Mădălina Pușcaș, absolventă a Facultății de Drept UBB Cluj, a avut cea mai mare medie la examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii din acest an (9,38), singura peste 9 din rândul procurorilor. Tânăra vorbește pentru Clujust.ro despre facultate, despre anii de la INM, examenul de absolvire și alegerea de a fi procuror stagiar la Alba Iulia.

CLUJUST: Am vazut ca ai avut cea mai mare medie la examenul de absolvire dintre toti, si procurori si judecatori. Asta inseamna ca ai terminat prima INM-ul sau mai e si media din timpul anilor? Oricum e o performanta. Cum te simti?

Mădălina Pușcaș: Nu am terminat prima INM-ul, am fost a 7-a la grupa de procurori. Media de absolvire reprezinta media aritmetica a examenului de absolvire si a celor doi ani de INM.

E dificil de gasit un cuvant care sa redea cu acuratete felul in care ma simt, dar universalul ‘’bucuroasa’’ e destul de apropiat, atat pentru nota, cat si pentru faptul ca am putut sa-mi aleg orasul in care sa desfasor stagiul de practica. Cei care au trecut prin experienta examenelor cunosc insa sentimentul acela subsecvent unei reusite, asadar empatia fiecaruia poate nuanta acest raspuns.

Nu e insa in niciun caz vreun sentiment inaltator, cum am vazut descris uneori succesul la un examen. O anumita nota valorifica nu doar cunostintele teoretice, ci sunt multi alti factori care intervin, conteaza si subiectele, capacitatea de concentrare de la acel moment, inspiratia, probabil si atat de mult invocatul noroc din cultura noastra. Iar un bun magistrat, din putina experienta de pana acum, nu e neaparat cel cu cele mai solide cunostinte teoretice. Am, asadar, toate premisele pentru a considera, dincolo de entuziasmul unui anumit rezultat, ca greul abia de acum incepe.

CLUJUST: Cum ti s-a parut examenul de absolvire? Am vazut la multi, mai ales procurori, probleme la civil. Trebuie sa stii si civil ca procuror?

Mădălina Pușcaș: Examenul de absolvire mi s-a parut dificil. Tematica e vasta, iar din punct de vedere al structurii e o intoarcere la subiectele teoretice (am buchisit doctrina ca in facultate) dublate de o componenta practica, respectiv solutionarea unui dosar, redactarea unui act. Insa cea mai dificila mi s-a parut partea de organizare.  Pentru prima data, cel putin in cazul meu, nu a trebuit doar sa invat, ci sa alternez invatatul cu activitatea din stagiul de practica, iar parcurgerea intregii tematici a fost uneori precum o cursa de 100 m garduri, in special spre final.  

Au fost probleme la examenul de absolvire la civil in cazul procurorilor din cauza subiectelor care au avut un grad ridicat de dificultate si au fost unele chestiuni discutabile. S-au formulat foarte multe contestatii la barem si au fost admise intr-un numar destul de mare.

Am citit contestatiile formulate, care mi-au confirmat o data-n plus ca am colegi foarte bine pregatiti, inclusiv la civil. Desi prezentau moduri diferite de rezolvare a spetei, aveau fiecare, din punctul meu de vedere, argumente solide, motivate atat prin trimitere la dispozitiile legale, cat si la doctrina. Practic, avem 5 ani in care am invatat civil, 4 in facultate, plus anul I de INM, care e caracterizat de o formare comuna. E adevarat si faptul ca pentru formularea unei contestatii la barem ne-am mobilizat pe intreg parcursul INM-ului dincolo de oboseala, dureri de cap sau alte motive care in alte circumstante sunt adevarate piedici in calea ‘’agoniselii’’ teoretice. Contestatia poate fi privita uneori ca o veritabila lucrare de specialitate.

La intrebarea daca un procuror trebuie sa stie si civil, raspunsul e cu siguranta, da. In primul rand pentru ca sunt cauze civile in care participarea procurorului este obligatorie. Mai apoi, exista anumite dosare in care delimitarea dintre raspunderea civila si cea penala e destul de fina si revine procurorului sarcina de a incadra situatia de fapt in una dintre cele doua ipoteze. Prin urmare, va da o solutie de clasare sau de trimitere in judecata in functie de modul in care intelege raporturile de drept civil, dinamica obligatiilor asumate de parti.

CLUJUST: De ce e important cu cat termini INM-ul?

Mădălina Pușcaș: E importanta media de abslvire a INM-ului pentru a-ti putea alege localitatea in care doresti sa efectuezi stagiul. Am colegi care au familie, prin urmare repartizarea, in siuatia in care nu au prins locul dorit, i-a afectat intr-o masura mai mare, au schimbat gradinita/scoala copiilor, locul de munca al sotului/sotiei.

De ce ai ales Parchetul Judecătoriei Alba Iulia?

Eu am ales Alba Iulia pentru ca e relativ aproape de casa si pentru ca aici am efectuat stagiul de practica din anul II si mi-a placut colectivul. E important la inceput de profesie sa ai colegi deschisi, carora carora sa le poti adresa intrebari si sa ai incredere ca-ti raspund cu profesionalism. Probabil la inceput marile dileme vor fi de ordin administrativ, dar si o alta perspectiva asupra unei probleme de drept, un contraargument e mereu binevenit. In plus, e un parchet in care mi-am dorit sa lucrez si din perspectiva raportului dintre implicare si echilibru. ‘’Ca procuror, trebuie sa lucrezi cu pasiune, nu cu patima’’ e probabil unul dintre cele mai potrivite sfaturi pe care le-am primit la festivitatea de absolvire a INM-ului.

CLUJUST: Cum au fost cei doi ani la INM? A fost competitie sau colegialitate?

Mădălina Pușcaș: Cei doi ani de INM au fost caracterizati atat de competitie cat si de colegialitate, in proportii diferite, in functie de aprecierea fiecaruia.

In final, marea majoritate am obtinut locurile pe care ni le-am dorit, asadar, privind inapoi, toate emotiile negative, tabelele cu clasamente ‘’in rama’’ (tabele in tabelul tabelului), notele calculate si recalculate pe parcursul a 2 ani, in timp ce stagiul e doar 1 an, poate fi considerata o afacere emotionala nu prea profitabila.

”Am observat la unii colegi o oarecare aroganță”

CLUJUST: Exista un zvon ca ”se spala creierele la INM” sau ca va fac roboti. Tu ai ramas om?

In INM nu ni s-a spus niciodata, direct sau voalat, ca am apartine vreunei caste privilegiate. Avem formatori cu experienta, care isi doresc un sistem juridic care sa functioneze mai bine, iar asta presupune comunicare, constientizarea rolului si a responsabilitatii  care ne incumba, nicidecum crearea unui cult al personalitatii.

In schimb, am obervat la unii colegi, desigur din perspectiva mea, prin urmare una subiectiva, o oarecare aroganta care consider ca ar trebui identificata si sanctionata la momentul potrivit, respectiv la proba interviului.

In ce fel te-a schimbat INM-ul?

Nu pot sa raspund in mod obiectiv la aceasta intrebare dar nu consider ca m-a schimbat intr-un anume fel. Este o perioada de tranzitie intre zvacnirile adolescentine pe care ni le mai permiteam in facultate si responsabilitatea destinelor pe care le vom avea in viitoarele dosare, insa in afara de procesul acesta de maturizare care este atribuit cursului vietii nu neaparat unei institutii, nu cred ca INM-ul te schimba ca om, structura ta interioara, principiile si sistemul de valori raman la fel, devii doar mai responsabil.

”Le transmit actualilor studenți compasiunea mea”

CLUJUST: Ai terminat facultatea de drept UBB Cluj. Cat de mult te-a ajutat facultatea sa ajungi unde esti acum?

Mădălina Pușcaș: Facultatea a contribuit intr-un procent ridicat la formarea mea. Dincolo de pregatirea teoretica unanim recunoscuta, o facultate cu examene dificile te disciplineaza, te obliga sa te organizezi, iti creeaza sau, preferabil, iti defineste sistemul de valori deja dobandit. Privind in urma, faptul ca pentru fiecare rezultat trebuie sa muncesti si, ca urmare a efortului depus, obtii o recompensa proportionala (cu aplicarea legii compensatiei) mi se pare una dintre lectiile importante pe care ar trebui sa ni le ofere sistemul de educatie tuturor.

Aditional acestui elogiu le transmit actualilor studenti (in masura in care au mai ramas monitoare deschise) compasiunea mea si-i asigur ca nu doar ei au visat spete pe care nu le stiu rezolva. Ba mai mult, in nemarginitul univers oniric nu se trece examenul la reale daca nu gasesti suficiente asemanari intre uzucapiune si principiul umanismului din dreptul penal.

Ai un model din lumea juridica? Sau din alt domeniu?

Nu as putea sa spun ca am un model, dar am avut in facultate profesori pe care i-am admirat si pe care ii pretuiesc, parca intr-o masura si mai mare acum, dupa ce am terminat.

E important sa ai personalitati puternice si diverse care sa te formeze, sa te ajute sa-ti creezi deprinderi, dincolo de insusirea unor cunostinte teoretice. Si e esential sa predea cu pasiune. Spre exemplu, in INM mi-am adus aminte cu nostalgie de cursurile de administrativ, unde pasiunea pentru materia predata parea sa capete uneori vointa proprie.

De asemenea, la examenul de absolvire, mi-am amintit de la cursul de procedura civila, desi au trecut 3 ani, o chestiune pe care altfel as fi omis-o, datorita modului in care ne-a fost predata. Cred ca as fi putut reda chiar si tonalitatea.

Tot pe seama implicarii si a pasiunii pentru materia predata pun si faptul ca ma simt cel putin la fel de indignata ca la cursurile de CEDO din anul I cand vad o motivare stereotipa pe pericol social la arestare preventiva. Si exemplele pot continua.

As mai vrea sa adaug, in demersul acesta al portretului robot al modelului, ca apreciez profesionistii dreptului care semnaleaza derapaje, care isi pun semne de intrebare, care atentioneaza. Desigur, poti fi sau nu de acord, dar te obliga moral sa reflectezi, sa fii mai vigilent, sa-ti pui la randul tau semne de intrebare(aceleasi sau derivate).

Totodata, un model al domeniului juridic trebuie sa-si fi largit sfera de interes si inspre alte domenii, activitati, exceptandu-le pe cele juridice, chiar si doar ca mod de petrecere a timpului liber. Ma bucur de fiecare data ca la festivitatea de absolvire a facultatii se transmit lectii de viata, ca transpare autenticitatea si imi amintesc cu recunostinta de diferite mesaje ale profesorilor, pe care din banca le percepi strict ca niste cuvinte frumoase, ‘’vorbe de duh’’. Doar cand ‘’cresti’’ le descoperi aplicabilitatea, in viata profesionala si nu numai. Din pacate, nu intreaga lume juridica e asa, iar aceasta lacuna a diversitatii se evidentiaza in discursurile pe alocuri cliseice, cu idei repetitive, lipsite de un mesaj care sa aiba substanta.

Consider ca indiferent cat de vasta ar fi experienta noastra de viata, perspectiva va fi mereu una ingusta, cu implicatii inclusiv asupra vietii profesionale, daca nu incercam sa ne largim orizontul. O profesie precum cea din domeniul juridic e una complexa, care te pune in fata unei diversitati umane si faptice dificil uneori de gestionat, prin urmare nu e suficient sa te uiti doar intr-un glob juridic, fie el si de cristal.

Ce-ti place sa faci in timpul liber?

Week-endurile le dedic in mare parte familiei. In rest, sunt pasionata de cinematografie, lectura, teatru, calatorii.

CLUJUST: De ce ai ales profesia de procuror ?

Mădălina Pușcaș: Exista, desigur, o lista a idealistului, aspirant la o profesie juridica, parte ‘’cazuta in desuetudine’’ dupa anul II, in care am efectuat stagiul de practica la parchet. Modalitatea in care iti configurezi o anumita profesie e destul de diferita de adevarata dimensiune a profesiei, de provocarile pe care le intalnesti efectiv cand o practici.

Printre motivele care au ramas  de actualitate se numara faptul ca e o profesie care te aduce aproape de oameni, pentru ca o ancheta efectiva si completa, inseamna intotdeauna o ascultare efectiva, activa, nu concluzii bazate pe prejudecati sau probabilitati, atentie la detalii si dorinta de a oferi o solutie care sa nu fie doar in litera legii, ci si in spiritul ei. La parchet audierile sunt in alt cadru decat la instanta, nu e solemnitatea si caracterul public care caracterizeaza sedinta de judecata, se comunica mai facil, nu e aceeasi presiune a infatisarii pentru justitiabili.

Totodata, e o profesie care te mentine activ, care iti da posibilitatea sa construiesti de la inceput un dosar, care iti valorifica intuitia.

Cred, insa, ca dincolo de o lista de motive care se modifica odata cu acumularea de experienta, ramane constant faptul ca ne alegem o profesie juridica sau alta, in principal, pentru ca vrem sa schimbam ceva: practici, moduri de abordare/raportare, prejudecati. Restul sunt motive subsidiare care vin sa detalieze, sa puncteze motivul principal.

Comments

comentarii