Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Șoferiță contra radar: ”E imposibil să fi condus cu viteză…de pe contrasens se semnaliza existența poliției”

Șoferiță contra radar: ”E imposibil să fi condus cu viteză…de pe contrasens se semnaliza existența poliției”

O șoferiță a contestat în instanță amenda primită pentru viteză excesivă, arătând că ”este imposibil să fi condus pe acel tronson de drum cu viteza de 108 km/h, deoarece se circula în coloană, iar autovehiculele de pe contrasens semnalizau existența echipajului de poliției în trafic”. Adică ceilalți șoferi blitzau. Femeia a mai invocat că procesul-verbal este nelegal, deoarece nu este emis pe numele actual al său, ci pe numele deținut în timpul căsătoriei.

O șoferiță prinsă de poliție cu 58 de km/h în plus față de viteza legală printr-o localitate pe DN1 C a contestat amenda în instanță, incercând să scape de ea prin prin motive mai neobișnuite. Din păcate pentru petentă, acestea nu au ținut în fața judecătorilor, astfel că și prima instanță și cea de apel i-au respins plângerea contravențională.

Decizia Civilă nr. 761/A/2018 – Tribunalul Cluj

Prin Sentința civilă nr. 971/2017 pronunțată în dosarul nr… al Judecătoriei  Gherla, s-a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr…./23.02.2017 formulată de petenta G.L.E în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, ca fiind neîntemeiată. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Sub aspectul temeiniciei, a arătat că fapta a fost constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, conform prevederilor legale, iar din proba video rezultă că a circulat cu viteza de 108 km/h prin localitatea Jucu, unde limita maximă de viteză este de 50 km/h. În ceea ce privește susținea petentei potrivit căreia, din înregistrarea radar nu se observă locul săvârșirii faptei,  instanța de fond a arătat că locul unde a fost suprinsă fapta a fost constatată de către agentul constatator în mod direct, deci realitatea acestui aspect se prezumă relativ, până la proba contrară.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța  de fond a reținut  că deși nu s-a produs niciun eveniment rutier, riscul era unul foarte mare, având în vedere că petenta a circulat cu o viteză de 108 km/h în localitate.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel G.L.E, solicitând admiterea apelului  și modificarea în  totalitate a sentinței atacată,  ca netemeinică și nelegală și, pe cale de consecința, admiterea plângerii contravenționale formulata împotriva procesului verbal nr. /23.02.2017.

Apelanta a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond  arătând că este imposibil să fi condus pe acel tronson de drum cu viteza de 108 km/h, deoarece se circula în coloană, iar autovehiculele de pe contrasens semnalizau existența echipajului de poliției în trafic. Sub aspectul legalității a arătat că procesul-verbal este nelegal, deoarece nu este emis pe numele actual al său, ci pe numele deținut în timpul căsătoriei. A mai susținut că în procesul-verbal fapta nu este descrisă în integralitate. De asemenea, au fost invocate prevederile CEDO, privind prezumția de nevinovăție, arătând că în cauză nu există probe care să dovedească săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

In drept, sunt indicate prevederile  OG nr. 2/2001.

Cererea de apel a fost legal timbrată (f. 15).

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj, prin întâmpinare a solicitat  respingerea apelului si  menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.

În apărare a arătat că sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei a arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului. S-a arătat că în procesul de verificare metrologică, erorile cinemometrului sunt măsurate pentru a se stabili dacă se încadrează sau nu în normele de metrologie legală. Dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul respectiv este certificat pentru utilizarea în măsurarea vitezei. Din acest moment, viteza măsurată de aparatul radar omologat și certificat, este viteza legal stabilită, fără a se aplica nici un fel de corecții. Astfel, așa cum rezultă și din prevederile pct. 1.1 și 1.2. cinemometrul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de acest ordin, printre care și cele referitoare la marja de eroare, pentru a putea fi omologat. După omologare, viteza indicată de cinemometru este viteza legal stabilită de deplasare a autovehiculului, nemaiexistând posibilitatea de aplicare a vreunei marje de eroare.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (l) Cod Procedură Civilă.

Apelantul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de apel invocate și din oficiu, prin prisma normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Un prim motiv de apel formulat de către apelantă vizează faptul că procesul-verbal este nelegal, deoarece în procesul-verbal a fost trecut numele deținut în timpul căsătoriei. Acest motiv de apel este vădit neîntemeiat, deoarece în procesul-verbal este trecut numele G.L.E, nume identic cu cel folosit în formularea plângerii contravenționale respectiv cu cel din cartea de identitate.

A doua critică formulată se referă la faptul că în procesul-verbal nu a fost descrisă fapta în integralitate, critică care de asemenea este vădit neîntemeiată. În primul rând, apelanta nu a arătat ce anume din descrierea faptei lipsește, formularea fiind una generală. Apoi, la o simplă lecturare a conținutului procesului-verbal, care nu ridică nicio problemă de înțelegere, se poate observa că agentul constatator a descris fapta contravențională cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, arătând și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, conform dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001.

Nici critica potrivit căreia la dosar nu există niciun mijloc de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal nu este întemeiată. După cum în mod corect a reținut instanța de fond, fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar, mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (f. 35 dosar Judecătoria Bistrița).

În ceea ce privește invocarea jurisprudenței CEDO, apelanta a dat o interpretare greșită principiilor care se desprind din această jurisprudență convențională. Astfel, premisa de la care trebuie să se pornească este aceea că materia contravențională, astfel cum este ea reglementată în dreptul român, constituie materie penală în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, prin urmare, cel acuzat de săvârșirea unei contravenții trebuie să se bucure de garanțiile specifice unui proces penal, printre care și beneficiul prezumției de nevinovăție, după cum în mod corect a arătat apelanta. Cu toate acestea, conținutul acestei prezumții pe plan probator ar putea fi sintetizat după cum urmează: orice persoană este prezumată nevinovată până la momentul la care vinovăția sa este dovedită. Rezultă, așadar, că administrarea fie și a unei singure probe convingătoare privind vinovăția unei persoane, este suficientă pentru a răsturna această prezumție. Or, în prezenta cauză a fost administrată o probă convingătoare privind vinovăția apelantului, și anume înregistrarea vitezei de circulație cu ajutorul aparatului radar.

Apoi, potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Rezultă clar că în cazul contravențiilor privind încălcarea vitezelor maxime admise, constatarea se face doar cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic. După cum rezultă din actele depuse la dosar, atât în fața instanței de fond, cât și în apel, fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar montat pe autospeciala MAI …., aparat verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică depus la dosar ( f. 35 dosar fond).

Prin urmare și față de considerentele mai sus exprimate, în temeiul art. 480 alin.1 Cod. pr. civ, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina