Lectorul Daniel Nițu de la Facultatea de Drept UBB Cluj, avocat în cadrul SCA Iordăchescu & Asociații, a avut o prezentare interesantă la o conferință organizată de CSM la București, ce a stârnit discuții contradictorii aprinse între magistrații din public.

Luna trecută, în Aula Institutului Naţional al Magistraturii, a avut loc Conferinţa privind aspecte de practică neunitară intervenite de la intrarea în vigoare a Noului Cod penal şi Noului Cod de procedură penală, organizată în cadrul unui proiect implementat de Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul Mecanismului Financiar Norvegian 2009-2014. În cadrul conferinței, singurul speaker din Cluj a fost lectorul și avocatul penalist Daniel Nițu, cu tema tema: ”Legea penală mai favorabilă: comparație între amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei în lumina Noului Cod penal”

Conferința a fost transmisă video live de NETv.ro, iar prezentarea lectorului clujean o puteți urmări la sfârșitul articolului. Primele 12 minute nu au sunet, din păcate. La partea de întrebări, s-a creat o adevărată polemică între magistrații prezenți.

Judecător: ”Cum procedăm la concursul de infracțiuni dacă anulăm amânarea? Deci noi acolo, ca să facem concurs de infracțiuni, îți trebuie două pedepse. Prima, e vorba de stabilirea unei pedepse, pe care nu o ai. Eu sunt sesizată cu prima faptă, descoperită înainte, căci de aceea vorbim de un concurs de infracțiuni. Pentru care dau o pedeapsă cu închisoare. Ca să pot să fac concurs de infracțiuni, trebuie să-l condamn pentru prima infracțiune. Mie mi se pare aiurea, dar am procedat în acest fel pentru că nu puteam să fac concursul. Era vorba de două pedepse stabilite. Nu puteam să zic că contopesc pedeapsa stabilită de la amânare cu pedeapsa pe care am aplicat-o pe fondul cauzei, făcând concursul și dându-i clar o pedeapsă cu executare, pentru că textul de la 582 alin.3 spune clar că în caz de anulare, revocare a amânării aplicării pedepsei, se dispune condamnarea inculpatului și executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare, aplicând apoi după caz dispozițiile cu privire la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate.

Mie mi-a fost foarte greu să iau amânarea din prima sentință a unei alte instanțe, să-l condamn. Am anulat amânarea, am condamnat la pedeapsa stabilită de prima instanță, am contopit cu pedeapsa aplicată pe fond și i-am dat o pedeapsă cu executare. Mi se pare total aiurea pentru că amânarea, după cum am înțeles cu toții, nu înseamnă condamnare. Dar eu nu pot să aplic regulile de la concursul de infracțiuni dacă nu am două pedepse stabilite. Și-atunci m-am vazut nevoită să anulez amânarea dată de altă instanță, să-l condamn ca să pot să fac concursul de infracțiuni. Prima instanță a dat amânare fără să știe că mai comisese anterior o infracțiune pe care eu am soluționat-o ulterior. ”

Judecător Claudia Ilieș de la Curtea de de Apel Cluj: ”Mi-a venit o idee și nu vroiam să o pierd. Mă gândeam că în situația în care te gândești la finalitate, dacă vrei să stabilești o pedeapsă pe care să o amâni ulterior, poți și pentru cea de-a doua infracțiune să procedezi la fel ca și pentru prima și la final să stabilești o pedeapsă pentru care să dispui amânarea…. În caz de concurs de infracțiuni nu poți să dispui amânarea pedepsei? Poți să dispui amânarea aplicării pedepsei. ”

Judecătoare: ”Sunt chestii diferite, instanțe diferite… La art. 582 alin.3 îți spune că dispui condamnarea și executarea pedepsei stabilite prin hotărârea de amânare. Păi la amânare nu avem decât stabilită pedeapsa, nu avem condamnare, că amânarea nu înseamnă condamnare. .. L-a judecat o altă instanță și a considerat că este mai favorabilă amânarea aplicării pedepsei. Și atunci vin eu, a doua oară, pentru că fapta este anterior comisă și anulez amânarea, dar ca să pot să procedez la concursul de infracțiuni, trebuie să-l condamn. Și vin peste prima instanță și zic: tu ai stabilit 10 luni închisoare, dar eu îl condamn la 10 luni, ca să pot să fac concursul de infracțiuni. Atunci când m-am confruntat nu mi-a fost deloc ușor să vin peste altă instanță, în condițiile în care nu am dosarul, doar înscrisul din cazier. Am solicitat după aceea sentința. Eu l-am condamnat pentru o faptă de care nu știu ce s-a întâmplat.”

Dar cel mai spumos dialog este la minutul 01.07.05 al filmării de mai jos

Judecătoare: Eu trebuia să-l condamn că altfel nu puteam să fac concursul de infracțiuni. Concursul se face între două pedepse, nu între amânare și pedeapsă.

Procuror: Da, și vă trimite la articolul 89, care spune că anulați și judecați din nou.

Judecătoare: Dar trebuie neapărat să-l condamn, domnule procuror! Asta este ideea.

Procuror: De ce trebuie să-l condamnați?

Judecătoare: Păi ca să fac concursul de infracțiuni.

Procuror: Păi trebuie să-l condamnați! E pe text…

Judecătoare: L-am condamnat, dar mie nu mi se pare normal ca eu să mă substitui primei instanțe.

Procuror: Dar de ce nu? Ofensați pe cineva?

 

Comments

comentarii