Student la drept: Ordonanțele de Urgență ale Guvernului sunt acum un adevărat paradox

Un gând despre Ordonanțele de urgență ale Guvernului (OUG). În momentul de față, acestea sunt un adevărat paradox:

1. Ordonanțele de URGENȚĂ, după cum relevă și denumirea, există pentru a acționa în caz de urgență, când măsuri de celeritate maximă sunt necesare. Câte OUG s-au emis în perioada asta? Au fost câteva la începutul pandemiei, dar o bună parte din ele au fost constatate ca neconstituționale (parțial sau total). Exemplul cel mai accesibil, a trebuit să așteptăm zile în șir pentru ca Parlamentul să adopte legea carantinei, în loc să se emită o OUG.

2. La noi, OUG au ajuns regulă chiar dacă sunt concepute ca excepție, iar aceasta a determinat CCR să rețină faptul că OUG nu pot modifica în sens negativ situația drepturilor fundamenale, doar o “îmbunătățire” a acestora fiind permisă. CCR a ales interpretarea cea mai precaută în acest caz, după principiul “excepția se interpretează întotdeauna restrictiv”.

3. Scopul acestei stări de drept este, evident, de a stopa eventualele abuzuri ale Guvernului. Dar, după cum s-a putut lesne observa, optica nu prea se potrivește cu o reală urgență, pe care o trăim astăzi: o reglementare fermă, cel puțin în acest context, nu se poate face fără a afecta drepturi fundamentale, în scopul de a proteja alte drepturi (obligi pe cineva să poarte mască pentru a proteja sănătatea altuia, de exemplu).

Și uite așa, paradoxul: singura utilitate a ordonanțelor de urgență rămâne latentă, mai ales în caz de…urgență. Poate la următoarea revizuire a Constituției se va avea în vedere acest aspect.

Text de Alin Chifor, student la Facultatea de Drept UBB Cluj

Comments

comentarii