fbpx
Acasă » OPINII-ANALIZĂ » Sfaturi pentru avocați și judecători cu privire la cazuri de ”război” pentru copil

Sfaturi pentru avocați și judecători cu privire la cazuri de ”război” pentru copil

Ca urmare a textului avocatei Mădălina Scutelnicu din Sibiu despre ”Doamna cu pantofi albaștri”, judecătorul membru CSM, Cristi Danileț, a scris o opinie în care arată cum se poartă ”războiul pentru copil” în instanță și dă câteva sfaturi avocaților și judecătorilor.

Cristi Danileț scrie în articolul pe care îl puteți citi integral pe juridice.ro: ”Dincolo de tragediile fizice, avem parinti care abuzeaza psihologic de copii, in caz de divort: sotii nu se mai inteleg, aleg sa se separe si atunci incepe razboiul pentru copil. Astfel, un parinte ia copilul si nu ii mai da voie celuilalt sa il vada. Parintele il „educa” pe copil in spiritul urii fata de celalalt parinte. Parintele il instraineaza pe copil de celalalt parinte care devine vinovat ca: ”el/ea si-a facut o alta familie; are un alt copil si pe tine nu te mai iubeste; ne-a abandonat si nu il mai intereseaza de noi; din cauza ca ne-am despartit etc.,” – micutul, prin abuzul psihologic a carui victima este, devine un alienat parental. Copilul e transformat nu doar intr-o minge de ping-pong, purtata de la unul la altul in functie de hotararile judecatoresti sau reclamatiile la Directia de Protectie a Copilului ce intervin, ci intr-un adevarat obiect de santaj (”Daca vrei sa te las sa iti vezi copilul, imi dai bucata aia de teren sau imi lasi apartamentul”), de razbunare (”Aha, nu ai vrut sa imi dai divortul? Ei, nu o sa-ti mai vezi copilul!”; ”Vrei sa pleci din tara cu copilul?! Las’, nu iti dau eu acordul si iti arat eu ca nu o sa pleci!”) sau de inavutire (nu sunt putine cazurile in care un parinte plateste pensie de intretinere, dar copilul beneficiaza efectiv doar de cel mult 10% din aceasta pensie, restul insusindu-si-l exclusiv parintele custodian).

Atunci, cei doi adulti, in loc sa mearga la un psiholog sa isi rezolve problemele de adulti sau la un mediator sa rezolve amiabil problemele de fosti soti, apeleaza la judecator. Desigur, unii se vor duce mai intai la un avocat, care le va spune in fata: ”Asta nu cerem, ca instanta nu va da” sau ”Asa e practica, o sa va vedeti copilul la doua weekend-uri”. Revin: cei doi ajung la judecator. Care se uita in dosar, vede iar ”doi nebuni care se lupta pentru copil” si le da termen in functie de incarcatura, de vacanta, apoi vin termene peste termene, o odonanta presedintiala se solutioneaza in minim jumatate de an, un proces pe fond dureaza cativa ani buni, solutia este motivata cand se poate….

Ah, dar judecatorul nu poate impaca precum mediatorul, ci doar transa… El nu uneste ca primarul, ci doar desparte si imparte… Paradoxul este ca astfel de cazuri se solutioneaza la Judecatorie, unde sunt cei mai tineri magistrati: in varsta de 24-25 de ani, fara a fi ei inca casatoriti sau fara a avea copii, ei trebuie sa decida cu privire la trei destine. Legal, ar trebui sa decida in functie de interesul superior al copilului. Practic, vor decide la care proprietar se va duce lucrul, dupa care vor limita dreptul celuilalt de a decide accesul la lucru ca ”asa se face” – nu se are in vedere ca s-a schimbat radical legislatia de 5 ani de zile, ca nu mai exista „incredintare”, ci ”autoritate parinteasca comuna” („ce prostie mai e si asta, autoritate parinteasca comuna?”, „cum sa aiba copiii doua case?!”) sau ca din octombrie 2013 avem criterii clare de stabilire a domiciliului copilului si sanctiuni pecuniare pentru cel care nu permite accesul celuilalt parinte la copil. Vor intreba formal copilul ”Parintii tai au decis sa se desparta, tu cu cine vrei sa ramai?”, incalcand toate recomandarile posibile si naruind lumea acelui copil care are nevoie de amandoi parintii, dar care brusc este pus in situatia de a decide intre parintele cu care a venit de manuta la instanta sa stea de vorba cu doamna judecatoare si parintele celalalt pe care l-a vazut plangand printre usi.

Judecatorii vor folosi pentru a decide manualele de dreptul familiei scrise de profesorii comunisti si o decizie din anii ’70 a fostului Tribunal Suprem care a decis ca ”Atunci cand copiii sunt mici au mai multa nevoie de mama”, desi aceste chestiuni sunt contrare a tot ceea ce inseamna familie si nediscriminare dupa sex sau varsta asumate prin documente internationale obligatorii pentru Romania. Ori vor folosi propria experienta de viata, dar, atentie, sunt judecatori care au propriile probleme: tradati in dragoste, divortati, abandonati, ei sunt chemati sa decida in cazuri in care se regasesc si, uneori, izbucnesc in sala de judecata in accese de subiectivsm (”Lasa, ca va stiu eu, toti/toate sunteti la fel!”).  Si, in final, vine hotararea cu motivarea halucinanta, dar… conforma practicii: ”intrucat copilul este de sexul…, el va fi dat… parintelui de acelasi sex” sau ”e adevarat ca in prezent copilul este la X, dar cand termina Y studiile se va intoarce sa isi creasca copilul, deci se da copilul lui Y” sau primesti dreptul sa iti vezi copilul (unii si folosesc expresia „program de vizitare”, ca si cum ar fi vorba de un animal la zoo sau un bolnav la spital, desi expresia legala este de vreun deceniu „program de relatii personale cu copilul”), dar numai la domiciliul si in prezenta celuilalt parinte, ca si cum ai fi un infractor gata sa faci rau propriului copil sau poti sa vezi copilul o data la doua weekenduri si cel mult o luna in vacante, dar sa platesti si pensie de intretinere pentru acea perioada.”

La sfârșitul opiniei sale, judecătorul membru în Consiliul Superior al Magistraturii dă câteva sfaturi:

”Stimati colegi judecatori si colegi avocati: incercati sa acceptati ca un copil are nevoie de doi parinti toata viata sa. Alienarea parentala este o boala care distruge copilul si famila.

Sexul copilului sau al parintelui nu pot fi folosite ca argumente sau motive pentru a da un copil unuia sau altuia, caci taticii si mamicile au drepturi egale in privinta copiilor, asa cum s-a decis recent la nivel european.

Sotii divorteaza doar intre ei, nu ca parinti de copil. La divort, copilul nu se incredinteaza unui parinte, ci se stabilesc drepturile si obligatiile ambilor fata de copil. Asadar, dupa divort, copilul ramane al amandurora.

Mergeti la mediere si folositi planul parental pentru a stabili continutul autoritatii parentale, evitand transarea de catre judecator a conflictului care este unul preponderent emotional si psihologic, nu juridic.

La alegerea parintelui unde va locui mai mult copilul, folositi principiul californian. Dati prioritate intretinerii copilului in natura, in acest sens este legea din anul 2011!

Permiteti copilului sa isi vada cat mai des ambii parinti si sa ia legatura pe orice cale cu ei, indiferent la cine a decis instanta sa stea copilul. Deciziile cu privire la bona, scoala, operatii, ore de sport ale copilului trebuie luate impreuna de cei doi parinti, indiferent de starea lor maritala.

Si mai cititi din cand in cand Legea nr. 272/2004, s-ar putea sa descoperiti multe lucruri noi…”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina