Toți primarii trebuie să citească decizia din dosarul #Colectiv: ”Rolul primarului nu este pur formal”

Judecătorii de la Curtea de Apel București, care au pronunțat decizia în dosarul Colectiv, arată că primarii nu trebuie să semneze actele ”ca primarul”. Din această cauză, Piedone este acum în închisoare.

Extras din decizie:

”Rolul primarului nu este pur formal. Fiind învestit cu exercițiul autorității de stat, acesta are obligația de a verifica, cel puțin prin sondaj, actele pe care le semnează. Primarul nu se poate apăra spunând că rolul lui este doar de a semna documente, verificarea și asumarea răspunderii penale revenind în exclusivitate funcționarilor din subordine. Este adevărat că o astfel de obligație a primarului nu poate fi interpretată în mod excesiv, ci raportat la măsurile pe care acesta le-a lut în mod concret pentru a preveni actele de încălcare a dispozițiilor legale. 

Or, în concret, primarul Sectorului 4 București nu făcea niciodată vreo verificare cu privire actele depuse de solicitanți, ci pur și simplu, doar semna hârtiile care îi erau înainte. Procedând astfel, acesta nu și-a întemeiat convingerea privind neproducerea rezultatului pe o împrejurare obiectivă, ci exclusiv pe hazard. Dacă inculpatul ar fi verificat personal documentația în cazul a cel puțin unei unități care are nevoie de autorizație PSI, raportat la aspectele relatate de el (potrivit cărora autorizația PSI era necesară), în mod evident ar fi existat o clarificare a situației la nivelul Sectorului 4 și eventual, o nouă hotărâre de Consiliu Local. Nedesfășurând nici măcar o verificare prin sondaj, inculpatul și-a asumat riscul eliberării unei autorizații în mod ilegal.

De altfel, împrejurarea că inculpatul nu se poate exonera de răspundere prin invocarea rolului său formal a fost subliniată inclusiv în cauza în care acesta a fost găsit vinovat pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese. Astfel, în motivarea deciziei penale nr. ###/6.02.2018 a Curții de Apel București, secția a II-a pen., s-a arătat că ″nu primite susţinerile inculpatului în sensul că executa formal semnături pe acordurile şi autorizaţiile care îi erau prezentate spre verificare iar în împrejurările în care se desfăşura această activitate nu ar fi avut posibilitatea de a verifica în ce măsură printre înscrisurile semnate se aflau acte care vizau activitatea societăţilor comerciale administrate de copiii săi.  Curtea reţine că inculpatul avea obligația de a verifica autorizaţiile/acordurile, dar și toată documentația aferentă, pentru a se constata existența vreunui caz de incompatibilitate. Procedând în altă manieră, inculpatul a acceptat posibilitatea ca actele administrative semnate de acesta să producă foloase patrimoniale soției, unei rude ori un afin până la gradul II inclusiv, astfel încât, sub acest aspect, inculpatul a acționat, cel puțin, cu intenție indirectă. Curtea reţine că dispoziţiile legale la care face referire inculpatul nu-l exonerează pe acesta de răspunderea în legătură cu actele semnate în calitate de primar, neputându-se reţine un rol pur formal al semnăturii aplicate de primar pe aceste acorduri şi autorizaţii.″

Nu poate fi primită nici apărarea privind dezincriminarea infracțiunii comise în concret de către inculpat ca urmare a intrării în vigoare a Codului Administrativ. În acest sens, au fost invocate prevederile art. 240 din Codul Administrativ care specifică la alineatul (1) că „Primarul, preşedintele consiliului judeţean, respectiv preşedintele de şedinţă al consiliului local, după caz, prin semnare, învestesc cu formulă de autoritate executarea actelor administrative emise sau adoptate în exercitarea atribuţiilor care le revin potrivit legii”.

 Totodată, conform alin. (3),” Actele autorităţilor administraţiei publice locale angajează în condiţiile legii, răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz, a funcţionarilor şi personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean care, cu încălcarea prevederilor legale fundamentează din punct de vedere tehnic şi al legalităţii emiterea sau adoptarea lor sau contrasemnează ori avizează, după caz, pentru legalitate aceste acte”.

Apărarea inculpatului Popescu Piedone a arătat că raportat la această dispoziție legală, în prezent, primarul nu mai are obligația de serviciu de a verifica îndeplinirea condițiilor legale pentru actele pe care le emite, el doar învestind cu formulă de autoritate executarea acelor acte, întreaga răspundere aparținând funcționarilor din aparatul de specialitate.

Infracțiunea de abuz în serviciu incriminează fapta funcționarului public care își încalcă atribuțiile sale de serviciu, astfel cum sunt acestea reglementate în legislația primară de la momentul comiterii faptei și, prin aceasta, produce una dintre urmările prevăzute de art. 297 C.pen.  Modificarea atribuțiilor sau instituirea unei anumite obligații în sarcina unei alte persoane ulterior comiterii faptei nu sunt împrejurări care să conducă la dezincriminarea faptei.

Situația invocată de inculpat este asemănătoare cu cea existentă în cauza Clergeau, soluționată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din data de 7 august 2018 (Cauza C‑115/17). ## cauză, inculpatul fusese trimis în judecată pentru că ar fi solicitat și obținut restituiri speciale la export, la care nu avea dreptul, declarând că ar fi comercializat un anumit tip de produs („bucăți dezosate care provin din sferturi posterioare”) deși în realitate ar fi exportat un alt produs („bucăți dezosate care provin din sferturi anterioare”). Ulterior comiterii faptelor, au fost modificate criteriile  de eligibilitate pentru restituirile speciale la export. Potrivit noilor citerii, puteau fi acordate restituiri inclusiv în ceea ce privește produsele efectiv comercializate de inculpat („bucăți dezosate care provin din sferturi anterioare”). In aceste condiții, s-a pus problema dezincriminării infracțiunii de care a fost acuzat domnul Clergeau.

## paragrafele 34-40 ale hotărârii, Curtea a subliniat în primul rând, că, de la comiterea infracțiunii în discuție în litigiul principal, incriminarea prevăzută la articolul 426.4° din Codul vamal nu a făcut obiectul niciunei modificări din partea legiuitorului francez. Declarațiile false sau acțiunile frauduloase care au avut ca efect obținerea unui avantaj legat de export, cum ar fi o restituire specială la export prevăzută de Regulamentul nr. 1964/82, rămân, așadar, sancționabile din punct de vedere penal la fel ca la data faptelor în discuție în litigiul principal.

Astfel, trebuie să se constate, asemenea avocatului general la punctul 41 din concluziile sale, că în speță nu a existat nicio modificare a aprecierii legiuitorului francez în ceea ce privește încadrarea penală a faptelor incriminate sau pedeapsa care trebuie aplicată pentru infracțiunea reproșată inculpaților din litigiul principal.

Pe de altă parte, în ceea ce privește modificarea survenită în cadrul reglementării Uniunii, trebuie subliniat că, astfel cum reiese din al doilea considerent al Regulamentului nr. 2469/97, introducerea unei restituiri speciale la exportul bucăților dezosate de sferturi anterioare de masculi adulți din specia bovină urmărea adaptarea reglementării menționate la realitățile în schimbare ale pieței cărnii și în special la evoluția situației pieței mondiale ulterior punerii în aplicare a acordurilor încheiate în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay.

#### urmare, alegerea legiuitorului Uniunii de a modifica criteriile de eligibilitate prevăzute la articolul 1 din Regulamentul nr. 1964/82 a fost întemeiată pe o apreciere pur economică și tehnică a situației pieței mondiale a cărnii.

Trebuie să se constate deci că prin această modificare legiuitorul menționat nu urmărea nicidecum să repună în discuție încadrarea penală sau aprecierea de către autoritățile naționale competente a pedepsei care trebuie aplicată pentru comportamente care au ca efect obținerea necuvenită a restituirilor speciale la export prevăzute de Regulamentul nr. 1964/82, cum ar fi declarațiile false sau acțiunile frauduloase reproșate inculpaților din litigiul principal.

Pe de altă parte, după cum arată în special guvernul francez în observațiile sale scrise, trebuie subliniat că modificarea survenită în cadrul reglementării Uniunii nu a modificat elementele constitutive ale infracțiunii reproșate inculpaților din litigiul principal.

Astfel, din moment ce această infracțiune privește declarații false sau acțiuni frauduloase având ca efect obținerea unor restituiri speciale la export prevăzute de Regulamentul nr. 1964/82, împrejurarea că, ulterior faptelor în discuție în litigiul principal, mărfurile pentru care se solicitaseră aceste restituiri au devenit exigibile pentru acest beneficiu nu este susceptibilă în sine să afecteze caracterul sancționabil din punct de vedere penal al unor asemenea declarații false sau acțiuni frauduloase.

Aplicând mutatis mutandis raționamentul Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța de apel reține că infracțiunea de abuz în serviciu nu a suferit nicio modificare ca urmare a adoptării Codului administrativ. Astfel, Codul administrativ nu modificat elementele constitutive ale infracțiunii de care este acuzat inculpat. De asemenea, nu există nici un element care să conducă la concluzia că, prin introducerea art. 240 Cod administrativ, legiuitorul ar fi urmărit să modifice caracterul infracțional al unor conduite săvârșite anterior intrării în vigoare a legii. ## realitate, legiuitorul a urmărit să restrângă obligațiile primarului, însă fapta unui funcționar public de a-și încălca o atribuție de serviciu pe care o avea la momentul respectiv continuă să cadă sub incidența legii penale.

De altfel, opinia invocată în apărare, nu face decât să conducă la o serie de concluzii absurde: de exemplu, dacă un primar a primit o sumă de bani, înainte de intrarea în vigoare a Codului administrativ, pentru a emite în mod nelegal o autorizație chiar dacă beneficiarul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, atunci fapta sa a fost dezincriminată (aplicând raționamentul menționat), deoarece banii nu au fost primiți de funcționarul public pentru a comite o faptă în legătură cu atribuțiile sale de serviciu (acesta nemaiavând ca obligație de serviciu verificarea îndeplinirii obligațiilor pentru emiterea actului).

Cu totul alta este situația cu privire la latura subiectivă în ceea ce le privește pe inculpatele ###### ####### și ##### ########. Probatoriul administrat nu a dovedit că acestea au știut vreodată că pentru eliberarea autorizației de funcționare era necesară și autorizația PSI. De asemenea, din probele administrate rezultă că acestea nu și-au pus nici un moment problema că pentru eliberarea autorizației ar fi necesar vreun alt act decât cele menționate expres de Hotărârea de Consiliu Local nr. 20/29.02.2012.

Eroarea reprezintă falsă cunoaştere a realităţii naturale sau normative. Eroarea trebuie delimitată de simpla îndoială, de starea dubitativă în care autorul are reprezentarea posibilităţii ca imaginea pe care şi-a format-o asupra realităţii să nu fie corectă. De aceea, îndoiala nu are niciodată ca efect o exonerare de răspundere penală, căci, atâta vreme cât nu are o reprezentare certă a realităţii, subiectul trebuie să se abţină de la comiterea acţiunii. 

Eroarea de fapt presupune necunoaşterea existenţei unor stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Deşi art. 30  alin. 1 C.pen. se referă doar la necunoaşterea existenţei unor stări, situaţii sau împrejurări, doctrina admite că eroarea poate fi determinată nu doar de o ignoranţă (necunoaşterea existenţei unei situaţii), ci şi de o cunoaştere greşită a situaţiei în cauză. ## ceea ce privește eroarea  de drept, art. 30 alin. (4) C.pen. admite explicit incidenţa acesteia în măsura în care este vorba despre o normă extrapenală, ceea ce exclude din sfera de aplicare a textului eroarea de drept penal asupra unui element de tipicitate.

De asemenea, doctrina face distincție între eroarea vincibila şi eroarea invincibila. Eroarea este vincibila sau culpabilă atunci când ea ar fi putut fi evitată dacă autorul ar fi acţionat cu diligenta necesară. Dacă priveşte un element constitutiv, ea va exclude existenţa intenției, dar nu şi existenţa culpei, astfel că, în prezenţa ei autorul nu va răspunde pentru o infracţiune intenţionată, ci pentru o infracţiune din culpă, în măsura în care fapta este incriminată si în această modalitate. Eroarea este invincibilă atunci când nu ar fi putut fi evitată, cu toată diligenta autorului. ## acest caz, vor fi excluse atât intenţia, cât şi culpa, ceea ce face ca autorul să nu poată fi tras la răspundere penală.

Eroarea nu poate fi însă invocată dacă este a fost provocată de cel care o invocă.

Raportat la întreaga situație existentă în cauză, Curtea apreciază că în cazul celor două inculpate, ###### ####### și ##### ########, se poate vorbi, cel puțin, de o eroare vincibilă, asupra dispoziției din C.pr.fiscală (dispoziție extrapenală) care impunea eliberarea autorizației de funcționare doar dacă solicitantul deține toate autorizațiile necesare.

Curtea subliniază că acestea nu s-au baza pe hazard, ci pe un act normativ votat de Consiliul Local al Sectorului 4 București, HCL nr. 20/29.02.2012 (act care se bucura de prezumție de legalitate), care stabilea care sunt actele care trebuie depuse de solicitant pentru eliberarea autorizației.

Împrejurarea că inculpata ###### ####### a fost implicată în activitatea de elaborare a HCL nr. 20/29.02.2012 nu poate conduce la o concluzie contrară, nefiind vorba de o situație în care existența erorii să se datoreze propriei fapte a inculpatei. După cum vom arăta în continuare,  elaborarea HCL nr. 20/29.02.2012 nu are nicio legătură cu legislația  PSI. Reglementarea anterioară existentă la nivelul Sectorului 4 București și care avea la bază HCL nr.42 din 5.07.2007 (care nu a fost elaborată de inculpată) nu presupunea solicitarea autorizației PSI. De asemenea, examinând comparativ cele două acte normative, nu rezultă că modificarea din 2012 ar fi avut vreo legătură cu domeniul PSI. Practic, inculpata a preluat o practică administrativă existentă anterior, nefiind relevat nici un element de noutate care ar fi trebuit să o facă pe aceasta să accepte necesitatea autorizației PSI.

## condițiile în care mai mulți dintre apărătorii părților civile au arătat pe parcursul soluționării cauzei că anterior emiterii celor două hotărâri de Consiliu Local, se cerea autorizație PSI pentru emiterea autorizațieiei de funcționare sau că funcționarii din cadrul Primăriei Sectorului 4 București au cerut în unele cazuri autorizația PSI, în timp ce pentru Clubul Colectiv nu a existat o astfel de solicitare, Curtea subliniază că probatoriul administrat nu a indicat nici măcar un singur caz (nici înainte nici în timpul mandatului inculpatului ######## ####### #######) în care autorizația PSI să fi fost cerută la nivelul Sectorului 4 București.

Pentru a clarifica acest lucru, Curtea va indica în concret care erau documentele solicitate pentru eliberarea autorizației și a acordului de funcționare potrivit celor 4 Hotărâri de Consiliu Local aplicabile:

Autorizația de funcționare

HCL Sector 4 nr.42/05.07.2007

HC.L.Sector 4 nr. 20/29.02.2012

## acest caz, HCL nu prevedea actele care trebuiau depuse, ci menționa condițiile care trebuiau îndeplinite:

-este înmatriculat în registrul comerţului şi deţine certificat de înregistrare în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

-deţine certificat constatator sau anexă la certificatul de înregistrare pentru punctul de lucru în care se desfăşoară activitatea de alimentaţie publică;

-deţine un act legal de folosire a spaţiului în care se desfăşoară activitatea;

-deţine autorizaţie de mediu în cazul în care capacitatea restaurantului este mai mare de 100 de locuri;

-a depus declaraţia pe propria răspundere privind încadrarea pe tipuri a unităţilor de alimentaţie publică;

-deţine acordul proprietarului clădirii sau al asociaţiei de proprietari şi în mod obligatoriu al proprietarilor cu care se învecinează pe orizontală sau pe verticală în cazul în care activitatea se desfăşoară în spaţii care au avut destinaţie de locuinţă şi sunt situate în clădiri colective;

-are contract cu o societate de salubrizare;

-achită taxa legală de autorizare stabilită prin HCGMB.

>Cerere tip ( conform anexei la prezenta)

>Bi/CI (asociat,administrator, reprezentant)

>BI/CI şi delegaţie (dacă e cazul)

>Certificatul de înregistrare de la Oficiul Registrului Comerţului

>Actul Constitutiv sau Statutul societăţii comerciale

>Certificatul Constatator în baza Legii nr.######## # emis de Biroul Unic de pe lângă Oficiul Registrului Comerţului pentru punctul de lucru

>Dovada deţinerii spaţiului sau a structurii de vânzare de către agentul economic în care este specificat că spaţiul este punct de lucru

>Autorizaţia de mediu în cazul în care capacitatea restaurantului este mai mare de 100 de locuri

>Declaraţia pe propria răspundere privind încadrarea pe tipuri a unităţilor de alimentaţie publică (declaraţie tip)

>Contract de salubrizare şi ultima chitanţă de plată

>Acordul de funcţionare conform H.C.L.Sector 4 nr. 22/29.02.2012

>Dovada achitării taxei de eliberare a autorizaţiei de funcţionare

Acordul de funcționare

HCL Sector 4  nr. 55/28.08.2008

HCL Sector 4 nr. 22/29.02.2012

– Cerere tip (anexa 3)

– Copie BI/CI

– Certificat de înregistrare la Oficiul Registrul Comerţului

– Statutul societăţii comerciale, iar în cazul persoanelor fizice autorizate, a! întreprinderilor individuale şi familiale – copie după documentele din care sa rezulte obiectul de activitate

– Anexa la Certificatul de înregistrare pentru punctul de lucru (certificat constatator) -emis de Biroul Unic de pe lângă Oficiul Registrul Comerţului pe structura de vânzare punct de lucru

– Autorizaţiile sau avizele necesare desfăşurării activităţii economice menţionate în anexa la Certificatul de înregistrare, emise de instituţiile abilitate, precum şi autorizaţia de funcţionare emisă de Primăria sectorului 4 pentru activitatea de alimentaţie publică, dacă este cazul

– Dovada deţinerii spaţiului sau a structurii de vânzare de către agentul economic.

– Acordul Asociaţiei de locatari (nume in clar al preşedintelui, semnătura, ştampila şi data. Adunării Genérale a’ Asociaţiei) cu specificarea expresă a orarului de funcţionare – original (pentru orice unitate care solicita activitate cu program prelungit- după ora 22.00- sau non stop)

– Declaraţie pe proprie răspundere privind respectarea orarului de funcţionare şi a prevederilor legislaţiei în vigoare cu privire la comercializarea băuturilor alcoolice şi a produselor din tutun în apropierea unităţilor de învăţământ preuniversitar (după caz)

– Contract de salubrizare (ultima chitanţă de plată) – (după caz)

– Dovada achitării taxei de eliberare a acordului

-Certificat fiscal eliberat de Direcţia de impozite şi taxe sector 4, din care să rezulte ca solicitantul nu are datorii la bugetul local (în original).

>Cerere tip (conform anexei la prezenta)

>BI/CI (asociat, administrator, reprezentant)

>BI/CI şi delegație (dacă e cazul)

>Certificatul de înregistrare de la Oficiul Registrului Comerţului

>Actul Constitutiv sau Statutul societăţii comerciale, iar în cazul persoanelor fizice autorizate al întreprinderilor individuale şi familiale – rezoluţie –

>Certificatul constatator în baza Legii nr.######## # emis de Biroul Unic de pe lângă Oficiul Registrului Comerţului pentru punctul de lucru

>Autorizaţiile sau avizele necesare desfăşurării activităţii economice menţionate în anexa la Certificatul de înregistrare emise de instituţiile abilitate (autorizaţie de mediu, sanitar-veterinară, etc.)

>Dovada deţinerii spaţiului sau a structurii de vânzare de către agentul economic în care este specificat că spaţiul este folosit ca punct de lucru

>Contract de salubrizare şi ultima chitanţă de plată

>Dovada achitării taxei de eliberare a acordului de funcţionare

>Schiţa amplasamentului solicitat pentru activitatea desfăşurată pe domeniul public (după caz)

>Acordul Asociaţiei de locatari (nume în clar al preşedintelui,semnătura,ştampila) – cu specificarea expresă a orarului de funcţionare solicitat pentru orice unitate care solicită activitate cu program prelungit – după ora 2200 sau non stop (în original)

>Declaraţie pe propria răspundere (după caz)

>Certificat Fiscal eliberat de Direcţia de Impozite şi Taxe sector 4 din care să rezulte că solicitantul nu are datorii la bugetul local (Şos.Olteniţei nr.37 – 39, în original)

După cum se observă, la nici un moment Primăria Sectorului 4 București nu a solicitat autorizația PSI pentru eliberarea autorizației sau acordului de funcționare. De asemenea, această poziție exista înainte ca inculpatul Popescu Piedone să fie primar al Sectorului 4, iar inculpata ###### ####### să fie șefa Serviciului de Autorizări Comerciale. Deși în cuprinsul rechizitoriului se sugerează că adoptarea HCL nr. 20 și 22 din 2012 au legătură cu dispozițiile legale privind PSI, din examinarea comparativă a documentelor cerute pentru autorizația sau acordul de funcționare nu rezultă vreo modificare care să vizeze acest domeniu. De altfel, toate actele normative la care face referire procurorul (HG #########, Legea nr. 307/2006, Legea nr. 159/2007)  sunt anterioare HCL nr. 42/2007. Prin urmare, ar fi ilogic ca inculpații să modifice în 2012 o hotărâre de Consiliu Local pentru a o pune în acord cu niște dispoziții legale anterioare hotărârii inițiale.”

Comments

comentarii