Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Contestația DIICOT Cluj împotriva executării unui apartament sub sechestru de către bancă

Contestația DIICOT Cluj împotriva executării unui apartament sub sechestru de către bancă

Care este mai tare: sechestrul asigurator instituit de DIICOT asupra apartamentului unui inculpat sau executarea silită pornită de executor pentru banca la care are datorie inculpatul? Răspunsul în motivarea sentinței de mai jos:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj Napoca la data de 01.07.2015 sub nr…, contestatoarea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în București, Calea Griviței, nr. 24, Sector 1, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații creditoarea Banca Transilvania SA, cu sediul în Cluj Napoca 8, jud. Cluj,  debitoarea C M, cu dom. în Cluj Napoca… și C L, cu dom. în Cluj Napoca…, să dispună anularea executării silite inițiate de Biroul Executorului Judecătoresc L. V., în dosarul execuțional nr. 350/2014 și anularea încheierii de încuviințare a executării silite, respectiv suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

În susținerea demersului său procesual, contestatoarea a învederat, în esență, că prin Ordonanța emisă la data de 19.05.2014, în dosarul nr. 100/D/P/2014, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorim, Structura centrală, a instituit măsura sechestrului asigurător asupra apartamentului nr. 23 din Cluj Napoca, str… , înscris în CF nr. … – C1 – U5 Cluj Napoca, nr. top. …./1/S/XXIII, proprietatea lui C. L, în cota de 1/2 parte și a debitoarei C. M, în cota de 1/2 parte, măsura asigurătorie fiind notată în cartea funciară și, deși sechestrul asigurător penal nu a fost ridicat, totuși, prin declanșarea procedurii de executare silită și prin întocmirea actelor de executare, creditoarea și executorul judecătoresc neagă existența, în ordinea juridică, a actelor procesual penale, prin care a fost instituită și pusă în aplicare măsura asigurătorie.

Totodatǎ, s-a subliniat cǎ, în condițiile art. 248 din C. proc. pen., măsurile asigurătorii penale constituie măsuri procesuale cu un caracter real, ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, anume împiedică încheierea oricărui act juridic având drept scop scoaterea bunurilor din patrimoniul suspecților sau inculpaților, inclusiv executarea silită, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situații ( realități ) juridice a bunurilor, inclusiv asupra oricărei garanții reale constituite în favoarea terților, cu atât mai mult cu cât interesul ocrotit este unul general.

Nu mai puțin, s-a evidențiat cǎ, întrucât art. 249 alin. (2) din C. proc. pen. nu distinge, indisponibilizarea generată de instituirea sechestrului asigurător asupra unui bun vizează atât efectele actelor civile anterioare, cât și pe cele ale actelor ulterioare aplicării măsurii respective, iar înscrierea unui sechestru asigurător penal în cartea funciară are efect de opozabilitate erga omnes, interdicția de înstrăinare prevăzută de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. producând consecințe și față de terți, inclusiv de bună credință, iar interesul ocrotit de sechestrul asigurător penal este oricum unul general, în timp ce garanțiile reale protejează interese private, sens în care bunul indisponibilizat nu ar putea fi înstrăinat până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive.

În același context, s-a precizat că sechestrul asigurător penal poate fi contestat exclusiv pe calea prevăzută de art. 250 din C. proc. pen. și, până când măsura nu este ridicată de organul judiciar penal competent, nu poate fi inițiată nicio altă procedură cu privire la bunul respectiv, executarea silită putând fi demaratǎ numai dupa admiterea, în mod definitiv, a unui contestații întemeiată pe dispozițiile art. 250 din C. proc. pen., or, în cauză, creditoarea nu a urmat calea stabilită de lege pentru contestarea sechestrului asigurător, astfel că executarea silită va putea fi pornită doar după soluționarea definitivă a cauzei penale, în funcție de cele dispuse de instanța penală cu privire la măsurile asigurătorii luate.

Totodată, s-a susținut că eventuala ordine de preferință a creanțelor poate fi pusă în discuție numai după ridicarea, în mod definitiv, a sechestrului asigurător penal, care nu reprezintă o măsura cu un caracter dispozitiv, ci imperativ, bunurile aflându-se în afara circuitului civil până la soluționarea cauzei în mod definitiv, după cum prevede art. 397 din C. proc. pen., având loc, ope legis, o temporizare a executării silite, iar instanța civilă nu poate soluționa problema în discuție printr-o analiză a concursului dintre garanția reală și sechestrul asigurător penal, fiind în prezența unor instituții distincte, una de drept substanțial civil și cealaltă de natură procesual penală, competentă a se pronunța cu privire la legalitatea sechestrului asigurător fiind doar instanța penală.

În fine, s-a relevat că, fǎrǎ îndoială, contestatoarea este titulara unui drept de ipotecă legală asupra imobilului în discuție, cu toate consecințele ce decurg din existența sa, în cazul în care executarea silită ar continua titularul măsurii asigurătorii ramânând fără garanția astfel recunoscută.

Referitor la cererea de suspendare a executării silite, s-a apreciat că există urgență întrucât este posibilă prejudicierea intereselor sale prin scoaterea bunului de sub puterea sechestrului asigurător, înainte de soluționarea pe fond a contestației la executare, iar eventuala scoatere a imobilului din patrimoniul debitoarei ar face extrem de dificilă restabilirea situației anterioare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

În probațiune, au fost depuse înscrisuri.

Potrivit art. 7 din O. G. nr. 22/2002, cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a sumei ce trebuie avansată cu titlu de cauțiune.

Intimata Banca Transilvania SA a formulat, la data de 29.07.2015, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare promovate ca fiind neîntemeiate.

În susținerea poziției sale procesuale, intimata a învederat cǎ nu există un temei legal pentru anularea încheierii de încuviințare a executării silite, ipotezele stabilite de art. 665 alin. (5) din C. proc. civ. neavând în vedere existența unor măsuri asigurătorii înființate de organele judiciare penale și nicio dispoziție legală nu împiedică executarea silită, în asemenea situații, iar simpla împrejurare cǎ existǎ o măsură asigurătorie penală nu poate justifica suspendarea executării silite.

Totodatǎ, s-a subliniat cǎ, în cauză, nu are aplicabilitate principiul potrivit căruia penalul ține în loc civilul și a considerat că instituirea măsurii asigurătorii nu dă naștere, în patrimoniul statului, a unui drept de preferință față de creditorul ipotecar, neputând fi identificatǎ vreo dispoziție legală care să îi confere acestuia o prioritate de executare. În fine, s-a concluzionat că nici interesul general și nici natura măsurii asigurătorii invocată de contestatoare nu sunt de natură și nu pot fi invocate drept temei pentru suspendarea executării silite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm din C. proc. civ. și ale art. 209 și 212 din C. Civ.

Contestatoarea a depus, la 15.09.2015, rǎspuns la întâmpinare ( f. 75 – 79 ), prin care a solicitat înlǎturarea susținerilor intimatei, relevând cǎ, fǎrǎ îndoialǎ, încheierea de încuviințare a executǎrii silite este nelegală întrucât s-a autorizat urmǎrirea cu privire la un bun imobil indisponibilizat prin instituirea sechestrului asigurǎtor penal, ordonanța nr. 100/D/P/2014 din 19.05.2014 producând, în continuare, efecte juridice, în cauzǎ urmând a fi avut în vedere textul art. 665 alin. (5) pct. 7 din C. proc. civ. Totodatǎ, s-a reliefat scopul pentru care a fost reglementată mǎsura sechestrului penal, aceasta fiind lipsitǎ de orice finalitate în cazul în care bunul în discuție ar putea fi supus procedurilor de executare silită, în cadrul cărora se impune a fi respectat principiul legalității, consacrat de art. 625 alin. (1) din C. proc. civ.

Referitor la cererea de suspendare a executǎrii silite, s-a apreciat cǎ, în pofida temeiurilor invocate de intimatǎ, aceasta este justificată, o eventualǎ respingere creând premisele scoaterii bunului din patrimoniul debitoarei inculpate, determinând o atingere adusǎ intereselor legitime ale pǎrților civile din procesul penal, în ipoteza în care s-ar admite acțiunea exercitatǎ de acestea în fața instanței penale. Nu mai puțin, s-a menționat cǎ, în litigiul de fațǎ, nu sunt aplicabile normele relative la sechestrul asigurǎtor civil, în discuție fiind unul penal, ce determinǎ indisponibilizarea bunului, cu referire la întreaga sa situație juridicǎ, fiind exclusǎ posibilitatea ieșirii lui din patrimoniul debitoarei, chiar și în prezența unei ipoteci convenționale pentru garantarea unui credit ipotecar.

În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. (2) teza I din C. proc. civ.

În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind transmis, totodatǎ, de cǎtre B. E. J. L V, dosarul execuțional nr. 350/2014 ( f. 87 – 269 ).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

 Astfel cum se poate observa din cuprinsul extrasului de carte funciară anexat de cǎtre contestatoare cererii promovate, imobilul apartament nr. 23, situat in Cluj Napoca, str….., înscris în CF nr. xxxxxx – C1- U5 Cluj Napoca.., nr. topografic xxxxx/1/S/XXIII, este deținut în coproprietate de cǎtre intimații C L și C M în cota de 1/2 parte fiecare, cu mențiunea cǎ, din același înscris evocat anterior, se deduce cǎ, prin încheierea nr. …/25.03.2009, a fost înscrisă în cartea funciară a imobilului interdicția de înstrăinare și grevare, derivând din Contractul de ipotecă nr. 1087 din 20.03.2009, încheiat cu Banca Transilvania SA, Sucursala Cluj, act juridic în baza căruia intimata creditoare a dobândit un drept de ipotecă, pentru suma de xxxxx lei, plus dobânzi aferente și orice alte sume datorate, ce a fost întabulat în foaia C a cărții funciare, partea III, care reglementează sarcinile bunului.

Totodatǎ, nu poate fi omis cǎ, ulterior, prin încheierea nr. …/26.05.2014, a fost înscris, în foaia C a CF nr. xxxxxx – C1 – U5 Cluj Napoca, partea III, în baza procesului verbal de sechestru asigurător întocmit în dosarul penal nr. 100/D/P/2014, dreptul de ipotecă legală pentru suma de xxxxxxxx lei reprezentând prejudiciu la bugetul de stat, în favoarea Ministerului Public, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casațe și Justiție .

Nu mai puțin, este de relevat că, prin încheierea nr. …/2015, în foaia C a cărții funciare nr. … – C1 – U5 Cluj Napoca, partea III, în baza Încheierii civile nr. xxxxx/2014 din data de 08.10.2014 a Judecătoriei Cluj Napoca, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/211/2014 al aceleiași instanțe, a fost notată începerea urmăririi silite imobiliare ca urmare a cererii de executare a intimatei creditoare Banca Transilvania SA, în dosarul execuțional nr. 350/2014, instrumentat de Biroul executorului judecătoresc L.V , încheierea O. C. P. I. Cluj, B. C. P. I. Cluj Napoca fiind comunicatǎ contestatoarei.

Potrivit art. 622 alin. (1) din C. proc. civ,. Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, alin. (3) stabilind, de asemenea, că Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.

Totodatǎ, nu poate fi omis cǎ, dupǎ cum dispune art. 816 alin. (1) din C. proc. civ., creditorul ce deține un drept de ipotecă asupra unui imobil are posibilitatea de a-l urmări în orice mâini ar trece și de a cere vânzarea lui pentru a se îndestula din prețul astfel rezultat, or această prerogativă a fost exercitată, în cauză, de cǎtre intimata creditoare Banca Transilvania SA, beneficiarul unui dreptul de ipotecă pentru o sumă totală de xxxxx lei, plus dobânzi aferente și orice alte sume datorate, ce a fost întabulat în foaia C a cărții funciare nr. … – C1 – U5 Cluj Napoca  și, prin urmare, în dosarul execuțional nr. 350/2014, instrumentat de Biroul executorului judecătoresc L V, s-a trecut la urmǎrirea silită asupra imobilului apartament nr. 23, situat în Cluj Napoca…, înscris în CF nr. xxxxxx – C1 – U5 Cluj Napoca, cu nr. topografic xxxxx/1/S/XXIII. Ca atare, trebuie reținut cǎ procedura de executare silită demarată în dosarul execuțional nr. 350/2014 nu prezintǎ vicii de nelegalitate, de vreme ce, dupǎ cum s-a evidențiat în precedent, există o încheiere de încuviințare a executării silite ( f. 229 ), iar în baza art. 816 alin. (1) din C. proc. civ. creditorul ipotecar era îndreptǎțit a pretinde urmǎrirea imobiliară, chiar în circumstanțele în care, cu privire la același bun, fusese instituitǎ mǎsura asigurǎtorie a sechestrului penal, dupǎ cum se va argumenta în continuare.

În același context, referitor la Încheierea civilă nr. …/2014 din data de 08.10.2014 a Judecătoriei Cluj Napoca, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/211/2014, prin care s-a dispus încuviințarea executǎrii silite, la solicitarea intimatei creditoare ( f. 229 ), instanța consideră că, în realitate, nu se poate identifica vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 665 alin. (5) din C. proc. civ., care sǎ fi reprezentat impedimente la declanșarea procedurii execuționale. Din aceastǎ perspectivǎ, este de relevat cǎ, într-adevǎr, în baza art. 812 alin. (4) din C. proc. civ., Nu sunt supuse urmăririi silite imobilele declarate neurmăribile în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, însǎ aceasta presupune cǎ, în mod cert, poate fi identificat un text explicit care declarǎ un anumit bun ca fiind neurmǎribil, or nu aceasta este situația în cauza de fațǎ, prin referire la apartamentul înscris în CF nr. xxxxxx – C1 – U5 Cluj Napoca, nr. topografic xxxxx/1/S/XXIII, în raport de care s-a declanșat urmǎrirea silitǎ.

Pe de altǎ parte, relativ la natura și efectele instituirii unei mǎsuri asigurǎtorii penale asupra unui bun, este de reținut cǎ, potrivit art. 249 din C. proc. pen., sechestrul asigurǎtor reprezintă o măsură de indisponibilizare a bunurilor mobile sau imobile aparținând învinuitului sau inculpatului, ce poate fi dispusă pe parcursul procesului penal în scopul împiedicării acestuia să își înstrăineze ori să își distrugă bunurile, astfel încât să fie asigurată plata eventualelor despăgubiri bănești acordate părții civile sau, după caz, executarea măsurii confiscării speciale sau a amenzii penale, aplicate printr-o hotărâre judecătorească penalǎ definitivă.

Nu mai puțin, trebuie remarcat cǎ, prin dispozițiile art. 249 alin. (2) din C. proc. pen., legiuitorul a stabilit că măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, însă, în mod evident, a fost reglementatǎ și modalitatea în care are loc această indisponibilizare, de vreme ce, în cuprinsul art. 253 alin. (4) din C. proc. pen., s-a menționat cǎ în discuție rǎmâne un drept de ipotecă legală, aspect confirmat, de altfel, prin reglementarea art. 162 alin. (2) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 700/2014, ce se referǎ la înscrierea unui drept de ipotecă legală decurgând din procesul verbal de sechestru întocmit conform art. 253 din C. proc. pen., aceste prevederi fiind aplicate în cauză, prin încheierea nr…/26.05.2014.

În asemenea circumstanțe, concluzia ce decurge rǎmâne în sensul cǎ, fǎrǎ dubiu, recunoașterea unui drept de ipotecă legală în favoarea organului judiciar penal ce a instituit măsura sechestrului asigurător nu poate valora declarație legală de neurmărire a bunului imobil și, ca atare, nu a existat niciun impediment la încuviințarea executării silite în dosarul nr. 350/2014, instrumentat de Biroul executorului judecătoresc L. V.

Astfel, efectul de indisponibilizare determinat de instituirea măsurii sechestrului asigurător penal afectează atributul dispoziției juridice și materiale de care beneficiază proprietarul bunului, în sensul că, urmare a instituirii sechestrului, acesta pierde prerogativa de a-l înstrăina, de a-l greva cu sarcini sau, după caz, de a-l distruge, pe întreaga durată de existență a măsurii asigurătorii.

Ca atare, având în vedere că acest efect de indisponibilizare a bunurilor sechestrate vizează doar actele de dispoziție efectuate de către proprietar asupra lor, rezultă că, în lipsa unor norme legale exprese, o astfel de măsură asigurătorie nu poate produce consecințe asupra drepturilor deținute de cǎtre terțe persoane asupra aceluiași bun ce face obiectul sechestrului asigurǎtor penal, născute anterior mǎsurii adoptate.

Mai mult decât atât, este de observat că intimata creditoare Banca Transilvania SA este titulara unei ipoteci de rang I asupra imobilului apartament în litigiu, constituită anterior luării măsurii sechestrului asigurător și întabulării, în cartea funciară, a inscripției ipotecare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar creanța garantată prin ipoteca instituită în favoarea băncii creditoare este constatată prin titlu executoriu, respectiv contractul de credit în baza cǎruia a fost demaratǎ procedura de executare.

Prin urmare, raportat la cele expuse în precedent, rezultă că instituirea unei astfel de măsuri asigurătorii asupra unui bun imobil ce face obiectul urmǎririi silite în favoarea unui creditor al suspectului sau inculpatului, în temeiul unui titlu executoriu, în contextul în care acesta este beneficiarul unei ipoteci de rang I asupra bunului imobil respectiv, anterioară inscripției ipotecare realizate la cererea organului de urmărire penală, nu poate fi de natură să conducă la încetarea sau suspendarea cursului executării silite, până la finalizarea procesului penal.

În altǎ ordine de idei, este de constatat cǎ Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost sesizată de cǎtre Tribunalul Sibiu, Secția I civilă, în dosarul nr. …./306/2013, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept dacǎ, în aplicarea art. 711 și următoarele din Codul de procedură civilă, existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice suspendă executarea silită începută de un creditor garantat, al cărui drept de ipotecă asupra acelorași bunuri a devenit opozabil terților anterior înființării măsurii asigurătorii din procesul penal, respectiv dacǎ aceasta determină nulitatea actelor de executare ulterioare înființării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra acelorași bunuri, împiedicând astfel executarea silită începută de un creditor garantat, iar prin Decizia nr. 8 din data de 27.04.2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu, Secția I civilă, reținându-se că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate de la art. 519 din C. proc. civ., anume ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept și nici condiția noutății problemei a cărei lămurire se solicită.

Cu toate acestea, Înalta Curte a relevat că reglementările anterioare au fost examinate în doctrina mai veche, chestiunea de drept cercetată fiind soluționată în sensul că, în situația în care sechestrul asigurător nu a devenit definitiv, chiar dacă creanța respectivă are un grad de preferință superior, în lipsa altor bunuri urmăribile, nu va putea fi împiedicată urmărirea pornită de către un creditor chirografar sau pentru o creanță cu un rang de preferință inferior, dar care posedă un titlu executoriu, sechestrul fiind instituit pentru a se asigura despăgubirea părților civile, în cazul în care ar fi admisǎ acțiunea civilǎ exercitatǎ în cadrul procesului penal.

Astfel, chiar și în ipoteza în care instanța penalǎ ar aprecia ca fiind întemeiate pretențiile civile formulate, pǎrțile civile cǎrora le-ar fi admisǎ acțiunea civilǎ ar veni în concurs cu intimata Banca Transilvania SA, creditoare ipotecară, care în această împrejurare are prioritate, urmând a fi satisfăcută cu prioritate, dat fiind că ipoteca reprezintǎ un drept real accesoriu, ce acordă titularului său prerogativa de urmărire a bunului, în mâna oricui s-ar afla și un drept de preferință, în privința satisfacerii creanței înaintea celorlalți creditori, conform art. 2345 alin. (1) – (2) și 2360 din C. Civ.

De asemenea, chiar și în raport de alți creditori ipotecari, intimata Banca Transilvania SA ar fi fost îndreptǎțitǎ a-și realiza creanța cu prioritate, întrucât dintre doi creditori cu rang diferit, cel cu rang prioritar, deci cel care a înregistrat dreptul mai întâi, în cazul de față, intimata Banca Transilvania SA, are întâietate, având dreptul să se îndestuleze integral din prețul imobilului ipotecat, numai după aceasta și din restul rǎmas urmând a fi chemați sǎ își realizeze creanțele creditorul ipotecar de rang subsecvent, respectiv creditorii chirografari, în baza art. 2420 alin. (1) și 2421 din C. Civ.

În consecințǎ, ținând seama de ansamblul argumentelor relevate anterior, în baza art. 719 alin. (4) din C. proc. civ., contestația la executare promovatǎ va fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ, criticile formulate de contestatoare fiind, în integralitate, nejustificate.

În ce privește cererea de suspendare a executării silite, formulată de către contestatoare în cadrul contestației la executare promovate, se impune a sublinia, pe de o parte, că în baza art. 718 alin. (1) teza I din C. proc. civ., Pânǎ la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silitǎ, la solicitarea pǎrții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentǎ poate suspenda executarea și, pe de altă parte, că în temeiul art. 650 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., instanța de executare soluționează contestațiile la executare prin hotǎrâri care prezintă caracter executoriu, chiar dacă împotriva acestora este deschisă calea de atac a apelului.

Relativ la litigiul de față, ținând seama de împrejurarea că, după cum s-a relevat în cele de mai sus, contestația la executare promovată va fi respinsă ca neîntemeiată și cum hotărârea astfel pronunțată este executorie, rezultă că, în realitate, cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect, motiv pentru care va fi respinsă ca atare.

Referitor la cererea Biroului executorului judecătoresc L. V, de a se pune în vedere contestatoarei îndatorirea de a achita contravaloarea fotocopierii dosarului execuțional ( f. 87 ), trebuie remarcat că, într-adevǎr, în temeiul art. 716 alin. (2) din C. proc. civ., Instanța sesizatǎ va solicita de îndatǎ executorului judecătoresc sǎ îi transmitǎ, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere pǎrții interesate sǎ achite cheltuielile ocazionate de aceasta, or, în litigiul de fațǎ, deși s-a transmis dosarul execuțional, de cǎtre organul de executare, totuși, acesta din urmǎ nu a precizat contravaloarea fotocopierii ( f. 87 ) și, totodatǎ, nici nu au fost anexate dovezi în acest sens, astfel cǎ solicitarea formulatǎ este neîntemeiatǎ și va fi respinsǎ ca atare.   

Comments

comentarii

Lasă un răspuns