Vaccinarea obligatorie-ultimele trei cereri pendinte la CEDO

În așteptarea pronunțării Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Vavřička și alte 5 cereri împotriva Republicii Cehe, vă prezentăm ultimele trei cereri asupra cărora Curtea este chemată să se pronunțe.

Cererea nr. 19306/15

Adam BROŽÍK împotriva Republicii Cehe

introdusă la 16 aprilie 2015 și

Cererea nr . 19298/15

Radomír DUBSKÝ împotriva Republicii Cehe

Introdusă la 16 aprilie 2015

ÎN FAPT

Reclamanții, Adam Brožík și Radomír Dubský, sunt cetățeni cehi născuți în 2011 și care locuiesc în Jilemnice. Fiind minori, aceștia sunt reprezentați de către mamele lor, respectiv dna. Martina Horynová și M eu Šárka Dubská. Acestea l-au autorizat pe domnul J. Vavrečka să le reprezinte în fața Curții.

Starea de fapt, prezentată de reclamanți, poate fi rezumată după cum urmează:

Părinții reclamanților au refuzat vaccinarea conform planificării prin lege. Pediatrul a certificat că solicitanții nu erau vaccinați din cauza convingerilor părinților lor.

Pe 2 mai 2014, directorul grădiniței Jilemnice a refuzat să-i admită la grădiniță, constatând că, conform hotărârii nr. III. ÚS 449/06, vaccinarea obligatorie constituie o restricție admisibilă a dreptului de manifestare liberă a religiei sau credinței unei persoane, deoarece este o măsură necesară pentru protecția sănătății publice și a drepturilor și libertăților altora.

La 25 iunie 2014, aceste decizii au fost confirmate în apel de către autoritatea regională Liberec. Potrivit acesteia, avizul Curții Constituționale (nr. III. ÚS 449/06) conform căruia trebuie să se ia în considerare motivele excepționale invocate de solicitant pentru refuzul vaccinării, se aplică numai în contextul impunerii de sancțiuni administrative și nu în cadrul admiterii la studiile preşcolare. Nu i se poate cere directorului grădiniței să stabilească cu ce intensitate credințele și convingerile părintelui au fost afectate, sarcina probei căzând în sarcina celui care pretinde protecția interesului său aflat în coliziune. În acest caz, exercitarea dreptului la educație trebuie să cedeze locul interesului public a protejării sănătății.

Reclamanții au solicitat tribunalului investit cu cererile de admitere la grădiniță adoptarea unei măsuri provizorii, dar aceste cereri au fost respinse atât de către tribunalul administrativ cât și de către Curtea constituţională.

La 17 iulie 2014, reclamanții au intentat acțiuni în justiție împotriva deciziilor administrative. Au cerut din nou adoptarea unei măsuri provizorii în baza căreia să fie autorizați să frecventeze cursurile la grădinița Jilemnice începând cu data de  1 septembrie 2014; în caz contrar, li s-ar aduce prejudicii grave, constând în discriminarea acestora și limitarea dezvoltării personale și a accesului la educația preșcolară. Au argumentat, printre altele, că admiterea la grădiniță nu ar putea reprezenta niciun risc pentru alți copii care au fost vaccinați și că mulți dintre adulți nu mai erau imuni la bolile în cauză.

La 13 august 2014, Tribunalul Regional Hradec Králové a respins cererile de măsuri provizorii. Tribunalul a menționat că legea nu garantează dreptul de a fi admis la învățământul preșcolar și că o astfel de admitere se află sub rezerva îndeplinirii condițiilor, inclusiv a celor prevăzute la articolul 50 din Legea nr. 258/2000. Prin urmare, neadmiterea la învățământul preșcolar este o situație prevăzută de lege și care intervine frecvent și datorită lipsei locurilor în grădinițe; deci nu poate fi considerat că ar provoca prejudicii grave care să justifice adoptarea unui măsuri provizorii.

La 23 octombrie 2014, Curtea Constituțională a respins ca vădit inadmisibile plângerile constituționale formulate de către solicitanți împotriva respingerii cererilor de măsuri provizorii,  întemeiate pe articolul 6 din Convenție. Subliniind faptul că fondul cauzei se afla pe rol, curtea a considerat că respingerea cererilor de măsuri provizorii nu presupune consecințe inacceptabile în plan constituțional.

Potrivit curții, reclamanții nu au demonstrat necesitatea adoptării unui reglementări provizorii, iar motivele pentru care instanța regională a ajuns la concluzia că nu există niciun risc de prejudiciu grav sunt comprensibile și pertinente.

Procedura pe fond a fost suspendată pe 26 august 2014 până la soluționarea sesizării Curții Constituționale în cauza  nr. Pl. ÚS 16/14 aflată pe rolul Tribunalului Regional Hradec Králové.

În plus, reclamanții au înaintat Curții, decizia pronunțată într-un un alt caz, de către autoritatea de recurs administrativ care a decis admiterea unui copil la grădiniță (având în vedere, că odată cu vârsta crește și necesitatea educației preșcolare), după ce părinții prezentaseră o declarație de refuz de vaccinare a copilului datorat convingerilor și credințelor lor.

PLÂNGERI

1. Bazându-se pe articolul 6 § 1 al Convenției, reclamanții se plâng de respingerea cererilor de măsuri provizorii care, potrivit acestora, ar fi singurul mijloc de protecție efectivă a drepturilor lor. Ei reproșează instanțelor judecătorești că nu ar fi cântărit consecințele adoptării și respingerii măsurilor provizorii în litigiu și că nu au examinat în mod corespunzător riscul de discriminare pretins de aceștia.
2. Potrivit articolului 13, reclamanții se plâng că ar fi fost private de un remediu eficient capabil să pună capăt ingerinței nelegale în drepturile lor garantate de articolele 8 și 14 din convenție și de articolul 2 din Protocolul nr.1. Ei consideră că prin deciziile judecătoreși pronunțate au fost privați de aceste drepturi.

Întrebările adresate de către Curte guvernului ceh au fost:

1. Refuzul autorităților de a admite solicitanții la grădiniță din motivul că nu s-au supus obligației de vaccinare, a constituit o încălcare a dreptului la respectarea vieții lor private, în sensul Articolului 8 § 1 al Convenției?
2. Dacă da, ingerința în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și a fost necesară în sensul articolelor 8 § 2?
3. A existat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 1 prin faptul că pe baza omisiunii solicitanților de a se supune tuturor vaccinurilor obligatorii, aceștia nu au fost admiși la grădiniță?

Cauza Prokop ROLEČEK împotriva Republicii Cehe

(cerera nr. 43883/15)

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Prokop Roleček, este un cetățean ceh care s-a născut în 2008 și este domiciliat în Náměšť nad Oslavou. Fiind minor, el este reprezentat de mama sa, d-na Barbora Zemanová, care a autorizat-o pe d-na Z. Candigliota, avocat în cadrul Ligii Cehe pentru Drepturile Omului, pentru a-l reprezenta în fața Curții.

1. Circumstanțele cauzei

Starea de fapt, prezentată de către solicitant, poate să fie rezumată după cum urmează:

Părinții reclamantului, biologi, au decis să întocmească un plan vaccinare individuală pentru solicitant; prin urmare, acesta a fost vaccinat mai mult mai târziu față de programa din schema de vaccinare și nu a fost vaccinat împotriva tuberculozei, poliomielitei, hepatitei B, rujeolei, oreionului și rubeolei.

În zilele de 22 și 30 aprilie 2010, directorii a două grădinițe din Náměšť nad Oslavou au refuzat admitera reclamantului la grădiniță, pe motivul că nu au fost îndeplinite condițiile articolului 50 din Legea nr. 258/2000.

Mama reclamantului, care l-a reprezentat pe tot parcursul procedurii urmate, a făcut apel împotriva acelor decizii.

La 20 mai 2010, ambele decizii au fost confirmate de către autoritatea regională din Vysočina. Potrivit acesteia, obiecțiile formulate în recurs reprezintă o polemică asupra reglementării generale a vaccinării obligatorii, care ar trebui invocată prin alte mijloace.

Reclamantul a contestat decizia din 20 mai 2010 prin introducerea unei acțiuni în contencios administrativ, considerând că autoritatea regională ar fi trebuit să aplice legea antidiscriminare și să examineaze dacă protecția sănătății copiilor care frecventează grădinițele în cauză ar putea fi asigurată numai prin excluderea solicitantului. Acesta a menționat, de asemenea, că reglementările nu impun cerința de a demonstra personalului grădiniței că este imun la bolile acoperite de vaccinarea obligatorie și că decretul ministerial privind vaccinarea nu a stabilit nicio limită de timp în care vaccinarea trebuia efectuată. În ceea ce privește acest decret, reclamantul a invocat, de asemenea,  hotărârea nr. 3 Ads. 42/2010 pronunțată de Consiliul administrativ al Curții Supreme la data de  21 iulie 2010. De asemenea, a solicitat adoptarea unei măsuri provizorii prin care instanța să dispună admiterea acestuia la grădiniță începând cu vârsta de trei ani.

La 6 ianuarie 2011, Tribunalul Regional Brno a respins ca nefondată cererea pentru luarea unei măsuri provizorii.

La 20 octombrie 2011, aceeași instanță a respins acțiunea reclamantului în contencios administrativ, considerând că decizia autorității regionale a fost conformă cu legea. Instanța a constatat că reclamantul a beneficiat de o vaccinare individuală, că nu a invocat niciun motiv de discriminare prevăzut de lege și că refuzul de a fi admis la grădiniță nu a constituit o sancțiune în sensul hotărârii nr. 3 Ads. 42/2010 invocată de reclamant.

Reclamantul a formulat contestație, având în vedere că a suferit o discriminare bazată pe convingerile părinților săi, cu referire la decizia Curții Administrative Supreme nr. 3 Ads.42/2010.

Prin hotărârea din 29 martie 2013, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul recalamantului ca nefondat. Potrivit curții, hotărârea instanței regionale a fost suficient motivată iar cele statuate în hotărârea nr. 3 Ads.42/2010 au fost depășite prin decizia nr. 8 din 6/2011-120 din 3 aprilie 2012. Procedând la testul de proporționalitate, instanța a menționat că solicitantul nu a invocat nicio circumstanță excepțională susceptibilă de a avea prioritate în fața protecției sănătății publice, în sensul hotărârii nr. III. ÚS 449/06 a Curții Constituționale.

La 25 iunie 2013, reclamantul a depus o plângere constituțională.

Invocând în special dreptul la un proces echitabil, la respectarea vieții private și familiale, dreptul la educație, precum și interzicerea discriminării, el s-a plâns că instanțele judecătorești nu au ținut cont nici de convingerile părinților săi care urmăresc interesul său superior și nici de principiul proporționalității. El a cerut, printre altele, Curții Constituționale și anularea articolului 50 din Legea nr. 258/2000.

Camera competentă a Curții Constituționale a transmis cererea prin care se solicita anularea articolului 50 din Legea nr. 258/2000 către plenul curții care a respins cererea prin hotărârea nr. Pl.ÚS 16/14 din 27 ianuarie 2015 (a se vedea practica internă relevantă).

La 25 martie 2015, Curtea Constituțională a respins și celelalte motive ale recursului constituțional pentru lipsa vădită de fundament. Referindu-se la judecata din plenul curții, precum și la hotărârea nr. Pl. ÚS 19/14 din aceeași zi, a constatat că, concluziile instanțelor s-au bazat pe fapte corect stabilite, că deciziile instanțelor au fost motivate în mod corespunzător și că drepturile fundamentale ale reclamantului nu au fost încălcate.

Întrebările adresate de către Curte guvernului ceh, în această cauză, au fost:

1. Obligația de vaccinare prevăzută de legislația națională constituie o ingerință în dreptul solicitantului la respectarea vieții sale private și de familie garantată de articolul 8 § 1 al Convenției?
2. Dacă da, ingerința în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și a fost necesară în sensul articolului 8 § 2 al Convenției?
3. A existat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 1 prin faptul că pe baza omisiunii solicitantului de a se supune tuturor vaccinurilor obligatorii, acesta nu a fost admis la grădiniță?

Reamintim cauzele reunite:

1. Vavřička împotriva Republicii Cehe (nr. 47621/13) despre care am relatat aici.
2. Novotná împotriva Republicii Cehe (nr. 3867/14)
3. Hornych împotriva Republicii Cehe (nr. 73094/14) detalii aici.
4. Brožík împotriva Republicii Cehe (nr. 19306/15)
5. Dubský împotriva Republicii Cehe (nr. 19298/15)
6. Roleček împotriva Republicii Cehe (nn. 43883/15)

Comments

comentarii