fbpx

Cererea de chemare în judecată semnată electronic este sau nu conformă cu rigorile Codului de procedură civilă?

La o primă vedere întrebarea ridicată poate părea o nebunie mai ales venind de la o persoană care predă procedura civilă dar văzând practica recentă a instanțelor de judecată cu privire la acest aspect vă asigur că este una legitimă. (text de jud. Roxana Dan, cadru didactic la UBB Cluj)

În contextul pandemiei cauzate de SARS- Covid 19, întreg sistemul judiciar a făcut apel la profesioniștii dreptului, mai ales la avocați să folosească mijloacele de comunicare la distanța, și cum telegrama și faxul sunt ușor retrograde iar porumbeii sunt greu de găsit, majoritatea cererilor sunt transmise via email sau poștă electronică.

Cererea de chemare în judecată poate fi transmisă via email sub mai multe forme. Majoritatea cererilor trimise via email sunt scan-uri(copii, reproduceri) ale cererii semnate olograf(cu mână) și în mod evident au forța probanta a unei simple copii. Cu privire la acestea, practica instanțelor de a solicita originalul este una corectă procedural dar care evident suportă îmbunătățiri în situația dată.

Referitor la cererea de chemare în judecată căreia este atașată o semnătură electronică, apreciez că situația nu este similară. Dacă în prima situația semnătura olografă este atașată înscrisului care rămâne la expeditor, instanța primind doar o copie după acesta, în situația unei cereri semnate electronic, semnătura electronică este atașată înscrisului electronic și trimis în această formă instanței. Faptul că judecătorul primește la dosarul său un exemplar printat al acestui înscris electronic nu înlătură faptul că grefa instanței deține exemplarul semnat electronic. Proba faptului că acel înscris a fost semnat electronic constă în acea scurtă mențiune aflată de regulă în josul paginii „digital signed sau semnat electronic de către … numele semnatarului”.

În opinia mea, într-o astfel de situație nu putem solicita „originalul” pentru ca el este deja la grefa instanței, stocat în format electronic. Dificultatea de a înțelege acest mecanism vine din faptul că legiuitorul permite folosirea înscrisurilor electronice fără a avea însă un dosar electronic propriu zis iar translatarea înscrisurilor electronice în viața materială le transformă în copii. Regularizarea realizată potrivit art. 200 C.pr.civ. cu privire la acest motiv nu își găsește un fundament real, cererea trimisă de această manieră fiind una conformă.

Text preluat de pe contul de Facebook al judecătoarei Roxana Dan de la Judecătoria Cluj-Napoca, care predă la Facultatea de Drept UBB Cluj.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns