Acasă » DEZVĂLUIRI / ANCHETE » Argumentele împotriva soluției de clasare dată de DNA în dosarul defrișărilor ilegale din Maramureș
Zona defrișată

Argumentele împotriva soluției de clasare dată de DNA în dosarul defrișărilor ilegale din Maramureș

Ordonanța de clasare din 8 mai, emisă de procurorul șef DNA Baia Mare, Ioan Ulici, care între timp și-a dat demisia, a fost atacată de clujeanul Crin Gălățean, persoană vătămată în dosar, proprietar al celor 108 hectare defrișate.

Mai întâi, Crin Gălățean, prin avocatul Mihai Achimeț de la SCA Iordăchescu și Asociații, a atacat ordonanța de clasare la șefa DNA Cluj, Anca Mărincean, care însă i-a respins plângerea, confirmând soluția dată de Ioan Ulici. Apoi, ordonanța a fost atacată la un judecător de cameră preliminară de la Tribunalul Maramureș, care urmează să se pronunțe.

Amintim că în urmă cu ceva vreme un alt judecător de la aceeași instanță desființa prima clasare din acest dosar și trimitea dosarul înapoi la DNA Baia Mare cu indicații clare, care nu au fost respectate.

În esență, cei de la DNA au susținut că nu intră în competența lor tăierile ilegale de pădure și că nu există fapte de abuz în serviciu comise de șefii Direcției Silvice Maramureș, Romsilva și Gărzii Forestiere. Cum ar fi putut însă să dispară zeci de mii de metri cubi de lemn fără complicitatea autorităților care ar fi trebuit să le păzească?

”Ordonanţa de clasare atacată a fost dispusă în condiţii de nelegalitate, având în vedere că au fost încălcate dispoziţiile obligatorii cuprinse în Încheierea nr. 102/CP/23.10.2017 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş.

 Conform art. 335 alin. 5 Cod proc. pen. “în cazul în care s-a dispus clasarea, redeschiderea urmăririi penale are loc şi atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluţiei şi a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale. Dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală”.

Cu toate acestea, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei, cu ignorarea dispoziţiilor obligatorii trasate de judecătorul de cameră preliminară, prin îndeplinirea parţială a actelor de urmărire penală indicate a fi efectuate.

Pe de altă parte, actele de urmărire penală efectuate de procuror în dosarul 260/P/2015, în urma admiterii plângerii împotriva soluţiei de clasare, au avut doar un caracter formal cu rolul de a tergiversa soluţionarea cauzei şi a se ajunge la împlinirea termenelor de prescripţie, fără a se acorda acestora vreo relevanţă juridică.

  1. La primul paragraf de la pagina nr. 13 din cuprinsul Încheierii nr. 102/CP/2017 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş se precizează, în mod expres faptul că “se vor verifica condiţiile în care s-a încheiat cel de-al doilea contract de administrare între Direcţia Silvică Baia Mare, prin Ocolul Silvic Borşa şi SC Horber SRL, respectiv dacă a existat sau nu rea-credinţă cu această ocazie”.

Din volumele dosarului de urmărire penală nr. 260/P/2015, se poate observa că procurorul de caz nu a manifestat niciun fel de interes pentru lămurirea acestor aspecte, indicate de către judecătorul de cameră preliminară.

Mai mult, observând lipsa de interes a organelor de urmărire penală pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei, persoana vătămată prin intermediul apărătorului ales a formulat o cerere în probaţiune, a cărei teză probatorie consta tocmai în identificarea împrejurărilor în care a fost semnat contractul dintre Direcţia Silvică Baia Mare, prin Ocolul Silvic Borşa şi agentul economic Horber SRL.

În concret, s-a solicitat efectuarea unei adrese către Direcţia Silvică Maramureş pentru a comunica la dosarul cauzei următoarele aspecte:

  • dacă în cursul anilor 2007-2009, au existat încheiate contracte de asigurare a serviciilor silvice cu societatea HORBER SRL, precum şi cu alţi agenţi economici care au exploatat material lemnos de pe raza ocoalelor silvice aflate în subordine;
  • dacă în baza acestor contracte de asigurare a serviciilor silvice, agenţii economici în calitate de beneficiari, aveau obligaţia de a achita taxele de marcare a materialului lemnos, taxa pentru fondul de conservare şi regenerare a pădurii, taxa pentru pază şi taxa de peiaj.

 Cu toate acestea, cererea în probaţiune formulată a fost respinsă prin ordonanţa procurorului de caz, din data de 07.05.2018.

  1. La aceeaşi pagină 13 din cuprinsul încheierii judecătorului de cameră preliminară se indică procurorului să completeze urmărirea penală, “în sensul de a face adrese la RNP, Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului şi Garda Forestieră Cluj, pentru a verifica dacă suprafaţa de pădure – obiect al acestei cauze – a făcut parte din aria protejată de interes naţional, din Parcul Naţional Munţii Maramureşului şi situl Natura 2000”.

Aceste adrese au fost efectuate doar formal de către procuror, pentru ca ulterior, fie să nu mai aştepte răspunsul de la aceste instituţii, fie să-l înregistreze la dosar fără a-i acorda vreo relevanţă juridică, deşi confirmă starea de fapt prezentată de persoana vătămată.

La pagina 20 paragraf 2 din cuprinsul ordonanţei de clasare, s-a afirmat că “în ce priveşte răspunsul primit de la Garda Forestieră Cluj…apreciem că în acest moment al urmăririi penale nu mai este necesară o poziţie a Gărzii Forestiere Cluj…apreciem, aşa cum am precizat mai sus, că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă în acest dosar”.

 Este evident că prin această conduită procesuală, organul de urmărire penală încalcă dispoziţiile obligatorii ale judecătorului de cameră preliminară, care dispune administrarea acestui mijloc de probă, iar procurorul de caz apreciază, în mod nelegal şi netemeinic că nu mai este necesară comunicarea poziţiei Gărzii Forestiere Cluj, la dosarul cauzei.

Pe de altă parte răspunsurile primite din partea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva şi a Administraţiei Parcului Natural Munţii Maramureşului, confirmă faptul că suprafaţa de pădure care face obiectul plângerii penale formulate de persoana vătămată Crin Gălăţean, făcea parte din Parcul Natural Munţii Maramureşului şi din situl Natura 2000. În consecinţă, se precizează în cuprinsul răspunsurilor primite de la cele 2 instituţii că se putea exploata material lemnos în UP VIII Ţibău, U.A.-urile 90-93, doar în condiţiile existenţei unui aviz din partea Parcului Natural Munţii Maramureşului. Mai mult, se indică faptul că nu a fost eliberat niciun aviz pentru exploatarea materialului lemnos în zona respectivă.

Aceste înscrisuri existente la dosarul cauzei sunt ignorate cu desăvârşire de către organul de urmărire penală, care în loc să procedeze la continuarea urmăririi penale in personam a decis să dispună, în mod nelegal clasarea cauzei.

Este necontestat faptul că au fost eliberate autorizaţii de exploatare agentului economic Horber SRL pentru exploatarea de material lemnos din U.A.-urile 90 – 93.

Ca urmare a răspunsului primit din partea Administraţiei Parcului Natural Munţii Maramureşului este de necontestat faptul că aceste suprafeţe făceau parte din aria protejată şi din situl Natura 2000, iar pentru exploatarea materialului lemnos era necesară eliberarea unui aviz suplimentar din partea Parcului Natural Munţii Maramureşului.

Este cert că nu există astfel de aviz pentru exploatarea materialului lemnos.

Contrar acestor evidenţe de netăgăduit, procurorul de caz afirmă cu obstinenţă că nu există nicio îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii din cadrul Ocolului Silvic Borşa şi Direcţiei Silvice Baia Mare, în ciuda faptului că aceştia au autorizat explotarea materialului lemnos în totalitate, în lipsa unor derogări şi avize speciale, dintr-o arie care era protejată, pentru obţinerea unui folos de către agentul economic Horber SRL.

În acest sens, în mod contrar probațiunii administrate până la acest moment procesual procurorul de caz a dispus clasarea cauzei și nu continuarea urmăririi penale in personam împotriva persoanelor care se fac vinovate de săvârşirea infracțiunilor sesizate.

  1. În cuprinsul Încheierii nr. 102/CP/23.10.2017, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş solicită clarificarea cu prilejul completării urmăririi penale, “dacă s-au respectat amenajamentele silvice”.

Cu privire la acest aspect, indicat în mod expres în cadrul încheierii mai sus menţionate organul de urmărire penală nu a manifestat rol activ şi nu a efectuat niciun fel de verificări.

În încercarea de a fi lămurite aceste împrejurări, persoana vătămată prin intermediul apărătorului ales a formulat în cursul urmăririi penale o cerere în probaţiune, prin care am solicitat efectuarea unei adrese către Ocolul Silvic Dragomireşti (continuator al Ocolului Silvic Borşa) pentru a se depune la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, care să permită verificarea modului de respectare a amenajamentului.

Şi această solicitare de administrare a probei cu înscrisuri a fost respinsă de  procurorul de caz, prin ordonanţa din data de 07.05.2018.

Prin aceste conduite procesuale, procurorul de caz a creat suspiciunea că doreşte mai degrabă să încerce ascunderea adevărului cu orice preţ şi nu aflarea acestuia prin administrarea unor mijloace de probă, care să conducă la lămurirea unor aspecte, care au fost trasate chiar de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Maramureş.

  1. Conform art. 335 alin. 5 Cod proc. pen. organele de urmărire penală ar fi trebuit să respecte dispoziţiile obligatorii ale judecătorului de cameră preliminară.

 În cuprinsul încheieriii mai sus menţionate sunt indicaţi mai mulţi martori a căror audiere se impune a fi efectuată de către organele de urmărire penală.

Contrar acestor dispoziţii obligatorii, organele de urmărire penală procedează la audierea doar a unei părţi dintre aceştia, apreciindu-se la pagina 10 din cuprinsul ordonanţei de clasare că “nu se impune audierea numiţilor Coman Mircea, şef al Ocolului Silvic Borşa în acea perioadă, Horj Pavel, şeful Direcţiei Silvice Maramureş în acea perioadă, în prezent şeful Ocolului Silvic Dragomireşti şi Şteţco Istrate, în prezent inspector şef la Garda Forestieră Cluj, deoarece considerăm că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă”.

Se poate observa că procurorul de caz refuză să audieze în calitate de martor, tocmai persoanele care ar trebui să cunoască împrejurările în care au fost săvârşite faptele din cadrul acestui dosar.

Or, sunt omişi din cadrul listei de martori indicate de judecătorul de cameră preliminară tocmai şeful Ocolului Silvic Borşa, şeful Direcţiei Silvice Maramureş şi inspectorul şef din cadrul Gărzii Forestiere Cluj.

Martorii Coman Mircea, Horj Pavel şi Şteţco Istrate aveau posibilitatea de a lămuri modalitatea în care au fost întocmite acte de punere în valoare pentru explotarea materialului lemnos de către Horber SRL, modalitatea în care au fost emise autorizaţiile de exploatare, precum şi dacă au fost solicitate şi aprobate derogări de la amenajament pentru a se exploata o cantitate mai mare de material lemnos decât cea prevăzută în mod expres, în cadrul amenajamentului.

Calitatea acestora de şefi ai ocoalelor silvice şi a direcţiei silvice ar fi impus audierea acestora cu prioritate şi în niciun caz protejarea acestora pentru a nu compărea în faţa organelor judiciare, nici în calitate de martor.

  1. În cuprinsul încheierii judecătorului de cameră preliminară se indică faptul că “se vor administra orice alte probe a căror necesitate va rezulta pe parcursul cercetării penale”.

Se poate observa că nici aceste dispoziţii nu au fost respectate de către organul de urmărire penală, în condiţiile în care toate cererile în probaţiune formulate de către persoana vătămată au fost respinse de către procuror prin ordonanţa din data de 07.05.2018.

Astfel cum rezultă de la dosarul cauzei au fost depuse cereri în probaţiune, atât pentru administrarea probei cu înscrisuri, cât şi pentru administrarea unor probe testimoniale, însă acestea au fost respinse în integralitate.

  1. Potrivit art. 13 din contractul de administrare nr. 158/26.01.2007 Direcţia Silvică Baia Mare şi-a asumat obligaţia de a asigura, prin Ocolul Silvic Borşa, paza pădurii în vederea prevenirii tăierilor ilegale, distrugerii sau degradării vegetaţiei forestiere, păşunatului abuziv şi a altor fapte infracţionale sau contravenţionale. Pagubele care nu puteau fi justificate prin procese-verbale de contravenţii urmau a fi suportate personal de către instituţia contractantă, plata despăgubirilor urmând a se face în maximum 60 de zile de la constatarea pagubei, conform art. 13 pct. 2 din contractul de administrare nr. 158/26.01.2007.

Obiectul contractului de administrare era reprezentat de suprafaţa de 822,76 ha fond forestier aflată în proprietatea numitului Rondolean Victor. Potrivit art. 3 din cuprinsul contractului, preluarea în teren a suprafeţelor s-a făcut conform procesului-verbal de predare-primire, a schiţei anexate, precedat de o inspecţie de fond, care face parte integrantă din contract, în prezenţa dlui Gălăţean Crin Iosif, delegat din partea proprietarului”.

Suprafaţa de 676,66 ha a fost transferată la data de 04.06.2008 din gestiunea Ocolului Silvic Borşa în gestiunea Ocolului Silvic Silva Borşa, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire definitivă a cantonului silvic 2 studimea.

Cu toate că cele 108,5 ha teren au rămas în proprietatea numitului Rondolean Victor şi a fost înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 720/02.04.2007 “doar masa lemnoasă pe picior”, care poate fi exploatată potrivit normelor silvice, nici până la acest moment aceste suprafeţe nu au fost predate de către Ocolul Silvic Borşa pentru a avea posibilitatea de a încheia un contract de administrare cu un alt ocol, astfel cum am procedat în cazul celor 676,66 ha.

Conform art. 13 alin. 3 din cuprinsul contractului de administrare mai sus menţionat ocolul silvic va efectua anual, cel puţin 2 inspecţii de fond, una de primăvară şi una de toamnă, pentru constatarea eventualelor pagube”.

Cu toate acestea, pe suprafaţa de 108,5 ha aferentă u.a-urilor 90A, 91A, 93A şi 93B din U.P VIII Ţibău, ulterior semnării contractului de administrare nr. 158/26.01.2007 nu a mai fost efectuată nicio inspecţie de fond, în vederea unei bune administrări a suprafeţei forestiere, pentru evitarea producerii unor prejudicii prin distrugerea masei lemnoase de pe suprafaţa de teren aflată la acest moment, în proprietatea subsemnatului.

Ca urmare a neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Silvice Baia Mare – Ocolul Silvic Borşa, întreaga suprafaţă de pădure de pe cele 108,5 ha a fost “tăiată la ras”,  rezultând tăieri ilegale a unui volum de aproximativ 35.000 mc.

În acest context, am adus la cunoștința organelor judiciare că persoana vătămată a cunoscut faptul că personalul silvic din cadrul Direcţiei Silvice Baia Mare – Ocolul Silvic Borşa, avea stabilită o taxă fixă de 1 euro care era percepută pentru marcarea fiecărui arbore pentru care nu exista autorizaţie de exploatare, manieră în care s-a procedat şi cu materialul lemnos de pe cele 108,5 ha.

Mai mult decât atât,  în dese rânduri, ciocanul pentagonal de marcare a arborilor a fost predat de către Ocolul Silvic Borşa, administratorului firmei Horber SRL, Lupu Horj, pentru a-şi marca singur arborii, care urmau a fi exploataţi.

Astfel se explică faptul că, toţi funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Silvice Baia Mare, la care se referă plângere formulată au achiziţionat sau construit mai multe imobile, care nu ar fi putut fi dobândite doar din venitul obţinut legal de la stat. Majoritatea acestor imobile sunt înscrise la Cartea Funciară pe numele membrilor de familie sau a unor persoane apropiate, pentru a nu ridica suspiciuni.

  1. În urma solicitării proprietarului de la momentul respectiv, numitul Rondolean Victor, Romsilva a efectuat un control de fond pe terenul forestier pe care îl deţinea acesta, în suprafaţă de 146 ha, amplasat în UP VIII Ţibău, U.A. 90A – 93B, iar rezultatele controlului au fost consemnate în Nota nr. 3697/17.11.2009.

S-a concluzionat de către Romsilva că a fost încheiat în mod ilegal contractul de administrare nr. 1751/29.06.2007 între Ocolul Silvic Borşa şi societatea Horber SRL, şi acest contract “a avut scopul de a crea cadrul efectuării punerii în valoare, pentru a se putea emite către societatea Horber SRL autorizaţie de exploatare”.

De asemenea s-a arătat de către Romsilva că “pe suprafaţa de 108,5 ha Ocolul Silvic Borşa a întocmit 17 acte de punere în valoare, pentru un volum de 22.841 mc, care a fost exploatată de societatea Horber SRL, în multe cazuri fără autorizaţie de exploatare şi cu încălcarea regulilor silvice de exploatare.

Masa lemnoasă de pe suprafaţa de 108,5 ha, aferentă u.a. 90A, 91A, 93A, 93B a fost exploatată integral de către SC Horber SRL, în cea mai mare parte fără drept, prin fapte care constituie infracţiuni silvice. Ocolul Silvic Borşa nu a luat măsurile legale, doar formal, a încheiat 3 acte de contravenţei silvică, şi acestea fiind întocmite pe numele unor muncitori din formaţia de exploatare. În mod legal, Ocolul Silvic Borşa ar fi trebuit să încheie un act de constatare a infracţiunii agentului economic.

  1. Deși martorul Mihali Dănuţ Vasile, confirmă faptul că până în anul 2009, pădurea respectivă a fost defrişată în totalitate, în mod ilegal, organele de urmărire penală nu au manifestat niciun fel de interes pentru lămurirea împrejurărilor în care a fost exploatată cantitatea de aproximativ 35.000 mc.

Aceste aspecte rezultă şi din fotografiile existente la dosarul cauzei, de unde se poate observa cum arăta pădurea în zona Jupânea, în anul 2007 şi cum arată în anul 2015. De altfel, în această zonă, lipsa oricărei vegetaţii, se observă chiar şi din imaginile surpinse prin satelit.

Tăierile abuzive efectuate în zona respectivă sunt vizibile cu ochiul liber, în condiţiile în care drumul pe care se circulă este paralel cu aceste suprafeţe. Cu toate acestea, niciun funcţionar public din cadrul Ocolului Silvic Borşa sau Direcţia Silvică Baia Mare nu a efectuat vreun control de fond pentru a constata situaţie din teren, având în vedere că aceste suprafaţe se aflau în administrarea şi gestiunea lor, iar exploatarea materialului lemnos nu putea avea loc, decât în condiţiile stabilite de amenajament.

Conform declarației martorului Mîț Ștefan din data de 14.02.2018, în ceea ce priveşte suprafaţa de 108,5 ha achiziţionată de societatea Horber SRL în perioada 2007-2010, aveau atribuţii de constatare a nerespectării regimului silvic pădurarii cantonali, respectiv Coman Gheorghe, pădurarul detaşat de la OS Vişeu şi Tomoiagă Grigore, şeful de district Coman Radu în perioada 2007-2010, posibil şi şeful de district Timiş Vasile în perioada 2006-2007, şeful resortului pază şi protecţie Coman Mircea şi şefii de ocol Fabian Ştefan în perioada 2006-2007, Coman Mircea în perioada 2008-2009 şi Mihali Vasile Dănuţ în perioada 2010-2013”.

Acelaşi martor Mîţ Ştefan a declarat în faţa organelor de urmărire penală că “dacă suprafaţa de 108,5 ha făcea parte din aria protejată Parcul Natural Munţii Maramureşului, nu s-ar fi putut efectua punere în valoare, nu s-ar fi putut emite autorizaţii de exploatare şi nu ar fi trebuit exploatată masă lemnoasă de pe respectiva suprafaţa de teren”.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului Coman Gheorghe, audiat la data de 14.02.2018, care a afirmat că în situaţia în care “suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră face parte din Parcul Natural Munţii Maramureşului, masa lemnoasă nu poate fi exploatată”.

Cu toate acestea, se poate observa că funcţionarii din cadrul Direcţiei Sillvice Baia Mare, respectiv Ocolul Silvic Borşa au emis acte de punere în valoare şi au eliberat autorizaţii de exploatare pentru suprafeţe de pădure care se aflau în arii protejate, iar procurorul de caz a apreciat că nu se poate reţine în sarcina acestora săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei a rezultat în mod cert că materialul lemnos, în cuantum de aproximativ 35.000 mc a fost exploatat în mod nelegal de numitul Lupu Horj, administrator al agentului economic Horber SRL, verişor al numitului Pavel Horj, director al Direcţiei Silvice Baia Mare până în anul 2008 şi ulterior deputat în Parlamentul României în perioada 2008 – 2012.

Raportat la calitatea acestor persoane şi la legăturile de rudenie, este explicabilă modalitatea în care a fost exploatat materialul lemnos de pe suprafaţa aparţinând persoanei vătămate, cu încălcarea amenajamentului şi a oricăror prevederi legale.

  1. Soluţia de clasare este fundamentată de procuror pe faptul că, deşi există un prejudiciu generat de tăierile ilegale efectuate de agentul economic Horber SRL, nu există o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către reprezentanţii Ocolului Silvic Borşa şi nu este îndeplinită condiţia specială de la art. 132 din Legea nr. 78/2000, respectiv obţinerea unui folos necuvenit pentru funcţionarul public sau pentru altul.

S-a susţinut în cuprinsul ordonanţei de clasare că “din probele administrate în dosarul cauzei….nu a rezultat un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul”.

În primul rând, îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu rezultă în mod clar din cuprinsul plângerii penale formulate şi constă în faptul că nu au fost efectuate cele 2 controale de fond anuale de către Ocolul Silvic Borşa, că nu au fost reprimite parchetele exploatate de Horber SRL, că nu a fost verificată explotarea parchetelor de către Horber SRL, că nu a fost predată pădurea proprietarului Gălăţean Crin de către Ocolul Silvic Borşa, că au fost întocmite acte de punere în valoare pentru produse accidentale, care în realitate erau sănătoase (astfel cum rezultă din raportul ITRSV din anul 2009), că nu au fost obţinute derogări pentru depăşirea amenajamentului, că au fost eliberate autorizaţii de explotare a materialului lemnos în ciuda faptul că era necesar un aviz suplimentar din partea Parcului Natural Munţii Maramureşului, raportat la faptul că pădurea respectivă făcea parte din această arie protejată şi din situl Natura 2000.

În acest sens, fac trimitere la declaraţia martorului Dobra Darius Mircea, care a afirmat la data de 21.04.2016, cu prilejul audierii sale că  “în conformitate cu Legea nr. 171/2010 şi cu Regulamentul de pază, Ocolul Silvic Borşa avea obligaţia de a efectua minimun 2 controale pe an, unul primăvara şi altul toamna, pentru a verifica dacă au fost efectuate tăieri ilegale. Din câte ştiu Ocolul Silvic Borşa nu prea a efectuat aceste controale în general, la toate proprietăţile private, având o activitate deficitară din acest punct de vedere”.

În consecinţă, se poate observa că există numeroase acte materiale care reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii din cadrul Ocolului Silvic Borşa şi a Direcţiei Silvice Baia Mare, încât susţinerea procurorului cu privire la inexistenţa unui mod defectuos de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, pare a fi desprinsă din alt dosar penal, având în vedere că este contrară probaţiunii administrate în cauză.

În al doilea rând, susţinerea din cuprinsul ordonanţei de clasare cu privire la lipsa unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, este contrazisă chiar de către procuror.

Se afirmă în cuprinsul ordonanţei de clasare că este cert faptul că agentul economic Horber SRL a produs un prejudiciu prin tăierile ilegale de material lemnos.

În mod corelativ prin explotarea materialului lemnos în mod ilegal a fost obţinut un folos necuvenit de către agentul economic Horber SRL.

Pe de altă parte, este evident că acest folos necuvenit nu ar fi fost obţinut de către societatea Horber SRL şi de administratorul acesteia Lupu Horj, în condiţiile în care nu ar fi existat o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii din cadrul Ocolului Silvic Borşa şi a Direcţiei Silvice Baia Mare.

În condiţiile în care s-ar fi efectuat cele 2 controale pe an de funcţionarii din cadrul Ocolului Silvic Borşa, ar fi fost controlate partizile exploatate de agentul economic Horber SRL, s-ar fi procedat la reprimirea acestora, nu ar fi fost marcate ca produse accidentale, produse sănătoase, s-ar fi obţinut avizele şi derogările necesare şi s-ar fi încheiat procese-verbale de constatare a infracţiunilor pentru explotarea de material lemnos fără autorizaţie, nu ar mai fi fost obţinut un folos necuvenit de către Horber SRL.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns