Tolontan: ”E ca și cum nu mai există Tribunal. Există doar DNA”

Jurnalistul Cătălin Tolontan a declarat într-un interviu recent pe teme de Justiție că este curios și sceptic în ce privește rata mare de succes a cazurilor DNA.

Cunoscutul jurnalist Cătălin Tolontan, care a dezvăluit cazuri de corupție din sportul românesc, a fost rugat să comenteze pe site-ul Avocatura.com declarația unei procuroare, potrivit căreia: “Nu mai există corupție la nivel macro în România”.

Răspunsul lui Tolontan a fost: ”Sincer să fiu, mie nu îmi place, și încerc să nu practic nici eu, jurnalismul acesta al declarațiilor. În sensul că am ajuns într-o fază în care mi se cere să comentez ceea ce au spus alții despre un articol pe care eu l-am semnat. În mod normal, treaba mea ca jurnalist se oprește după ce am publicat ceva. Îmi pot susține punctul de vedere, pot explica articolul respectiv, asta da, este OK. Nu comentez ce declară alți oameni despre mine sau despre justiție.

Ca idee generală, mie afirmațiile categoriale și definitive nu doar că nu îmi plac, dar nici nu îmi inspiră foarte multă încredere. Nici când le fac eu. Sau cu atât mai mult când le fac eu. Deci, ori de câte ori sunt ispitit, și greșesc, și fac o afirmație de genul “Fotbalul românesc este profund corupt”, sau “Fotbalul românesc nu mai este corupt”, sau “Societatea românească este curățată de procurori”, de exemplu – și asta, altă afirmație definitivă – încerc să mă corectez, și îmi dau seama că am greșit. Adică, nu cred că la o societate atât de complexă cum este România de astăzi, putem vorbi despre ceva ce este, nu este… Totul e gradual, până la urmă.

Orice experiență extremă, orice rezultat extrem, pe mine mă fac să fiu foarte curios, sau preocupat chiar, în legătură cu ele. Faptul că DNA raportează, an de an, sau hai să spunem în ultimii ani, că 90% dintre cazurile pe care le trimite în instanță sunt sfârșite cu condamnări, mă face să fiu curios și sceptic, și foarte atent în legătură cu ce se întâmplă acolo. Cum să spun altfel – și s-o spun astfel încât atât publicul vostru specific, avocații, cât și oamenii obișnuiți să o poată înțelege?

Cancerul la pancreas, care este una dintre cele mai agresive, și tăcute, periculoase maladii, pentru că nu dă semne, asigură totuși o rată de supraviețuire peste un an la 25% dintre oameni. Deci ai șanse mai mari să supraviețuiești un an de cancer la pancreas, decât să fii nevinovat dacă ți-a bătut DNA-ul în ușă și te anchetează. Asta e statistica!

Eu nu spun că pentru asta e cineva de vină. Doar constat, ca jurnalist, și încerc să îmi explic de ce se întâmplă asta. De ce această rată de 9 condamnări din 10, care este o rată neîntâlnită – din toate informațiile pe care le am eu, dar nu sunt exhaustive, poate greșesc – nicăieri în Europa Occidentală. Deci nicăieri în Europa Occidentală un Parchet, Parchetul Anticorupție sau orice alt Parchet, nu are o rată de succes de 9 din 10 cazuri. Pentru că este, pentru un om, ca și cum nu mai există Tribunal. Există doar DNA. Ai ajuns în fața DNA-ului, te-a judecat DNA-ul, practic ești deja condamnat. Ăsta este un lucru, apropo de specificul vostru, pe care l-aș fi așteptat, sincer, să-l aud de la avocați. Este o bizarerie a societății românești în acești ani, despre care m-aș fi așteptat să se pronunțe avocații.”

Directorul Gazetei Sporturilor a vorbit și despre prezentarea în mass-media de multe ori doar a poziției parchetului în dosarele de interes public. Aici, Tolontan spune că avocații au o problemă.

”Până la urmă, procurorii nu prezintă decât o versiune a realității. Cealaltă versiune a realității vine, sau ar trebui să vină, din partea acuzaților, respectiv din partea avocaților lor. De ce nu se întâmplă de fiecare dată lucrul ăsta, și de ce – cel puțin la nivel public – nu se prezintă și versiunea celor acuzați – asta e o chestiune unde ne putem arăta cu degetul și pe noi, cei din media, pentru că prezentăm, mai degrabă, versiunea statului, ca să spun așa. Care oricum e suficient de puternică ea, în sine, și garantată de faptul că oamenii consideră despre stat că este informat, este obiectiv, este integru în momentul în care acuză, încât se formează oricum un dezavantaj din start, în favoarea acuzatorului, respectiv a statului. Știți cum e, cum e la jurnaliști: ori de câte ori avem o problemă, presa, ar trebui să ne uităm întâi la noi. Aici cred că e o problemă și la avocați. Cred că avocații ar putea să se uite mai bine la ei, ca să vadă de ce totuși – dincolo de partizanatul presei, care este real, pro-acuzare, și al publicului, care este și mai apăsat – totuși nu ajunge vocea acuzaților, și a inculpaților, suficient de tare în față.”, a spus Tolontan.

Citiți interviul integral pe avocatura.com.

Comments

comentarii