Procurorul general, Gabriela Scutea, a sesizat ICCJ cu privire stabilirea unui mod unitar de interpretare  şi aplicare a dispozițiilor legale referitoare la pedepsele accesorii în cazul concursului de infracțiuni.

Sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 4596/1698/III-5 / 2021 / 16.06.2021

RECURS ÎN INTERESUL LEGII

vizând „interpretarea art.45 alin.5  din  Codul  penal,  privind modalitatea de impunere a pedepsei accesorii în cazul concursului de infracțiuni”.

Examenul jurisprudenței actuale  existente în  materie evidențiază două orientări, relevând caracterul neunitar al acesteia.

I. Într-o primă orientare,  în  materia  tratamentului  penal  al  concursului de infracțiuni, impunerea pedepsei accesorii presupune o dublă referire la aceasta: mai întâi se aplică pe lângă o pedeapsă principală inițială  şi apoi pe lângă pedeapsa principală rezultantă (Anexele nr.1 -168). Instanțele  au reținut că,  potrivit  art.45  alin.1 şi 5 din Codul penal, în materia  tratamentului  penal  al  concursului  de infracțiuni, se  stabilesc  pentru infracțiunile concurente  nu  doar  pedepse  principale,  ci  şi  pedepse complementare şi pedepse accesorii. Numai după ce pedepsele complementare şi cele accesorii se stabilesc pe lângă o pedeapsă principală inițială,  acestea  se aplică pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

În cea  de-a  doua  orientare  jurisprudențială, în  materia tratamentului penal al concursului   de infracțiuni impunerea   pedepsei   accesorii presupune o unică referire la aceasta, respectiv aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă (Anexele nr.169-209).  Instanțele  au aplicat pedeapsa complementară şi cea accesorie, direct, pe  lângă  pedeapsa  principală  rezultantă,  corespunzătoare  concursului  de infracțiuni, fără să fi fost stabilite pe lângă vreuna dintre pedepsele principale corespunzătoare vreuneia dintre infracțiunile concurente.

Jurisprudența  Înaltei  Curți  de  Casație  și  Justiție,  plecând  de  la regulile  de  sancționare  a  concursului  de  infracțiuni,  în  procesul  de individualizare a sancțiunilor aplicate în cauzele penale, a reținut că, în mod obligatoriu, acesta parcurge două etape, respectiv stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune concurentă și apoi contopirea lor într-o pedeapsă rezultantă. Cum  pedepsele    complementare  au  un  caracter  secundar,  dependent, neputându-se aplica singure, ele  acționând  numai  alăturate unei   pedepse principale, rezultă că acestea, în procesul individualizării sancțiunii, vor urma aceeași cale ca cea prevăzută pentru pedepsele principale.

2. Chiar dacă decizia  menționată  relevă  modalitatea  de  aplicare  a pedepselor complementare în cazul concursului de infracțiuni, dat fiind faptul că art.45  alin.5 din Codul penal face trimitere la art.45 alin.1 și 2 din același cod, regula stabilită în cuprinsul acesteia este valabilă și în cazul pedepselor accesorii.

Dispozițiile legale relevante în lămurirea problemei de drept se regăsesc în Codul penal: 

Art. 39-Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni

(1)  În  caz  de  concurs  de infracțiuni,  se stabilește pedeapsa  pentru  fiecare infracțiune în parte [……………..]

Art. 40-Contopirea pedepselor pentru infracțiuniconcurente

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiuneconcurentă, se aplică dispozițiile art. 39.

(2) Dispozițiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o  infracțiune concurentă.[……………..]

Art. 45-Pedepsele complementare, pedepsele accesorii [….] în caz de pluralitate de infracțiuni

(1) Dacă pentru una dintre infracțiunilesăvârșites-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.

(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau  chiar  de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.

(3) Dacă s-au  stabilit  mai  multe  pedepse  complementare  de aceeași natură şi cu același conținut:

a) în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;

b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune.[……………]

(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse  accesorii,  se  aplică dispozițiile  alin.(1) -(3),  pedeapsa  accesorie  rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.[……………..]

Art. 54-Pedeapsa accesorie

Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

Art.65 -Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi

(1)  Pedeapsa  accesorie  constă  în  interzicerea  exercitării  drepturilor prevăzute la art.66 alin.(1)  lit.a), b) şi d) -o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

(2) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de către instanţă a exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.(1)  lit.a) -o)  sau  a unora dintre acestea.

(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul  rămânerii  definitive  a  hotărârii  de  condamnare  şi  până  când  pedeapsa principală privativă de libertate a fostexecutată sau considerată ca executată.

(4) În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie având conţinutul prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. c) se pune în executare la data liberării condiţionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.[……………]

Art.   66 -Conţinutul  pedepsei  complementare  a  interzicerii exercitării unor drepturi

(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani,  a  unuia  sau  mai  multora dintre următoarele drepturi :

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;[……………]

d) dreptul de a alege;e) drepturile părinteşti;

f) dreptul de a fi tutore sau curator;g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;

h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;

i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;

j) dreptul de a părăsi teritoriul României;

k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;

l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;

m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;

n) dreptul de  a  comunica  cu  victima  sau  cu  membri  de  familie  ai  acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea;

o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.[……………]

Apreciez  că  soluția  legală  în  materie  este  ilustrată  de  prima orientare jurisprudențială.

Sub imperiul Codului penal anterior, pedepsele accesorii erau alipite la  pedeapsa  principală  prin  efectul  legii.  Ele  se asemănau  cu   pedepsele complementare prin caracterul lor de pedepse alăturate (secundare) în  raport cu pedepsele principale, dar se deosebeau totuși de  pedepsele  complementare prin modul diferit în care deveneau incidente: pedepsele accesorii decurgeau de plin drept (ope  legis) din aplicarea anumitor pedepse principale, fără a fi nevoie ca instanța să le pronunțe,  în  timp  ce  pedepsele  complementare  nu  interveneau decât  atunci  când erau pronunțate de instanță (ope   judicis).

Prin  natura  lor pedepsele  accesorii  îndeplineau, în  principal, un  rol represiv, prin aceea că ele privau pe  cel  condamnat  de  exercitarea  unor  drepturi  pe  tot  timpul  de  la rămânerea  definitivă  a  hotărârii  de  condamnare  până  la  stingerea  pedepsei principale.  Scopul  lor era de  a  asigura eficiența pedepselor  principale,  sporind cadrul consecințelor juridice  ale  acestor pedepse şi interveneau,  totdeauna,  ca fiind indispensabile pentru întregirea conținutului pedepsei principale.

Astfel, instanțele  stabileau, pentru   fiecare  dintre infracțiunile concurente,  numai pedepse  principale  şi,  eventual,  complementare,  nu  şi pedepse accesorii. Unica pedeapsă accesorie care se stabilea şi se aplica era cea de pe lângă pedeapsa principală rezultantă. Astfel, în  cazul  unui  concurs  de infracțiuni,  condamnarea  se  dispunea  pentru  fiecare infracțiune  concurentă, neputându-se  dispune  condamnarea  direct la o pedeapsă rezultantă (art.34  din Codul   penal   anterior). Însă,  dacă  pentru  una  dintre infracțiunile concurente instanța stabilea și o pedeapsă complementară (de natură diferită sau de aceeași natură, dar  cu conținut  diferit), aceasta  se  aplica și pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii. De  asemenea, dacă instanța stabilea  mai  multe  pedepse complementare  de aceeași natură şi cu același conținut,  aplica  pe  cea  mai  grea dintre ele. Pedepsele accesorii au avut același regim ca şi  pedepsele complementare care, potrivit art.65  alin.2  din  Codul  penal  anterior,  erau obligatorii, când legea le prevedea.

Spre  deosebire  de  Codul  penal  anterior,  cel  în  vigoare consfințește, cu referire la pedeapsa accesorie, o soluție diferită. Noua reglementare pare să se îndepărteze de această concepție şi lasă să se înțeleagă că se pot stabili, pentru fiecare   dintre infracțiunile care  compun  pluralitatea,   nu   numai   pedepse principale  şi,  eventual,  complementare,  ci  şi  pedepse accesorii. Sub  acest aspect, este importantă prevederea cuprinsă în art.65 alin.1  din  Codul  penal. Conform  acestui  text,  pedeapsa  accesorie  constă  în  interzicerea  exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a-o, mai puțin lit.c, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Astfel, conținutul pedepsei accesorii este legat de conținutul concret al pedepsei complementare aplicate a interzicerii unor drepturi. Soluția asigură continuitatea  interzicerii  exercitării unuia  sau  mai  multor  drepturi,  atât  pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, cât și ulterior. În cazul unei pluralități de pedepse complementare, va exista şi o pluralitate  de  pedepse  accesorii.  Astfel, regulile  după  care  se  ajunge  la  o pedeapsă accesorie rezultantă sunt cele prevăzute de Codul penal în materia pedepselor complementare.

În consecință, dacă în caz de pluralitate de infracțiuni, pe lângă pedepsele principale au fost stabilite mai multe pedepse accesorii cu un conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă (art.45 alin.5 cu referire la art.45 alin.2 din același cod). Numai  după  ce  o  pedeapsă  accesorie  se stabilește pe  lângă  o pedeapsă principală iniţială, aceasta se va  aplica și pe lângă pedeapsa principală rezultantă. Deși textul  de  lege (art.45 alin.5 din Codul penal) folosește, în final, sintagma „a pedepsei principale”,  în  realitate  referirea  are  în  vedere  pedeapsa principală rezultantă. Doctrina relevantă este unanimă în sensul că impunerea pedepsei accesorii presupune mai întâi stabilirea pe lângă o pedeapsă principală inițială şi apoi aplicarea pe lângă pedeapsa principală rezultantă. Astfel, în cazul unui concurs  de infracțiuni, pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară trebuie aplicate pentru fiecare pedeapsă principală în parte, nu direct, pe lângă pedeapsa principală rezultantă. De asemenea,  în  ipoteza  unui  concurs  de infracțiuni,  pe lângă pedeapsa principală rezultantă se aplică pedepse secundare, accesorii şi complementare, dar numai dacă acestea au fost în prealabil individualizate de către instanță pe lângă cel puțin una dintre pedepsele individual stabilite pentru fiecare infracțiune în  parte.  Totodată,  în  cazul  de  casare  vizând   aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege se încadrează situația în care instanța de apel nu poate aplica pedepse complementare și accesorii fără ca acestea să fi fost stabilite pe lângă fiecare pedeapsă principală.

Regulile prevăzute de lege în materia tratamentului sancționator al concursului   de infracțiuni sunt aplicabile   indiferent dacă infracțiunile sunt judecate în dosare diferite sau în același dosar. În privința pedepsei  principale,  în  caz  de  concurs  de infracțiuni, Codul  penal  a  optat  pentru  sistemul absorbției în  ipoteza  în  care  pentru  una dintre infracțiunile concurente   s-a   aplicat   pedeapsa detențiunii pe viață, respectiv pentru cumulul juridic în cazul în care  pentru infracțiunile concurente s-au  aplicat numai pedepse cu amenda ori o pedeapsă cu închisoarea și alta  cu amenda. Aplicarea  pedepsei  accesorii  şi  a  pedepselor  complementare rezultante presupune următorul mecanism:

-dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-au  stabilit şi o pedeapsă complementară şi o pedeapsă accesorie, acestea se aplică alături de pedeapsa principală;

-când s-au  stabilit  mai  multe  pedepse  complementare/accesorii  de natură diferită sau chiar de aceeași natură, dar cu conținut diferit,  acestea  se aplică alături de pedeapsa principală;

-dacă s-au  stabilit  mai  multe  pedepse  complementare/accesorii  de aceeași natură şi cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea;

-pedeapsa accesorie rezultantă se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Prin urmare, în cazul unui concurs de infracțiuni, condamnarea se dispune  pentru  fiecare infracțiune concurentă, neputându-se  dispune direct condamnarea la o pedeapsă rezultantă.  Pentru aceleași considerente, pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară trebuie aplicate pentru fiecare pedeapsă principală în parte, iar nu pe lângă pedeapsa principală rezultantă

Totuși, Codul penal în vigoare nu prevede şi posibilitatea deducerii din durata pedepsei accesorii rezultante a duratei pedepselor accesorii executate, aşa cum o face în cazul pedepselor complementare. De  altfel,  o  asemenea prevedere nu era necesară, deoarece durata pedepsei  accesorii  rezultante  este influențată de  durata  pedepsei  principale rezultante. În cazul unor condamnări succesive, micșorarea duratei  pedepsei principale  rezultante,  prin  deducerea  duratei  pedepselor  principale  executate, determină micșorarea şi  a  duratei  pedepsei  accesorii  rezultante. Așa fiind, deducerea duratei pedepselor accesorii executate derivă din deducerea duratei pedepselor principale executate.

O altă problemă privește  situația judecării separate a infracțiunilor concurente.

În doctrină s-a apreciat că până la momentul contopirii, dacă una dintre  pedepsele  principale stabilite fusese executată în întregime, conținutul pedepsei accesorii care îi corespunde şi care s-a  stins  în  momentul  încheierii executării respectivei pedepse principale se va regăsi în conținutul pedepsei accesorii aplicate pe lângă rezultantă. Considerentele avute în vedere se referă, pe de o parte, la faptul că pedeapsa principală însoțită de  pedeapsa  accesorie aferentă,  chiar  executată,  va  intra  în  structura  contopirii  şi  se  va  regăsi  în  rezultantă, iar pe de altă parte, dacă infracțiunile concurente  ar  fi  fost  judecate împreună, contopirea s-ar fi făcut la acel moment și pedeapsa  accesorie (care include interdicțiile aferente tuturor infracțiunilor concurente) s-ar fi executat pe toată durata  executării pedepsei rezultante (nu  doar  pe  durata  uneia  sau  alteia  dintre pedepsele principale).

În concluzie, în conținutul pedepsei accesorii, care va însoți pedeapsa rezultantă, se include interzicerea exercitării tuturor drepturilor care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară, pe lângă oricare dintre pedepsele principale  stabilite în  cazul infracțiunilor concurente.

Cu alte cuvinte,  când conținutul concret al interdicțiilor impuse ca pedepse complementare diferă, se vor  aplica  toate  aceste interdicțiicu titlu de pedeapsă accesorie.

De  asemenea,  instanța va trebui să includă în conținutul pedepsei accesorii interdicțiile stabilite cu titlu de pedeapsă complementară pe lângă pedepsele  principale aferente infracțiunilor concurente-chiar dacă aceste pedepse complementare nu se mai aplică pe lângă rezultantă (ex.  în cazul în care se aplică detențiunea pe viață în condițiile  art.39  alin.2  din  Codul  penal).  Astfel,  textul  art.45  alin.5  din  Codul  penal conduce  la  concluzia că instanța este ținută  de  pedepsele  accesorii  deja stabilite  pentru infracțiunile concurente,  întrucât  are  în  vedere  cumulul  sau absorbția pedepselor  accesorii  ce însoțesc pedepsele  principale.

Prin  urmare, chiar dacă pedepsele complementare care au fost stabilite initial nu se mai aplică pe lângă rezultantă,  pedeapsa  accesorie  care  o însoțește va  prelua conținutul respectivelor pedepse complementare.

Pe cale  de consecință, în materia tratamentului penal al concursului de infracțiuni,  impunerea  pedepsei  accesorii  presupune  o  dublă  referire  la aceasta: mai întâi în contextul stabilirii pe lângă o pedeapsă principală inițială şi apoi în contextul aplicării pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

Având  în  vedere  cele  expuse,  urmează  să constatați că  această problemă  de  drept  a  primit  o soluționare diferită  din  partea instanțelor judecătorești și,  printr-o  decizie  obligatorie,  să stabiliți modul   unitar   de interpretare  şi  aplicare  a dispozițiilor legale, conform  art.474  din  Codul  de procedură penală.

PROCUROR GENERAL,

Gabriela SCUTEA

sesizare RIL 1838 1 2021

Comments

comentarii