CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Decizie finală în vestitul caz al casei umbrite de bloc de pe strada Câmpului din Cluj-Napoca, litigiu apărut în perioada primului boom imobiliar. După 10 ani și două rejudecări, Curtea de Apel Cluj a decis, în final, că Primăria Cluj-Napoca și constructorul persoană fizică al unui bloc să plătească vecinilor de la casă peste 280.000 lei. Pe ultima sută de metri, reprezentanții Primăriei au dat vina pe DSP! Fără succes însă. Potrivit motivării judecătorilor, municipalitatea a fost pusă la plată pentru că a emis o autorizație nelegală, iar apoi primarul nu a pus în executare demolarea blocului.
După ce la fond, în rejudecare, doar municipiul a fost pus la plată, judecătorii Curții de Apel Cluj au decis că Primăria și constructorul au de plătit, în solidat, despăgubiri de peste un sfert de milion de lei, mai exact 283,757 lei, către soții Roșca, proprietarii casei umbrite. De asemenea, Curtea ”obliga paratii Municipiul Cluj-Napoca si Seușean Ioan, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata in prima instanta in suma de 27.164,01 lei. Irevocabila.”
În motivarea Curții de Apel Cluj, se arată că reprezentanții Primăriei au încercat să obțină o nouă rejudecare pe motiv de necompetență materială și au dat vina pe Direcția de Sănătate Publică pentru că a emis un aviz ce a stat la baza autorizației. Nimic nu a ținut în fața magistraților, care au arătat că recursul este ”total nefondat”
Extras din motivarea deciziei Curții:
”În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de către pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, prin care se solicită casarea deciziei pronunțate în apel pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod Procedură Civilă, recurentul arătând că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, în condițiile în care prin apelul declarat împotriva sentinței pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca raportat la prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004, curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Competența Judecătoriei Cluj-Napoca de soluționare a acțiunii obiect al dosarului nr. 20105/211/2009 a fost stabilită în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 107 din 27 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, pronunțată în dosar nr.1397/1285/2012, prin care au fost admise recursurile declarate împotriva deciziei civile nr. 147 din 9 Februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și s-a casat decizia civilă nr. 147 din 9 Februarie 2015 a acestei instanțe, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Cluj-Napoca
În considerentele acestei decizii instanța supremă a statuat că nu poate fi reținută în cauză calitatea de comerciant a pârâtului Șeulean Ioan, întrucât din actele aflate la dosarul cauzei nu reiese că pârâtul sau soția acestuia ar fi acționat în calitate de comercianți, solicitarea lor în vederea emiterii autorizației de construire fiind făcută în calitate de persoane fizice.
Instanța Supremă a reținut că faptele considerate ca fiind „de comerț” și excepțiile de la acestea sunt prevăzute de dispozițiile art 3-6 din Codul comercial, printre ele neregăsindu-se construirea unui imobil, chiar și în cazul în care acesta a fost ulterior înstrăinat către una sau mai multe persoane.
În vederea stabilirii competenței materiale, instanța supremă a observat că valoarea pretențiilor cererii deduse judecății se situează sub pragul de 500.000 RON, prevăzut de dispozițiile art 2 pct. 1 lit. b Cod Procedură Civilă.
A reținut totodată instanța supremă că nu poate fi avută în vedere apărarea formulată de intimații reclamanți prin întâmpinare, cu privire la inadmisibilitatea excepției necompetenței materiale, motivat de faptul că recurentul nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinței civile număr xxxxx din 14 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit dispozitiilor art. 158 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă.
Hotărârea de declinare a competenței dezinvesteste instanța care a pronunțat-o și investește instanța în favoarea căreia s-a pronunțat declinarea de competență. Această hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat, însă, în această materie, efectele autorității de lucru judecat se produc numai în ceea ce privește instanța care se dezinvesteste, nu și în privința instanței arătate ca fiind competentă. S-a reținut totodată faptul că inadmisibilitatea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj nu este întemeiată, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 10 septembrie 2009, anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Reiese, așadar, ca prin hotărârea prin care s-a soluționat recursul în primul ciclu procesual, s-a statuat în mod irevocabil că revine competența soluționării în primă a litigiului pendinte Judecătoriei Cluj-Napoca. Această decizie irevocabilă se bucură de autoritate de lucru judecat sub aspectul dezlegat, astfel încât motivul privind excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca invocat în recursul ce face obiectul prezentei judecăți este nefundat.
Faptul ca în prezentul recurs pârâtul recurent invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, dar nu raport de calitatea de comerciant a pârâtului Șeulean Ioan, ci în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 19, nu poate înlătura dezlegarea dată cu autoritate de lucru judecat, în condițiile în care instanța de recurs avea posibilitatea nu doar de a înlătura reținerile conform cărora competența soluționării litigiului revine instanței specializate, în virtutea calității de comerciant a uneia dintre părți, ci, în ipoteza în care aprecia că o terță instanță este competentă să soluționeze litigiul, nu exista nici un impediment ca soluționarea cauzei să fie dispusă în favoarea acestei terțe instanțe, apreciată ca fiind competentă, în urma casării și trimiterii spre rejudecare.
Or, odată ce instanța supremă a statuat că revine Judecătoriei Cluj-Napoca în primă instanță competența de a soluționa litigiul, este evident că nu a avut în vedere nicio altă instanță, în favoarea căreia, nu exista niciun impediment, la momentul soluționării recursului în primul ciclu procesual, de a-i trimite cauza spre soluționare.
Cel de al doilea motiv de recurs invocat de către pârâtul recurent, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod Procedură Civilă, potriv it căruia dacă hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta împrejurare constituie motiv de modificare a acesteia, este, de asemenea, nefondat pentru următoarele considerente:
În cadrul acestui motiv de recurs, pârâtul (Municipiul – n.red) arată că revine responsabilitatea și culpa emiterii autorizației de construire Direcției de Sănătate Publică a județ ului Cluj , întrucât aceasta este instituția care a emis avizarea și autorizarea sanitară, acte în lipsa cărora autorizația de construire nu ar fi fost emisă de către pârât. Prin emiterea acestora acte Direcția de Sănătate Publică a județului Cluj a încălcat dispozițiile articolelor 1 și 8 din Ordinul nr. 117/2001 precum și articolele 19 ș i 20 din Ordinul nr. 1430/2005.
În ipoteza în care această instituție, în urma verificărilor efectuate, ar fi constatat că se încalcă dispozițiile acestor acte normative speciale și nu ar fi emis avizul sanitar, nu ar fi fost emisă nici Autorizația de construire nr. 1210/2008 de către pârâtul recurent.
Curtea constată că acest motiv de recurs este total nefondat, invocarea culpei Direcției de Sănătate Publică a județului Cluj, grefată pe pretinsa emitere a avizului sanitar cu încălcarea unor dispoziții conținute de acte normative speciale – art. 1 și 8 din Ordinul nr. 117/2001 al MSF, art. 2 din Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății și art. 19 ș i 20 din ordinul număr 1430/2005 – neputând fi validată sunt prezentul cadru procesual, în care Direcția de Sănătate Publică nu are calitate de parte, nefiind împrocesuată de către nici una dintre părți.
Un alt argument pentru care acest motiv este total nefondat îl constituie dezlegarea irevocabilă dată prin decizia civilă nr. 8546/22 octombrie 2014, pronunț ată în dosar număr 2466/117/2016 al Tribunalului Cluj, în care s-a soluționat acțiunea promovată de către reclamanții R.A.C și R.A.M, având ca obiect constatarea neegalității HCL nr. 269/2008 pentru aprobarea PUD nr. xxxxx/2008 și Autorizaț iei de construire număr 1210/2008 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca.
Prin sentința civil ă număr 3476/24.06.2014, pronunțată în dosarul număr 2466/117/2016 al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea și s-a constatat nelegalitatea celor două acte administrative, hotărârea fiind definitivă în urma respingerii recursului prin decizia civilă număr 8546/22 octombrie 2014 a Curții de Apel, Cluj Secț ia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
În considerentele acestei hotărâri irevocabile s-a statuat că avizul nr. 2336/xxxxx/2008 emis de Autoritatea de Sănătate Publică Cluj nu prezintă relevanță în prezenta speță, chiar dacă se susține că la eliberarea acestui aviz a fost întocmită o documentație privind amplasarea locuințelor pentru a nu se umbri reciproc. S-a reținut că, pe de o parte, acest aspect nu este probat, iar, pe de altă parte, prezumția sa de legalitate a fost răsturnată prin probele administrate în cursul soluționării litigiului.
În concluzie, în condițiile în care partea a cărei responsabilitate o invocă pârâtul recurent în recurs, Direcția de Sănătate Publică, nu este parte în litigiu, iar în ceea ce privește actul emis de această autoritate, act ce a stat la baza emiterii Autorizației de construire nr. 1210/2008, anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a statuat că nu prezintă relevanță în cadrul litigiului prin care s-a dispus anularea autorizației de construire, altele fiind motivele ce au stat la baza acestei statuări, curtea constată că nici motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, prin care se invocă de către pârâtul recurent culpa Direcției de Sănătate Publică a județului Cluj în emiterea autorizației de construire nu este fondat, urmând a fi respins.
În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe analiza probațiunii administrate în cauză – expertiza întocmită de doamna inginer F M E, precum și solicitarea de efectuare a unei adrese către Direcția de Sănătate Publică a județului Cluj, prin care să fie obligată să depună la dosarul cauzei actele ce au stat la baza emiterii avizului sanitar număr 2336/xxxxx/07.04.2008, cerere în probațiune respinsă la termenul de judecată din 27 iunie 2019 – acestea vor fi respinse ca inadmisibile, întrucât în raport de dispozițiile art. 304 Cod Procedură Civilă, care limitează analiza în recurs strict la motivele de nelegalitate, astfel de motive nu pot face obiectul recursului.
Ultimul motiv de recurs care urmează să fie analizat, îl constituie culpa pârâtului Șeulean Ioan în edificarea construcției care a adus la crearea prejudiciului cauzat reclamanților, prejudiciu ce se solicită a fi reparat în cadrul prezentului litigiu.
Pârâtul recurent arată că urmare a nerespectării de către pârâtul Șeulean Ioan a proiectului autorizat, s-a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 2151/18 iunie 2009, prin care s-a aplicat o amendă în cuantum de 10.000 lei și s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și solicitarea analizării situației, în vederea soluționării conform prevederilor legale. Pârâtul Șeulean nu s-a conformat celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, construcția fiind finalizată.
Prin urmare, recurentului nu îi poate fi imputată fapta pârâtului Ș.I., constând în nerespectarea autorizației emise, care a avut drept consecință edificarea unei construcții care nu a fost autorizată de către instituția recurentă.
Curtea constată că acest motiv de recurs este fondat urmând a fi admis.
Municipiul Cluj-Napoca, în calitate de reclamant, l-a chemat în judecată pe pârâtul Șeulean Ioan în dosarul număr xxxxx/211/2009, solicitând obligarea acestuia la desființarea lucrărilor de construcții executate nelegal în Cluj-napoca, Str. Câmpului f.n.> Prin sentința civilă nr. 2356/19 februarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosar nr. xxxxx/211/2009, a fost admisă acțiunea reclamantului, fiind obligat pârâtul la desființarea lucrărilor executate nelegal… procesul-verbal de contravenție nr. 2151/18 iunie 2009, în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Această sentință a rămas irevocabilă în urma respingerii recursului declarat de pârâtul Șeulean Ioan prin decizia civilă nr. 4330/R/4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj.
În aceste condiții în care, la data de 4 noiembrie 2010 rămas irevocabilă o hotărâre judecătorească prin care a fost instituită în sarcina pârâtului Șeulean Ioan obligația de desființare a lucrărilor executate nelegal în în termene de 3 luni și până la momentul judecării prezentului recurs pârâtul nu a pus în executare această obligație, iar reclamantul care a obținut acest titlu executoriu – pârâtul recurent din prezentul dosar – nu a întreprins demersurile legale în vederea punerii în executare a acestui titlu, reiese, cu evidență, culpa comună a celor doi pârâți în cauzarea prejudiciului pretins de reclamanți în prezentul litigiu:
Culpa pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca este reprezentată, pe de o parte, de emiterea unei autorizații de construire nelegale, cu privire la care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a dispus anularea, iar, pe de altă parte, de omisiunea punerii în executare silită a titlului executoriu prin care, la solicitarea sa, s-a dispus desființarea construcției edificate nelegal de către pârâtul Șeulean Ioan.
Culpa pârâtului Șeulean Ioan constă în edificarea unei construcții în mod nelegal și nepunerea în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care în sarcina sa a fost stabilită obligația desființării acestei construcții în termen de 3 luni.
Caracterul solidar al răspunderii pârâților se fundamentează pe săvârșirea faptelor în mod conjugat, faptele pârâților fiind diferite, dar producând un rezultat unic – prejudicierea reclamanților la nivelul demonstrat prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză .
Întinderea răspunderii fiecăruia din pârâți pentru fiecare din fapte nu se impune a fi determinată, întrucât din faptele coroborate ale acestora a fost creat un prejudiciu unic, constând în diminuarea valorii imobilului proprietatea reclamanților .
Curtea reține că sunt dovedite toate elementele necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale în ceea ce privește pârâții, autorizația a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale, sens în care s-a și dispus anularea acesteia, iar intimatul Șeulean Ioan nu s-a conformat dispoziției de desființare a costrucției edificate nelegal, care are ca rezultat cauzarea prejudiciului, prin diminuarea valorii imobilului proprietatea reclamanților.
Reținând culpa ambilor pârâți în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, curtea va admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-napoca împotriva deciziei civile nr. 2773 din 18.12.2018 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr. ….., pe care va o modifica, în sensul că, în baza art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de același pârât împotriva sentinței civile nr. 1644 din 05.03.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o schimbă, în sensul că, în temeiul art. 998, 999 C . civil va admite acțiunea precizată și extinsă formulată de reclamanții R.A.C și R.A.M și în consecință:
Va obliga pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Șeulean Ioan, în solidar, la plata în favoarea către reclamanți a sumei de 283.757 lei cu titlu de despăgubiri.”
Vedeți AICI mai multe articole despre acest caz răsunător, ce s-a întins pe 10 ani.
