fbpx
Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » CCR face praf legea pensiilor: ”limbaj impropriu”, ”termeni folosiți amalgamat”, ”aspecte confuze”

CCR face praf legea pensiilor: ”limbaj impropriu”, ”termeni folosiți amalgamat”, ”aspecte confuze”

După motivarea recentă a deciziei cu privire la legea de combatere a evaziunii fiscale, iată încă o mostră de cât de ”profesionalism” a legiuitorului. Curtea Constituțională a României (CCR) face praf legea pensiilor, cu care s-a lăudat atât Olguța Vasilescu: ”limbaj impropriu”, ”termeni folosiți amalgamat”, ”aspecte confuze”.

CCR a motivat decizia prin care a admis obiecţia de neconstituționalitate şi a constataat că dispoziţiile art.25 alin.(1) şi art.63 lit.a) şi b) din Legea privind sistemul public de pensii sunt neconstituţionale. Decizia nr.138/2019 nu este încă publicată în Monitorul Oficial.

Mai jos aveți extrasul din decizie elocvent cu privire la ”profesionalismul” legiuitorului:

”47. Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate în privinţa art.25 alin.(1) din lege, Curtea constată că pot fi contribuabili la sistemul public de pensii atât persoanele fizice, cât şi cele juridice, având în vedere că, potrivit art.3 lit.c) din lege, contribuabilul se defineşte ca „persoana fizică sau juridică ce plăteşte contribuţii de asigurări sociale sistemului public de pensii, conform prezentei legi”. Prin urmare, noţiunile „plăteşte” sau „plătesc” se referă la obligaţia de plată în sensul că această contribuţie poartă asupra patrimoniului acelor persoane, şi nu în sens de efectuare a plăţii, ca operaţiune tehnică. Potrivit art.146 alin.(1) din Codul fiscal, „Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au obligaţia de a calcula şi de a reţine la sursă contribuţia de asigurări sociale datorată de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor”.

48. Aşadar, a datora şi a plăti, pe de o parte, iar a calcula şi a reţine la sursă, pe de altă parte, sunt noţiuni diferite care indică faptul că această contribuţie este datorată de asigurat [„se datorează”] şi poartă asupra venitului realizat de acesta [„se plăteşte”], însă determinarea cuantumului contribuţiei, reţinerea ei la sursă, care implică obligaţia de a efectua plata în contul bugetului asigurărilor sociale de stat, revin angajatorului. Totuşi, deşi intenţia legiuitorului poate fi înţeleasă, limbajul folosit în legea supusă controlului de constituţionalitate este unul impropriu, în sensul că noţiunea de „plăteşte” este folosită atât în privinţa subiectului de drept din venitul căruia se prelevează contribuţia [art.3 lit.c), art.25 alin.(1)], cât şi în privinţa subiectului de drept care reţine şi virează contribuţia [art.3 lit.a), art.35 alin.(1)]. Prin urmare, având în vedere domeniul atât de sensibil, cel al pensiilor publice, legiuitorul trebuie să dea dovadă de o rigoare mai mare şi să folosească termeni cu un contur juridic bine stabilit; acesta trebuie să facă distincţia între subiectul de drept titular al obligaţiei de plată a contribuţiei şi subiectul de drept care efectuează plata propriu- zisă. De aceea, termenii nu trebuie folosiţi amalgamat, ci distinct, pentru că fiecăruia i se ataşează un anumit conţinut juridic. Prin urmare, fiecare operaţiune juridică trebuie determinată prin termeni şi noţiuni distincte, pentru a nu exista o suprapunere între sferele lor de cuprindere.

49. Chiar dacă şi dispoziţiile în vigoare ale art.3 lit.a) şi d), art.27 alin.(1) şi ale art.39 alin.(1) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.852 din 20 decembrie 2010, corespondente ale celor antereferite, folosesc o terminologie, de asemenea, inconstantă, aceasta nu constituie un motiv pentru a constata constituţionalitatea textului criticat; Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că legiuitorul trebuie să se raporteze la reglementările ce reprezintă un reper de claritate, precizie şi previzibilitate, iar erorile de apreciere în redactarea actelor normative nu trebuie să se perpetueze în sensul de a deveni ele însele un precedent în activitatea de legiferare; din contră, aceste erori trebuie corectate pentru ca actele normative să contribuie la realizarea unei securităţi sporite a raporturilor juridice [Decizia nr.390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.532 din 17 iulie 2014, par.32].

50. Cu privire la exigenţele constituţionale referitoare la calitatea actelor normative, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, a statuat că semnificaţia noţiunii de „previzibilitate” depinde într-o mare măsură de conţinutul normei juridice despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, din care se reţine, cu titlu exemplificativ, Decizia nr.316 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.651 din 8 august 2017, paragraful 23.

51. Cu privire la deficienţele redacţionale ale actelor normative, Curtea a statuat că în măsura în care acestea vizează lipsa de acurateţe a exprimării nu sunt de natură să imprime actului normativ în cauză un caracter imprevizibil, întrucât destinatarii acestuia, având în vedere calitatea lor [parlamentari], pot cu uşurinţă determina sensul dispoziţiei normative [Decizia nr.828 din 13 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.185 din 28 februarie 2018, par.47].

52. Or, în cazul de faţă, pe de o parte, conţinutul normei juridice vizează titularul obligaţiei de plată a contribuţiei de asigurări sociale, care se deosebeşte în mod fundamental de titularul obligaţiei de efectuare a plăţii/ virare a contribuţiei de asigurări sociale, iar, pe de altă parte, domeniul în care intervine este cel al contribuţiei de asigurări sociale, un domeniu de o importanţă deosebită, aflat în corelaţie directă cu dreptul la pensie, prevăzut de art.47 alin.(2) din Constituţie, şi cu bugetul asigurărilor sociale de stat, care, potrivit art.138 din Constituţie, este parte a bugetului public naţional. Realizarea plăţilor acestei contribuţii asigură ritmicitatea încasărilor la acest buget, plata pensiilor, precum şi alimentarea pilonului II de pensii [a se vedea art.42 alin.(3) din Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.482 din 18 iulie 2007, potrivit căruia „Contribuţia la fondul de pensii se constituie şi se virează împreună şi în aceleaşi condiţii stabilite prin Legea nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru contribuţia individuală de asigurări sociale”].

53. De asemenea, numărul destinatarilor legii este foarte mare, privind pe fiecare angajat şi angajatorul acestuia, iar calitatea destinatarilor legii variază, astfel încât şi gradul lor de înţelegere a prevederilor acesteia este diferit. Astfel, dacă pentru un angajator aspectele criticate nu relevă nicio dificultate, alţi angajatori vor avea dificultăţi de interpretare şi, în măsura în care nu vor recurge la consultanţă de specialitate, ar putea aplica norma în mod greşit. Având în vedere că textul criticat se adresează unui număr foarte mare de persoane fizice şi juridice, trebuie să se caracterizeze prin rigoare şi acurateţe. Or, norma, astfel cum este redactată, are un caracter interpretabil prin prisma calităţii destinatarilor săi şi are potenţial ridicat de a crea o tulburare însemnată a întregului mecanism al încasării contribuţiilor la bugetul de asigurări sociale. Astfel, legiuitorul trebuie să clarifice aceste aspecte confuze din punct de vedere terminologic încă înainte de intrarea în vigoare a legii, pentru a se evita caracterul echivoc al legii; se impune, astfel, exigenţa ca legiferarea să fie realizată într-un mod care să imprime un plus de claritate, precizie şi previzibilitate a textului. Prin urmare, având în vedere importanţa conţinutului textului criticat, a domeniului în care intervine şi numărul/ calitatea destinatarilor săi, art.25 alin.(1) din lege încalcă art.1 alin.(5) din Constituţie.”

Decizia completă

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina