fbpx

Sesizarea CA Alba Iulia către ÎCCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la completele specializate

Clujust vă prezintă încheierea prin care Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul ”ISCTR Cluj”, a sesizat ÎCCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la completele specializate. Încă din textul primei întrebări adresate completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, rezultă că la Tribunalul Cluj, instanța de fond în acest dosar strămutat, nu existau complete specializate pe corupție când s-a pronunțat soluția.

CA Alba Iulia a cerut ÎCCJ să pronunțe o hotărâre prealabilă prin care să dea o rezolvare de principiu următoarelor chestiuni de drept:

1. În interpretarea art.29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, se poate considera că judecătorul de la instanţa de fond care, anterior, a fost desemnat titular al unui complet specializat pentru judecarea cauzelor de corupție, iar ulterior colegiul de conducere a instanţei nu l-a desemnat într-un complet specializat, este competent să judece cauze de corupţie repartizate în perioada în care nu a fost desemnat prin hotărârea colegiului de conducere ca titular al unui complet specializat, în condițiile în care, în perioada respectiva, niciun complet al secţiei penale a instanței respective nu a fost desemnat pentru a judeca cauze de corupţie?

2. În ipoteza unui răspuns negativ, care este sancţiunea în acest caz, nulitatea relativă sau nulitatea absolută?

Încheierea penală a CA Alba Iulia din 19 decembrie 2019 a fost motivată și trimisă recent la Înalta Curte.

Din Încheiere, redăm mai jos punctul de vedere majoritar al completului de judecată:

”Raţiunea pronunţării unei hotărki prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este una similară celei a recursului în interesul legii, prima operând a priori, în timp ce ultima reprezintă un remediu a posteriori pentru unificarea practicii judiciare. Prin cele două instituţii se urmăreşte acelaşi scop, respectiv asigurarea unei jurisprudenţe unitare la nivelul tuturor instanţelor din ţară, ambele flind în competenţa exclusivă a instanţei supreme.

Mecanismul hotărârii prealabile instituie un veritabil dialog judiciar intre instanţa supremă şi celelalte instanţe judecătoreşti care are drept scop prevenirea apariţiei interpretărilor divergente, care ulterior ar impune pronunţarea unui recurs în interesul legii.

Apreciem că, în condiţille în care Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 514/15.11.2019, a sancţionat cu nulitatea absolută nedesemnarea de către colegiul de conducere a instanţei, la începutul anului, a completelor specializate pentru a judeca cauze de corupţie, deşi anterior judecătorul fondului a făcut parte dintr-un complet specializat pentru judecarea cauzelor de corupţie, aspect invocat de inculpatul pronunţarea unei soluţii divergente impune promovarea unui recurs în interesul legii.

În legătură cu condiţia ca sesizarea să vizeze o chestiune de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, apreciern nu sunt excluse problemele de drept procesual, ci subordonează atât problemele de drept penal substanţial, cât şi problemele de drept procesual necesităţii existenţei unei relaţii de dependenţă între lămurirea problemei de drept şi soluţionarea pe fond a cauzei. Apreciem că soluţia pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală produce efecte concrete asupra modului de rezolvare a apelurilor, în sensul desfiinţării sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei de către instanţa de fond sau respingerea excepţiei şi continuarea judecăţii de către instanţa de apel.

Lipsa fomială a desemnării completurilor specializate este susceptibilă de a fi interpretată diferit, putând fi considerată, o eroare materia1ă nesancţionabilă sau sancţionabilă cu nulitatea relativă sau, din contră, drept o lipsă a specializării şi o încălcare a dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi funcţională a completului care a judecat astfel de cauze fără să fi avut atribuită specializarea la momentul repartizării aleatorii, cu consecinţa sancţiunii nulităţi absolute şi a rejudecării cauzelor în primă instanţă.

Raţiunea acestei sesizări pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile constă în necesitatea, pe care o considerăm imperativă, de a preveni o practică judiciară neunitară, cu consecinţe extrem de serioase în privinţa evoluţiei diferite a procedurilor judiciare faţă de inculpaţi aflaţi într-o situaţie juridică identică şi, în cele din urmă, extrem de severein privinţa decredibilizării actului de justiţie.

Considerăm că este îndeplinită condiţia existenţei unei veritabile chestiuni de drept, deoarece sunt vizate dispoziţii complexe, necorelate, care generează dificultăţi de interpretare, referitoare la dobândirea specializărzi, la incetarea specializării, sancţiunea incălcării desemnării anuale a completurilor specializate, care pot da naştere mai multor soluţii.

in discuţie sunt următoarele dispoziţii legale:

Art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 prevede că „ Pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzuteln prezenta lege, se constituie complete specializate.”

Art. 36 alin. 3 lit. c din Legea 304/2004 potrivit căruia colegiul „propune preşedintelui instanţei, în raport cu natura şi numărul cauzelor, 1nfiinţarea şi desflinţarea completelor specializate.”

Art. 41 alin. 1-3 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor julecătoreşti din 17.12.2015 in vigoare de 1a 28 decembrie 2015 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 970 din 28 decembrie 2015

„ (1) Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale instanţelor din eircumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.

  • Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului.
  • in mod excepţional, in situaţia în care în cadrui unei sectii nu se poate constitui un complet de judecată, colegiul de conducere al instanţel poate dispune participarea unor judecători de la alte secţii.”

Art. 52 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti potrivit căruia „Coleglile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată Ia Inceputul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face in mod exceptional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.”

Art. 281 alin. I lit. a din Codul de procedură penală potrivit căruia „ determină intotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată”

intrebările formulate vizează o dezlegare cu valoare de principiu a unor chestiuni de drept, respectiv interpretarea unor dispoziţii legale in abstracto, deoarece premisa de la care se porneşte işi găseşte izvorul în dispoziţiile legale prezentate mai sus.

Pe fondul chestiunilor apreciem că dacă un judecător a fost numit într-un complet specializat în judecarea cauzelor de corupţie, în lipsa altor cerinţe legale, dacă face parte din secţia penală, prin acest act a dobândit specializarea. Lipsa unor cursuri, seminarii de specialitate, parcurgerea altor forme de pregătire, pot constitui vătămări, în condiţiile relative.

Relevant este răspunsul primit de C.C.R. de la Consiliul Superior al Magistraturii din care rezultă că, tribunalele şi curţile de apel s-au preocupat în sensul aplicării ad. 29 alin 1 din Legea 78/2000, solicitând Consiliului Superior al Magistraturii aprobarea înfiinţării de completuri specializate cu privire la judecarea cauzelor ce au ca obiect infracţiuni stabilite prin Legea 78/2000.(paragraful 140 din Decizia nr. 417/2019 a C.C. R.)

Imprejurarea că judecătorul, după ce a făcut parte, anterior dintr-un completul specializat, nu a fost desemnat, la începutul anului, într-un complet specializat, prin hotărârea colegiului de conducere, nu atrage pierderea specializării. Ipotetic un judecător desemnat Intr­un complet specializat, care judecă mai mulţi ani un dosar de corupţie, chiar dacă nu este desemnat, la începutul anului, intr-un complet specializat, nu-şi pierde competenţa de a judeca cauza, ci, dimpotrivă, asigură continuitatea completului de judecată. Evidenţiem, în acest sens, şi dispoziţiile art. 36 alin. 3 lit. c din Legea 304/2004 potrivit căruia colegiul „propune preşedintelui instanţei, în raport cu natura şi numărul cauzelor, inflinţarea desfiinţarea completelor specializate”, din care rezultă că desfiinţarea completelor specializate se face la propunerea colegiului, printr-o manifestare de voinţă expresă.

În concluzie, raportat la fondul chestiunilor, apreciem că, în condiţiile în care judecătorul a făcut parte dintr-un complet specializat, iar completul specializat nu a fost desfiinţat, acesta are competenţa materială şi funcţională de a judeca cauze ce au ca obiect infracţiuni stabilite prin Legea 78/2000. imprejurarea că judecătorul, după ce a făcut parte, anterior dintr-un completul specializat, nu a fost desemnat, la începutul anului, într-un complet specializat, prin hotărârea colegiului de conducere, nu determină încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată, sancţionată cu nulitatea absolută, ci, în măsura în care a adus o vătămare a drepturilor părţilor ori altor subiecţi procesuali principali, poate fi sancţionată cu nulitatea relativă, in condiţiile art. 282 Cod procedură penală.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns