratament corespunzător, afectând evoluția sa ulterioară.

Inculpatul a recunoscut că la naştere, copilul prezenta cianoză facială, aspect confirmat şi de părinții acestuia, că naşterea a fost una precipitată, aşa cum reține şi Colegiul medicilor dar, cu toate acestea nu a considerat necesară anunțarea medicului neonatolog.

În ciuda constatării cianozei faciale care putea indica suferința fetală perinatală, ceea ce impunea instituirea tratamentului medical imediat după naştere, inculpatul nu a cerut asistența medicului neonatolog de gardă, acordând minorului scorul APGAR 9, la 5 minute de la naştere, fără a exista o explicație rezonabilă pentru aceasta, căci acelaşi motiv care-1 determinase să acorde doar scorul 8 la 1 minut de la naştere (…), era, în continuare, prezent. Acordarea unui atare scor, în ciuda deficienȚelor constatate, împrejurare peste care s-a suprapus omisiunea de a anunȚa medicul specialist neonatolog, a determinat lipsa unui consult de specialitate a minorului, care ar fi putut conduce la depistarea primelor semne ale hipoxiei şi instituirea tratamentului medical de urgență

Din declarația martorului D.C., medic specialist Obstetrică Ginecologie şi conferenȚiar universitar rezultă că medicul ginecolog este cel care ia măsuri pentru anunțarea medicului neonatolog, iar în cazul în care nu vine în sala de naşteri, este chemat. Totodată, a menȚionat că medicul neonatolog, în cazurile în care se impune, intervine asupra nou născutului chiar în sala de naştere.

Lipsa asigurării asistenței medicale la naşterea părții vătămate C.C., a examinării nou-născutului imediat după naştere de către neonatolog şi supravegherea deficitară de către cadrele medicale medii în secția de neonatologie, a fost constatată prin decizia nr. 5/09.04.2009 a Comisiei Locale de Disciplină a Colegiului Medicilor Cluj, prin care inculpatului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a avertismentului pentru că nu a asigurat asistența la naştere şi preluarea nou-născutului de către neonatolog.

În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că inculpatul, în calitate de medic, din culpă, nu şi-a îndeplinit atribuȚiile de serviciu, iar prin aceasta a privat pe minorul C.C. de o intervenție rapidă şi un tratament corespunzător de specialitate, care ar fi putut, cel puȚin ameliora starea de sănătate a acestuia.

Ceea ce se impută inculpatului nu este faptul că acesta nu s-a ocupat personal de îngrijirea nou-născutului, ci că nu a asigurat preluarea acestuia de către neonatolog, cu atât mai mult cu cât naşterea a avut loc în condițiile descrise.

Prin fapta inculpatului, astfel cum s-a reținut, s-a creat o importantă vătămare a intereselor legale ale minorului C.C., dar şi a părinților acestuia, aceste interese fiind dreptul la sănătate, dreptul la tratament şi îngrijiri medicale, dreptul la integritate fizică şi psihică, dreptul la viață, respectiv, un prejudiciu de natură nepatrimonială care constă, atât în pierderea şansei de a beneficia de un tratament prompt şi specializat, nou născutul fiind expus pe durata a peste 12 ore la diverse proceduri din partea unor cadre medicale medii, dar şi de a primi îngrijiri ce ar fi putut duce la ameliorarea stării de sănătate şi chiar vindecarea sa.

Reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art.249 C.pe. din 1969, pentru argumentele prezentate mai sus, dar şi cele ale instanței de fond pe care curtea şi le însuşeşte, se apreciază că în raport de modul şi mijloacele de comitere a faptei, urmările acesteia, consecințele deosebite, nu numai în ceea ce priveşte interesele legitime ale minorului, dar şi ale familiei sale, persoana inculpatului, conduita procesuală, lipsa antecedentelor penale, se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de instanȚa de fond, şi anume 1 an şi 6 luni închisoare, acesta fiind proporțională cu toate criteriile prev. de art.72 C.pen.

Sub aspectul despăgubirilor civile pentru daune morale ce în mod judicios s-a stabilit că sunt datorate de către inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul municipal Turda, conform dispozițiilor art.998 C.civ. rap. la art.1000 alin3.C.civ., Curtea consideră că cele stabilite de instanța de fond nu sunt proporționale cu prejudiciul suferit de părțile civile, motiv pentru care urmează a fi majorate.

Fapta săvârşită de inculpat, chiar dacă nu s-a putut reține ca determinantă pentru situația actuală a părții civile C.C., în lipsa unei cauze certe a afecțiunilor pe care le prezintă, a favorizat evoluția acestuia, suferințele minorului fiind amplificate de lipsa unei intervenții clare şi profesioniste, iar aceasta trebuie să se concretizeze printr-o despăgubire judicioasă care să ofere acestuia şi familiei sale o compensație morală destinată să diminueze eforturile pentru asigurarea unor condiții de viață corespunzătoare, adaptate la situaȚia specială în care se află.

În lipsa unor criterii legale de cuantificare a daunelor morale, la evaluarea despăgubirii, curtea porneşte de la premisa că aceasta nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru părțile civile, ci să reflecte, pe cât posibil, necesitatea de a acoperi suferința la care acestea au fost supuse, durata menținerii consecințelor faptei vătămătoare, importanța valorilor lezate, tulburările şi neajunsurile suferite de victima, luând în considerare ceea ce părțile au pierdut în plan fizic, psihic, social şi familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniştită şi fericită.

Totodată, la stabilirea daunelor morale, se va avea în vedere faptul că acțiunea ilicită a inculpatului a constituit doar un factor favorizator al consecințelor care s-au produs asupra sănătății minorului C.C., astfel că despăgubirile ce se vor acorda părților civile trebuie să fie proporționale cu culpa reținută în sarcina medicului, acesta neputând fi obligat la repararea unui prejudiciu decât în măsura în care a contribuit la producerea sa.

Instanța a luat în considerare şi perioada lungă de timp în care părțile civile au încercat să afle cauzele afecțiunilor medicale ale copilului, apelând la mai multe clinici din țară şi străinătate, ani de agonie şi speranțe năruite, dar şi durata procesului, stresul la care au fost supuşi în tot acest timp.

Având în vedere toate criteriile mai sus expuse, dar şi jurisprudența instanțelor naționale, curtea apreciază că o sumă de câte 100.000 euro sau echivalentul în lei, pentru fiecare parte civilă, este în măsură să contribuie la repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiunea de neglijență în serviciu reținută în sarcina inculpatului, sumă ce reprezintă suferințele fizice şi psihice ale minorului şi suferinȚele psihice ale părinților, ce vor fi resimțite toată viața.

Pentru aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. să admită apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda şi părțile civile C.D.M.V., C.C.T. prin reprezentant legal C.D.M.V. şi C.D., iar cu privire la latura penală, văzând criteriile prev.de art. 72 C.pen. conform celor de mai sus, Ținând cont că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, raportat la modalitatea de executarea a pedepsei asupra căreia curtea se va orienta, dar şi a regimului pedepselor complementare, va condamna pe inculpatul L.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracȚiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Totodată, ținând cont de gravitatea faptei, de împrejurarea că a fost comisă în exercitarea unei profesii de la care se aşteaptă o exigență maximă, prin prisma celei mai importante valori fundamentale ocrotite, dreptul la viață, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c (dreptul de a exercita profesia de medic) C.pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani.

Inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249, alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Se va constată că cele două infracțiuni au fost săvârşite în condișiile concursului de infracțiuni prev. de art.33 lit. a Cod penal din 1969 şi în temeiul art. 34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, vor fi contopite pedepsele stabilite mai sus, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c (dreptul de a exercita profesia de medic) C.pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

Având în vedere că sunt întrunite condițiile prev. de art.861 C.pen., inculpatul neavând antecedente penale şi raportat la persoana sa, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe termen de încercare de 5 ani.

Curtea a considerat că o pedeapsa cu executarea în regim de detenție este mult prea severă în raport cu faptele săvârşite de inculpat şi cu persoana sa, mai ales în condițiile unui proces penal îndelungat, a cărui durată nu-i poate fi imputată, modalitatea suspendării sub supraveghere având atât rolul de a atenționa pe inculpat asupra conduitei sale ulterioare, dar şi de a preveni săvârşirea unor fapte de acelaşi gen de către cei care profesează în domeniul medical.

Se va face aplic.art.71, 64 lit.a teza a II-a, lit.b şi c (dreptul de a exercita profesia de medic) C.pen. din 1969, reȚinând gradul de pericol concret al faptelor, urmările acestora, conduita inculpatului pe parcursul procesului, calitatea în care le-a săvârşit.

Conform art.863 C.pen. din 1969 pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Cluj; b) să anunȚe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedință sau locuinȚă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informaȚii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenȚă.

Se va atenționa inculpatul asupra disp.art.864 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere în caz de comitere a unei noi infracțiuni.

Conform art.71 alin.5 C.pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 66 C.pen. din 1969 executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În ceea ce priveşte acțiunea civilă exercitată în procesul penal, pentru motivele expuse mai sus, aceasta este întemeiată în parte şi în urma desfiinȚării horărârii atacate, în temeiul art.998 C.civ. rap. la art. 1000 alin.3 C.civ. va fi obligat inculpatul L.O., în solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Turda, să plătească următoarele despăgubiri civile pentru daune morale astfel, părții civile C.D.M.V. sumele de 150.000 euro sau echivalentul în lei, (infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor) şi 100.000 euro sau echivalentul în lei, (infracțiunea de neglijență în serviciu); părții civile C.C.T., prin reprezentant legal C.D. M.V. şi părții civile C.D.A. suma de câte 100.000 euro sau echivalentul în lei (infracțiunea de neglijență în serviciu).”

Motivarea completă a deciziei Curții de Apel Cluj