Comisia de disciplină a Baroului Bucureşti i-a aplicat o amendă de 5.000 lei unui avocat care a încheiat convenție cu o persoană că îi dă o parte din onorariile plătite de clienții pe care îi aduce acea persoană. Decanul Baroului a atacat în instanță decizia de sancționare pe motiv că e prea blândă, dar și Curtea de Apel și Înalta Curte au respins acțiunea.
Prin Decizia disciplinară nr. 2 din 18.01.2018, Comisia de disciplină a Baroului Bucureşti a admis acţiunea disciplinară formulată de Consiliul Baroului Bucureşti, la sesizarea numiţilor B. şi C., aplicând pârâtului avocat F.M.L. ca sancţiune disciplinară, o amendă de 5000 de RON, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 51/1995, ale art. 174 şi 176 din Statutul profesiei de avocat şi ale art. 3.6.1. din Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană.
Prin Decizia disciplinară nr. 16 din 14.12.2018, Comisia Centrală de Disciplină a U.N.B.R. a respins contestaţia formulată de Decanul Baroul Bucureşti, menţinându-se astfel soluţia adoptată de Comisia de disciplină a Baroului Bucureşti, cu motivarea că sancţiunea amenzii în cuantum maxim corespunde gradului de pericol social concret al abaterii disciplinare săvârşite de dl. avocat A.
Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precizată ulterior, reclamantul Baroul Bucureşti a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii F.M.L. Comisia de Disciplină din cadrul Baroului Bucureşti şi Comisia Centrală de Disciplină, anularea Deciziei disciplinare nr. 16/2018 pronunţate la data de 14.12.2018 de Comisia Centrală de Disciplină, obligarea instanţei disciplinare menţionate să aplice pârâtului avocat F.M.L, o sancţiune disciplinară mai aspră (interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de 1 an) faţă de gravitatea faptelor săvârşite şi de încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare.
CA București a respins ca nefondată acţiunea.
Printr-o primă critică adusă hotărârii primei instanţe recurentul a susţinut că aceasta este contradictorie pentru că deşi, în mod corect, reţine că fapta de concurenţă neloială săvârşită de pârât este o abatere disciplinară gravă, totuşi, apreciază că pentru această abatere disciplinară gravă se impune o sancţiune medie.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-pârât F.M.L. a solicitat să se aibă în vedere că recurentul-reclamant nu a făcut dovada faptului că există vreo diferenţiere de sancţionare şi nici a faptului că cele două organe de disciplină şi instanţa de fond au greşit în momentul în care au apreciat asupra acestei sancţiuni.
Magistrații ÎCCJ au notat în motivare: ”Comisia de Disciplină a Baroului Bucureşti a stabilit situaţia de fapt pe baza actelor depuse la dosar şi a constatat că semnarea de către av. F.M.L. a unor convenţii prin care s-a obligat să remită petentului B. o parte din onorariile care vor fi încasate de la clienţii procuraţi de aceşta reprezintă acte de concurenţă profesională neloială, interzise de art. 174 şi art. 176 din Statutul profesiei de avocat, precum şi de art. 3.6.1 din Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană, drept pentru care a dispus prin decizia nr. 2/2018 admiterea acţiunii disciplinare şi aplicarea unei amenzi de 5000 de RON în baza art. 86 raportat la art. 89 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995.
În aplicarea acestei sancţiuni s-a avut în vedere că abaterea este una gravă în raport cu normele legale încălcate, individualizarea sancţiunii aplicate fiind una justă ce a avut în vedere faptul că avocatul a recunoscut fapta şi a regretat cele întâmplate.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului sancţiunea de nivel mediu, în raport de primele două, foarte uşoare şi ultimele două, foarte drastice, ce a fost aplicată pârâtului este în deplin acord cu gravitatea faptei (de concurenţă neloială) şi circumstanţele săvârşirii acesteia.
Prin urmare nu pot fi primite susţinerile privind greşita individualizare a sancţiunii sau cele referitoare la înlocuirea sau reducerea cuantumului acesteia, comisia de disciplină făcând o corectă individualizare a sancţiunii aplicate pârâtului, în raport de modul şi împrejurările săvârşirii abaterii disciplinare.”