CA Constanța: ,,Curtea mai subliniază că motivul pentru care domnul avocat a revenit la poliție la data de 29.09.2019 este incert, instanța de apel observând fotografiile depuse la dosar de martorul R.M.C., realizate la data de 25.09.2019, părând astfel că acesta și-a preconstituit dovezi referitoare la o presupusă dispariție a portofelului său din incinta sediului Poliției mun. Constanța”
După incidentul petrecut în 2019, UNBR a dat următorul comunicat referitor la acesta:
Deși Judecătoria Constanța a apreciat că polițistul este vinovat atât de săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar cât și de purtare abuzivă, stabilind pedepse a căror executare s-a amânat, instanța de control judiciar a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj judiciar deoarece avocatul nu se afla în exercitarea profesiei la momentul incidentului, probele pe care s-a bazat acuzația, părând a fi preconstituite. Redăm din motivarea instanței de apel pasajele relevante:
,,Prin actul de sesizare s-a reținut în esență că:
În data de 29.08.2019 inculpatul, lucrător de poliție/dispecer în cadrul stațiunii Poliției Mamaia, a exercitat acte de violență asupra unui avocat ce se afla în sediul unității publice în exercițiul calității de avocat, ambele părți având calitate specială.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost administrate în cursul urmăririi penale următoarele mijloace de probă: înscrisuri, înregistrări video, planșe foto, declarații persoană vătămată, inculpat și martori, proces-verbal de confruntare.
În fapt, s-a reținut că la data de 29.08.2019 persoana vătămată Adrian Gheorghiță a formulat plângere cu privire la săvârșirea infracțiunilor de ultraj judiciar și purtare abuzivă de către inculpatul Petrovici Tiberiu. A arătat că în dimineața zilei de 25.08.2019 a reprezentat în calitate de avocat un client în cadrul Poliției Stațiunii Mamaia, iar la data de 29.08.2019, la solicitarea aceluiași client, a revenit la sediul Poliției Mamaia pentru a-i căuta o sumă de bani uitată pe pupitrul unei bănci.
A mai precizat persoana vătămată că și-a declinat calitatea, iar lucrătorii de poliție s-au arătat deranjați și i-au comunicat că nu au găsit respectiva sumă de bani. La un moment dat, inculpatul l-a lovit, îmbrâncit și l-a dat afară din sediul Poliției.
Cu ocazia audierii de către instanța de judecată, persoana vătămată a relatat că în luna august 2019 a fost solicitat de un client, martorul R.M.C., să-l asiste în incinta sediului de Poliție Mamaia. Având în vedere că persoana vătămată fusese solicitată în jurul orei 04:00 dimineața, în momentul în care a completat delegația avocațială, a trecut anul greșit, în loc de 2019, a scris 2010.
La câteva zile, același client l-a sunat să-i spună că nu primise procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și faptul că-și uitase portofelul și niște acte în sediul Poliției.
Martorul a confirmat cele prezentate de persoana vătămată.
Pentru aceste motive, persoana vătămată s-a deplasat la finalul lunii august la sediul Poliției Mamaia, s-a îndreptat către o cameră din față, unde a văzut 3 lucrători de poliție, unul din ei servea masa-inculpatul din prezenta cauză.
Persoana vătămată s-a prezentat lucrătorilor de poliție, le-a arătat legitimația și le-a spus motivul prezenței sale în sediu. După ce persoana vătămată și-a declinat identitatea, inculpatul a început să ridice tonul, i s-a adresat într-un mod nepotrivit și i-a cerut să iasă din secția de Poliție, în timp ce continua să mănânce.
Persoana vătămată i-a reproșat inculpatului că un lucrător de poliție nu trebuie să vorbească într-o asemenea manieră cu un avocat și mai ales în timp ce consumă alimente. În acel moment, inculpat s-a ridicat și l-a împins violent, cu ambele mâini, în zona pieptului pe numitul Adrian Gheorghiță, proiectându-l în altă persoană care se afla în sediul Poliției.
Cu ocazia audierii de către instanța de judecată, inculpatul a relatat că în data de 29.08.2019 în timp ce se afla în pauza de masă, persoana vătămată a intrat în sediul Poliției, a venit până în sala de instructaj, în loc să aștepte la dispecerat. A mai arătat inculpatul că în acel moment, în sala de instructaj se mai aflau martorii S.M. și N.G.
Inculpatul s-a ridicat de la masă și i-a solicitat persoanei vătămate să se legitimeze, moment în care Adrian Gheorghiță i-a reproșat că nu terminase de mâncat și că îl legitimează cu mâncarea în gură.
În continuare, inculpatul a declarat că i-a permis persoanei vătămate să verifice sala împreună cu martorii S.M. și N.G., fără să găsească un portofel. La finalul căutărilor, persoana vătămată a intrat după inculpat în dispecerat și l-a întrebat ce a făcut cu portofelul, că agenții de poliție au luat banii.
În acel moment, inculpatul i-a cerut persoanei vătămate să părăsească sediul Poliției, dar aceasta din urmă a refuzat. În consecință, inculpatul s-a îndreptat către persoana vătămată, moment în care Adrian Gheorghiță s-a dat în spate și s-a îngrămădit în altă persoană de sex masculin ce era prezentă în secție, apoi inculpatul l-a prins de omoplat și l-a direcționat către ușă.
Instanța arată că martora E.L.N. a observat momentul agresiunii, depoziția sa fiind relevantă pentru lămurirea situației de fapt. Aceasta a relatat cu ocazia audierii în data de 29.10.2020 că se afla în sediul Poliției Mamaia împreună cu soțul său, martorul E.N., pentru a-și viza ordinele de serviciu, moment în care a observat că în sediu se aflau inculpatul, persoana vătămată și alți lucrători de poliție.
A precizat că l-a văzut pe inculpat când a împins persoana vătămată, care astfel l-a atins cu spatele pe soțul ei. A mai declarat că a auzit persoana vătămată cum îi reproșa inculpatului că vorbește deși nu a terminat de mâncat.
Declarația martorei E.L. se coroborează cu declarația martorului E.N., care a arătat că inculpatul a îmbrâncit persoana vătămată.
Martora S.M. a arătat că a văzut momentul în care inculpatul l-a împins cu palma pe .Adrian Gheorghiță spre ușa de acces.
Declarațiile celor 3 martori se coroborează cu imaginile surprinse de camere de supraveghere din interiorul sediului Poliție. Astfel, instanța arată că se observă din înregistrări cum persoana vătămată face câțiva pași înapoi și se lovește de martorul E.N., apoi imediat apare în cadru inculpatul Petrovici Tiberiu, care-l direcționează către ieșirea din unitatea de poliție.
Prin urmare, față de probele administrate în cauză, reiese fără putință de tăgadă că inculpatul a împins persoana vătămată, pe care a proiectat-o în martorul E.N., astfel încât infracțiunile există și au fost săvârșite de inculpat.
Conform art.279/Cod penal amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârșite împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei constituie infracțiune.
Fapta inculpatului Petrovici Tiberiu, care la data de 29.08.2019 l-a împins pe Adrian Gheorghiță, ce se afla în sediul Poliției, în calitate de avocat, pentru reprezentarea intereselor clientului Râsnoveanu M., realizează elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj judiciar.
Inculpatul a recunoscut să persoana vătămată s-a legitimat și că a precizat că este prezent în sediul Poliției la solicitarea clientului său, deci în timpul exercitării profesiei de avocat.
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru autoritatea statului român, iar legătura de cauzalitate reiese din materialitatea faptei.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe conform dispozițiilor art. 16 alin.(3) lit. a)/Cod penal întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea sa prin săvârșirea infracțiunii.
Conform art.296/Cod penal amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite de către cel aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu constituie infracțiune.
Fapta inculpatului Petrovici Tiberiu, care la data de 29.08.2019, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca lucrător de poliție, a împins persoana vătămată, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă.
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată prin atingerea demnității persoanei și a prestigiului unității în care își desfășoară serviciul inculpatul.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte conform dispozițiilor art. 16 alin.(3) lit. a)/Cod penal întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și nu l-a urmărit producerea lor prin săvârșirea infracțiunii, dar l-a acceptat.
(…)
În timpul procesului penal, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că persoana vătămată s-a prezentat la sediul Poliției sub un motiv fals, că în realitate totul a fost o înscenare.
De altfel, pornind de la această idee a și solicitat achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj judiciar și purtare abuzivă.
Instanța arată că nu poate reține apărările inculpatului, din moment ce acțiunea violentă a fost dovedită în prezenta cauză. Mai mult, subliniază instanța că inculpatul, având o funcție publică, trebuie să dea dovadă de suficientă răbdare și stăpânire de sine, (…).
Pe de altă parte, coroborarea probelor din dosar a evidențiat faptul că persoana vătămată i-a reproșat în mod repetat inculpatului că îi vorbește în timp ce consumă alimente, exprimarea utilizată de persoana vătămată fiind mult mai nepotrivită.
Având în vedere data săvârșirii infracțiunii, consecințele minime produse asupra victimei din punct de vedere al integrității corporale, vârsta inculpatului și posibilitățile sale de îndreptare, instanța consideră că la acest moment nu se impune condamnarea sa, fiind suficientă aplicarea unor pedepse și supravegherea pe durata termenului legal.
Prin urmare, va stabili pentru inculpatul Petrovici Tiberiu pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar prev.de art.279 alin.(1,4)/Cod penal pedeapsa de 6 luni închisoare.
Va stabili pentru același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev.de art.296 alin.(2)/Cod penal pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.38/Cod penal rap.la art.39 alin.(1) lit.b/Cod penal va stabili pentru inculpat pedeapsa de 6 luni închisoare, la care va adăuga o treime din cealaltă pedeapsă stabilită-2 luni închisoare, în final va stabili pentru inculpat pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.83/Cod penal va dispune amânarea aplicării pedepsei.
În baza art.84/Cod penal termenul de supraveghere va fi de 2 ani.
(…)
Împotriva sentinței penale nr.1404 din data de 07.12.2020, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr.(…) au declarat apel inculpatul Petrovici Tiberiu și partea civilă Adrian Gheirghiță.
Apelantul inculpat Petrovici Tiberiu critică sentința penală atacată sub aspectul nelegalității, prin prisma pedepselor de câte 6 luni închisoare, aplicate acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar prev. de art.279 alin.4 Cod penal și a infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 Cod penal, opinând în sensul că instanța de fond ar fi încălcat astfel disp. art.42 din Legea nr.218/2002 a Poliției Române, împrejurare față de care solicită achitarea potrivit disp. art.16 lit.d Cod procedură penală în referire la art.21 Cod penal. În acest sens, menționează că potrivit disp. art.42 din legea nr.218/2002, polițistul este îndreptățit să folosească forța fizică în scopul înfrângerii rezistenței fizice a persoanei care, fără a folosi violența, se opune ori nu se supune solicitărilor legale ale polițistului, dispoziție aplicabilă de altfel și în cauza dedusă judecății, inculpatul având dreptul de a folosi forța în scopul înfrângerii rezistenței fizice a persoanei vătămate, dată fiind atitudinea acestuia de neconformare la solicitările legale ale inculpatului. Mai precizează apelantul inculpat Petrovici Tiberiu că în privința sa, se impune a se reține cauza justificativă prev. de art.21 Cod penal, având în vedere împrejurarea că, la data evenimentelor ce fac obiectul cauzei pendinte, acesta se afla în timpul serviciului și a acționat în scopul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, reacționând conform regulamentelor privind folosirea forței în situații speciale.
Un alt motiv de apel formulat de către inculpatul Petrovici Tiberiu vizează netemeinicia hotărârii atacate, în sensul greșitei aplicări a pedepselor de câte 6 luni închisoare pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, în condițiile în care, din probatoriul administrat nu rezultă dincolo de orice dubiu existența faptelor și vinovăția apelantului inculpat, sens în care solicită ca în reformarea hotărârii, instanța de control judiciar să dispună achitarea sa în temeiul disp. art.16 lit.c Cod procedură penală. În susținerea acestei apărări, învederează discrepanțele existente între declarațiile martorului E.N. date în cursul urmăririi penale și cea dată în faza cercetării judecătorești, precum și ale martorei S.M.E. în contrast cu înregistrările camerei de supraveghere.
În motivarea apelului, partea civilă Adrian Gheorghiță a arătat că sentința penală este netemeinică, întrucât instanța de fond a dispus pedepse nejustificat de blânde inculpatului, raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, criticând totodată, și aplicarea disp. art.83 Cod penal, de către instanța de fond, în opinia sa, nefiind întrunite condițiile pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, apreciază că nu s-a avut în vedere nici atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, respectiv faptul că acesta nu și-a asumat faptele, nu a dat dovadă în niciun moment de căință sau de regret cu privire la faptele imputate, nu a recunoscut că ceea ce a făcut ar fi greșit, astfel că aplicarea unor pedepse în condițiile art.83 Cod penal ar fi absolut insuficiente pentru îndreptarea inculpatului, dar și pentru sancționarea sa.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Ca stare de fapt, reținem că la data de 29.08.2019 inculpatul Petrovici Tiberiu, lucrător de poliție/ dispecer în cadrul stațiunii Poliției Mamaia, a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate Adrian Gheorghiță (avocat în cadrul Baroului Constanța), ce se afla în sediul unității pentru a căuta un portofel pretins uitat de un client de-al său în pupitrul unei bănci. De menționat că anterior, la data de 25.08.2019, partea civilă Adrian Gheorghiță îl reprezentase în calitate de avocat pe martorul R.M.C.
Astfel, în luna august 2019 persoana vătămată Adrian Gheorghiță, avocat în cadrul Baroului Constanța, a fost solicitat de martorul R.M.C. să-l asiste în incinta sediului de Poliție Mamaia. După câteva zile, clientul l-a sunat să-i spună că își uitase portofelul și niște acte în sediul Poliției.
La data de 29.08.2019 persoana vătămată s-a deplasat la sediul Poliției Mamaia, s-a îndreptat către o cameră din față, unde a văzut 3 lucrători de poliție. Persoana vătămată s-a prezentat lucrătorilor de poliție, le-a arătat legitimația și le-a spus motivul prezenței sale în sediu. După ce persoana vătămată și-a declinat identitatea, inculpatul a început să ridice tonul și i-a cerut să iasă din secția de Poliție, în timp ce continua să mănânce.
Persoana vătămată i-a reproșat inculpatului că un lucrător de poliție nu trebuie să vorbească într-o asemenea manieră cu un avocat și mai ales în timp ce consumă alimente. În acel moment, inculpatul s-a ridicat și a împins persoana vătămată cu ambele mâini, în zona pieptului, aceasta lovindu-se de martorul E.N.
Pentru reținerea situației de fapt expuse, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă:
-declarațiile martorei E.L.N., care a precizat că inculpatul l-a împins pe partea civilă spre ieșire, cu ambele mâini, atingându-l pe soțul său, martorul E.N.; polițistul a fost deranjat că a fost întrerupt de la masă, iar persoana vătămată i-a spus că „vorbește cu gura plină”, adică cu mâncare în gură;
-declarațiile martorului E.N., care a declarat că inculpatul l-a îmbrâncit pe persoana vătămată Adrian Gheorghiță și l-a împins chiar în el; martorul a mai precizat că s-a dezechilibrat atunci când persoana vătămată a fost împinsă în el, iar avocatul nu a folosit cuvinte injurioase, insultătoare sau amenințătoare, ci doar un reproș la adresa polițistului, în sensul că îi vorbea cu gura plină;
-declarațiile martorei S.M.E., care a arătat că inculpatul i-a solicitat persoanei vătămate să părăsească sediul, aceasta nu s-a conformat, inculpatul a ieșit din dispecerat, a existat o împingere; în faza de judecată, martora a detaliat incidentul, relatând că inculpatul s-a enervat, a ieșit din dispecerat, spunându-i „Ieși afară! Ieși, măi afară, du-te de aici….,” apoi a pus mâna pe umărul avocatului și l-a împins, după care l-a scos afară din sediul poliției;
-imaginile surprinse de camere de supraveghere din interiorul sediului, observându-se din înregistrări cum persoana vătămată face câțiva pași înapoi și se lovește de martorul E.N., apoi imediat apare în cadru inculpatul Popovici Tiberiu, care-l direcționează către ieșirea din unitatea de poliție.
Reținând că la data de 29.08.2019 inculpatul a îmbrâncit persoana vătămată cu ambele mâini în zona pieptului, aceasta dezechilibrându-se și lovindu-se de martorul E.N., în mod corect fapta a fost încadrată în dispozițiile art.296 alin.2 Cod penal.
Aceasta deoarece inculpatul Popovici Tiberiu, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de agent de poliție la Postul de Poliție Mamaia, a exercitat acte de agresiune fizică asupra persoanei vătămate Adrian Gheorghiță, bruscându-l pe acesta prin împingere, acțiune de natură a-i cauza suferințe fizice, având în vedere intensitatea agresiunii, relevată de faptul că persoana vătămată s-a dezechilibrat, lovindu-se de martorul E.N.
Infracțiunea săvârșită de inculpat în forma prevăzută de art.296 alin.2 Cod penal este una complexă, întrucât absoarbe în conținutul ei infracțiunea de lovire sau alte violențe. Pentru ca fapta să fie tipică, este necesar ca acțiunea inculpatului să îndeplinească condițiile de tipicitate ale infracțiunii absorbite. Astfel, acțiunea inculpatului se încadrează în condițiile de tipicitate ale acestei infracțiuni absorbite, întrucât acesta, prin compresiune cu mâna, a bruscat-o, prin împingere, pe persoana vătămată, provocându-i un dezechilibru.
Curtea nu poate lua în considerare împrejurarea că inculpatul ar fi fost îndreptățit a folosi forța fizică în vederea înlăturării persoanei vătămate din sediul poliției, întrucât acesta avea pregătirea specifică unui agent de poliție, având obligația să dea dovadă de o conduită profesională, să gestioneze situația conflictuală eficient, dar cu o atitudine calmă și echilibrată. Or, în cazul de față inculpatul Popovici Tiberiu nu și-a păstrat calmul, iar în timp ce escorta afară persoana vătămată și-a depășit atribuțiile de serviciu și a exercitat acte de violență fizică asupra acestuia, bruscându-l prin împingere, care însă nu erau justificate de vreun drept. Totodată, afirmațiile inculpatului în sensul că persoana vătămată ar fi avut o atitudine necorespunzătoare, ce ar fi justificat folosirea forței fizice, nu sunt confirmate de niciun mijloc de probă administrat pe parcursul procesului penal.
Pe de altă parte, contrar opiniei primei instanțe, Curtea evidențiază că fapta reținută în sarcina inculpatului nu realizează tipicitatea obiectivă a infracțiunii de ultraj judiciar, prevăzută de art.279 alin.1,4 Cod penal.
Potrivit art.279 alin.1 și 4 Cod penal constituie infracțiunea de ultraj judiciar „amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârșite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu”, iar conform alin.4 ” dispozițiile alin.1-3 se aplică în mod corespunzător și faptelor comise împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei”.
Rațiunea incriminării infracțiunii de ultraj judiciar constă în protejarea relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției și la respectul datorat judecătorilor, procurorilor sau avocaților care exercită o activitate prin care se realizează actul de justiție. Pentru realizarea elementelor de tipicitate obiectivă în cazul formei tip a infracțiunii prevăzute de art.279 alin.1,4 Cod penal, este necesar ca lovirea sau orice acte de violență să fie comisă împotriva victimei aflate în exercițiul atribuțiilor de serviciu/profesiei și ca aceasta să acționeze în cadrul îndatoririlor ce decurg din funcția/profesia pe care o exercită.
În varianta dedusă judecății, prin actul de sesizare s-a reținut că ultrajul judiciar ar consta în acțiunile caracteristice elementului material al lovirii, inculpatul împingând persoana vătămată, avocat aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În speță, Curtea constată că din materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, nu rezultă că subiectul pasiv al infracțiunii analizate se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Sub acest aspect, instanța de apel învederează că în faza de judecată partea civilă și martorul R.M.C. au susținut că avocatul s-ar fi deplasat la sediul poliției pentru că martorul nu primise procesul-verbal de contravenție, însă aceste afirmații sunt infirmate de declarațiile martorilor prezenți la sediul poliției, care au precizat că persoana vătămată a reclamat doar faptul că martorul R.M.C. și-ar fi uitat un portofel în pupitrul unei bănci.
De altfel, susținerile din fața instanței nu sunt credibile, în condițiile în care în faza de urmărire penală chiar partea civilă și martorul au relatat că scopul deplasării domnului avocat la poliție a fost recuperarea unui portofel pretins uitat de clientul său, fără însă a aminti vreun moment de chestiunea vizând întocmirea procesului-verbal de contravenție.
Curtea mai subliniază că motivul pentru care domnul avocat a revenit la poliție la data de 29.09.2019 este incert, instanța de apel observând fotografiile depuse la dosar de martorul R.M.C., realizate la data de 25.09.2019, părând astfel că acesta și-a preconstituit dovezi referitoare la o presupusă dispariție a portofelului său din incinta sediului Poliției mun. Constanța.
Chiar dacă s-ar reține că partea civilă a mers la sediul poliției pentru a recupera un portofel aparținând clientului său, nu se poate reține că aceasta se afla în exercitarea profesiei de avocat.
Aceasta deoarece activitățile specifice profesiei de avocat sunt expres reglementate de prevederile Legii nr.51/1995 și Statutul profesiei de avocat.
Astfel, potrivit art.3 din Legea nr.51/1995:
(1) Activitatea avocatului se realizează prin:
a) consultații și cereri cu caracter juridic;
b) asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii;
c) redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare;
d) asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate;
e) apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină;
f) activități de mediere;
g) activități fiduciare desfășurate în condițiile Codului civil;
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăți la sediul profesional al avocatului și înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate;
i) activitățile prevăzute la lit. g) și h) se pot desfășura în temeiul unui nou contract de asistență juridică;
j) activități de curatelă specială potrivit legii și Statutului profesiei de avocat;
k) orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii.
De asemenea, art. 91 din Statutul profesiei de avocat prevede următoarele:
(1) În condițiile legii, avocatul asigură asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice, a instituțiilor și a altor persoane juridice, pentru apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor.
(2)Asistarea și reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele și operațiunile permise de lege și necesare ocrotirii și apărării intereselor clientului.
Concluzionând, întrucât la data de 29.08.2019 persoana vătămată nu se afla în exercitarea niciunei activități specifice profesiei de avocat, apreciem întemeiat motivul de apel invocat de inculpatul Popovici Tiberiu prin care se solicită achitarea sub aspectul infracțiunii de ultraj judiciar.
În continuare, în cadrul procesului de individualizare, Curtea reține, în raport de infracțiunea de purtare abuzivă, că pedeapsa trebuie să fie, în toate cazurile, una echitabilă. Pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi reeducarea/corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte persoane. În consecință, necesitatea aplicării unei pedepse echitabile constituie de fapt o cerință a principiului echității în dreptul penal care obligă instanța să-i aplice infractorului o pedeapsă legală și individualizată, capabilă de a restabili echitatea socială și de a realiza celelalte scopuri ale pedepsei penale. Or, conjugând aceste aspecte cu sancțiunea penală aplicată de instanța de fond inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, Curtea opinează că apelul părții civile Adrian Gheorghiță nu este fondat.
Astfel, în speță sunt întrunite condițiile de acordare a amânării aplicării pedepsei, prevăzute de 83 alin.1,2 Cod penal, ce vizează cuantumul pedepsei stabilite, datele ce caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare anterioară săvârșirii prezentei infracțiuni ce relevă posibilitățile de îndreptare în sensul repectării normelor de drept) și manifestarea de voință a inculpatului pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Adrian Gheorghiță împotriva sentinței penale (…).
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul Popovici Tiberiu împotriva aceleiași sentințe penale.
Va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod procedură penală va achita inculpatul Popovici Tiberiu sub aspectul infracțiunii de ultraj judiciar, prevăzută de art.279 alin.1,4 Cod penal.
Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile art.38 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal și va menține dispoziția privind stabilirea pedepsei de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.296 alin.2 Cod penal și dispozițiile art.83-85 Cod penal privind amânarea aplicării acestei pedepse.
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga partea civilă la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform art.275 alin.3 Cod procedură penală.”