fbpx

Un avocat a fost obligat să plătească peste 28.000 de euro unui client pe care l-a expus unei proceduri despre care știa că nu va avea nicio șansă de succes

Avocatul ar fi trebuit să-și limiteze răspunderea, punându-și clientul să semneze că procedura de executare silită s-a efectuat la insistențele clientului, împotriva criteriilor sale profesionale, sau, ar fi trebuit să renunțe la reprezentarea intereselor clientului.

Tribunalul Provincial din Badajoz (Spania) a ordonat unui avocat să plătească 28.971,12 euro unui client pe care l-a supus unei proceduri de executare silită a unor sume de bani, procedură despre care știa că nu va avea succes, expunându-l astfel la cheltuieli sigure.

Instanța a susținut că avocatul nu se poate ascunde în spatele faptului că a continuat procedura la insistența clientului, deoarece el era tehnicianul juridic care avea posibilitatea să atenționeze clientul asupra riscurilor probabile ale acțiunii sale.

Se reține că în fața acestei pretinse obsesii și insistențe a clientului său, avocatul ar fi trebuit să-și limiteze răspunderea, punându-și clientul să semneze un document din care să rezulte că procedura de executare silită s-a efectuat la insistențele clientului, împotriva criteriilor sale profesionale, sau, ar fi trebuit să renunțe la reprezentarea intereselor clientului.

Cum însă avocatul nu a recurs la niciunadintre aceste două căi, neîndeplinindu-și astfel îndatoririle sale profesionale atât de ordin tehnico-juridic (avertismente cu privire la riscurile promovării a patru executări silite nebune și imposibile), cât și de ordin deontologic de loialitate și onestitate în apărarea intereselor încredințate ”.

Avocatul s-a apărat invocând lipsa răspunderii civile delictuale, deoarece obligația sa era una de mijloace și nu de rezultat, astfel încât rezultatul negativ obținut în executare nu i se poate imputa.

Tribunalul a respins acest argument apreciind că s-a încălcat ,,lex artis”, reținând că există o încălcare evidentă a„ lex artis ”, adică a regulilor tehnice ale profesiei de avocat acceptate în mod obișnuit și adaptate particularităților cazului, întrucât procedura a fost o repetare sau o duplicare a alte executări silite anterioare, demarate în același scop.

În fapt, problema a început cu o cerere de clarificare a unei sentințe care a încheiat procedura în primă instanță. O astfel de cerere nu a avut succes, întrucât instanța a susținut că, prin acceptarea cererii principale a avut consecința respingerii cererii subsidiare de despăgubire cu suma de  60.000 de euro.

Cum Hotărârea nu a fost atacată, practic s-a renunțat la solicitarea și obținerea unei despăgubiri de 60.000 de euro, în ciuda faptului că dispozitivul hotărârii se referea la o estimare totală. Cu toate că avocatul a cunoscut că prin sentință a fost dispusă doar o obligație de a face, acesta a demarat, în mod repetat, patru procedure de executare silită a titlului executoriu reprezentat în opinia sa de hotărîrea menționată, încercând astfel să pună în executare o presupusă obligație de plată a despăgubirii.

Procedurile inutile și repetitive au dus la cheltuieli suportate de către client ăn cuantum de 14.700 de euro, prin hotărârile judecătorești executarea silită fiind respinsă deoarece titlul executoriu nu conținea o obligație de plată a unei sume de bani.

Instanța reține că, avocatul, știind toate acestea nu a ezitat să demareze o a patra executare silită desi d în trei ocazii anterioare aceeași cerere de executare fusese respinsă, cu aceleași argumente, în acest fel, obligând clientul să întreprindă proceduri perfect inutile și repetitive cu riscul mai mult decât evident de a fi condamnat la costurile corespunzătoare, ceea ce s-a întâmplat, întrucât clientul a fost obligat să plătească 14.754,83 euro.

Instanța, referindu-se la jurisprudența Curții Supreme, reamintește că răspunderea civilă a avocatului intervine pentru nerespectarea îndatoririlor sale profesionale; dovada neconformității; existența unui prejudiciu efectiv constând într-o anumită scădere a posibilităților de apărare; existența legăturii de cauzalitate evaluată cu criterii legale de imputare obiectivă; și stabilirea compensației echivalente cu dauna suferită sau proporționale cu pierderea oportunităților.

De asemenea, adaugă că nu este necesar să se demonstreze existența unei relații de certitudine absolută asupra influenței cauzale în producerea rezultatului prin încălcarea obligațiilor sale de către avocat.

Prin urmare, a revocat parțial hotărârea atacată în ceea ce privește obligația bănească, stabilind suma de 28.971, 12 euro în loc de 41.917,75 euro suma inițială.

Articol publicat de http://confilegal.com

Comments

comentarii

Lasă un răspuns