Acasă » PROCESE » Sentințe diferite pentru terenuri alăturate ”luate cu japca” de Primăria Cluj-Napoca prin PUG

Sentințe diferite pentru terenuri alăturate ”luate cu japca” de Primăria Cluj-Napoca prin PUG

Fenomene paranormalo-juridice în zona Parcul Est din Cluj-Napoca. Proprietari care s-au luptat cu anii pentru a li se retroceda terenuri sau care au investit bani pentru a le cumpăra s-au trezit că nu au ce face cu ele căci așa s-a prevăzut în Planul Urbanistic General (PUG) din 2014. Au dat în judecată Consiliul Local și, paradoxal, oameni cu terenuri învecinate au primit decizii definitive diferite. Unii au câștigat, dar nu pot pune în executare hotărârea, iar alții au pierdut și au mers mai departe la CEDO.

Două famiii – Gorgan și Cozea -, reprezentate de același cabinet de avocatură Iulia Podar, au atacat în instanță Hotărârea de Consiliu Local (HCL) prin care s-a aprobat PUG-ul municipiului Cluj-Napoca, cerând să se revină asupra încadrării zonei unde dețin terenuri, pentru a putea construi. Terenurile celor două familii sunt alipite.

Dosarele au avut trasee total diferite. În cauza Gorgan, Tribunalul Cluj a admis acțiunea, iar ulterior, Curtea de Apel a admis recursul Consiliului Local și a respins-o. În cauza Cozea, Tribunalul a respins acțiunea, iar apoi Curtea a admis recursul familiei și le-a admis-o. Cele două decizii de la Curtea de Apel sunt pronunțate la distanță de trei luni. Un judecător a făcut parte din ambele complete de trei, iar acesta a făcut opinie separată în cauza în care s-a dat dreptate Consiliului Local. Deci practic scorul ar fi de 3-2 în favoarea proprietarilor și nu de 3-3, în urma celor două cauze.

Minutele celor două decizii:

Cauza Gorgan (complet de judecată – Floarea Tămaș, Delia Marusciac, Iarina Ioana Prelipceanu cu opinie separată): ”Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, cu sediul în Cluj-Napoca, Calea Moţilor nr. 1-3, jud. Cluj, cod poştal 400001, cod fiscal 4305857,împotriva sentinţei civile nr. 4.162 din 14.07.2017 pronunţată în dosarul nr. 3224/117/2015 al Tribunalului Cluj, pe care o casează în tot în sensul că: rejudecând, respinge acţiunea. Decizia este definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 01.11.2017.”

Cauza Cozea (complet de judecată – Anca Mihaela Ion, Liviu Ungur, Iarina-Ioana Prelipceanu): ” Admite recursul declarat de recurenţii COZEA OVIDIU si COZEA NARCISA ALINA, ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Iulia Podar, din Cluj-Napoca, str. Petru Maior nr.7, ap.4, jud. Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 3888 din 28.06.2017 pronunţată în dosarul nr. 3231/117/2015 al Tribunalului Cluj pe care o casează, în tot, în sensul că rejudecând, admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUN.CLUJ NAPOCA, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Moţilor nr. 1-3, jud. Cluj şi în consecinţă, anulează parţial HCL Cluj-Napoca nr. 493/22.12.2014 în ceea ce priveşte încadrarea funcţională – UTR a terenurilor proprietatea reclamanţilor şi obligă pârâtul la schimbarea încadrării funcţionale a acestor terenuri în încadrarea funcţională avută anterior HCL nr. 493/22.12.2014 şi anume UTR – CB5. Obligă pârâtul la plata către reclamanţi a sumelor de 1240 lei cheltuieli de judecată în fond şi sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este definitivă şi executorie. Pronunţată în şedinţă publică din data de 01.02.2018.”

Cele două familii reclamante au fost asistate de avocații Iulia Podar, Roxana Neaga, Alexandra Mocan și Horia Podar.

Aspecte relevante din motivările celor două decizii diferite

Cauza Gorgan

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4577/2017 – Curtea de Apel Cluj

”Analiza recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:

Astfel, așa cum rezultă din conținutul hotărârii pronunțată de către prima instanță, Tribunalul a arătat că este de necontestat faptul că stabilirea modului de utilizare și a destinației terenurilor aflate în componenţa unității administrativ teritoriale este prerogativa autorităților administrației publice locale iar schimbarea destinației unui teren prin acre administrative este un drept al administrației publice locale, însă acest drept de liberă apreciere nu poate să fie exercitată în afara limitelor principiului principiului legalităţii și nici să încalce dreptul de proprietate al unei alte persoane sau să conducă la o anihilare a acestuia.

Cu privire la aceste aspecte, ce reprezintă problema de drept supusă dezbaterii în prezenta cauză, Tribunalul, în opinie majoritatea , apreciază că manifestarea de vointa unilaterală exercitată de către pârâta-recurentă, în calitatea sa de autoritate publică locală, se întemeiază pe dreptul acesteia de a realiza organizarea urbanistică a teritoriului unității administrativ teritoriale pe care o administrează, fiindcă o decizie de oportunitate, fără ai fi afectată legalitatea și fără ca prin aceasta să se poată aprecia că se încălcă dreptul de proprietate al unei terțe persoane sau unul dintre aspectele de manifestare ale acestui drept.

Un prim aspect ce se impune a fi evidențiat este faptul că în condițiile Legii nr. 350/2004 precum și ale Legii nr. 211/ 2005, autoritatea publică locală este cea care ia măsurile necesare în vederea organizării urbanistice a teritoriului pe care îl administrează, situație în care deciziile autorității publice de dobândesc aspecte de oportunitate, ce nu pot face obiectul analizei instanței de judecată.

(…)

În aceste limite, constatând că în faţa instanţei de fond au fost abordate aspecte de oportunitate a emiterii actului administrativ contestat, în ceea ce privește eventuala nerespectare a dreptului de proprietate al reclamanților prin emiterea actul administrativ pretins vătămător, Curtea reţine, în raport de cele arătate anterior, că reclamanții au formulat critici cu privire la oportunitatea actului, invocând încălcarea unui drept, cel de proprietate, fără a observa că oportunitatea emiterii unui act administrativ nu poate fi analizată de către instanța de judecată.

Curtea arată că în măsura în care un act administrativ este legal emis, atât în privința aspectelor de formă, cât și a celor de fond, nu poate fi apreciat de către cei cărora li se adresează ca având un conținut vătămător, atât timp cât aspectul în cauză privește oportunitatea emiterii actului și nu legalitatea acestuia.

(…)

Cu alte cuvinte, Curtea reţine că decizia de oportunitate a autorității publice, de a impune anumite măsuri de urbanizare, pe un anumit teritoriu, poate contraveni intereselor particulare ale celor care dețin imobile în suprafața supusă urbanizării, fără ca prin aceasta să fie afectată legalitatea actului. (…)

Curtea observă că terenul reclamanților face parte dintr-o zonă mult mai mare, care, în întregime, are acea afectaţiune specială, de spațiu verde, astfel încât nici din această perspectivă nu se poate reține că dreptul de proprietate al reclamantilor ar fi încălcat sub forma limitării modul de exercitare al acestuia, actul reglementând situaţia urbanistică a întregii zone.(caracter general şi nu particular).(…)

În același timp, Curtea reține și aspectul referitor la faptul că planul urbanistic general fiind adoptat în limitele competențelor prevăzute de lege în favoarea autorității publice locale nu este susceptibil a prejudicia prin el însuși dreptul de proprietate întrucât toate zonele aflate în administrarea unității administrativ teritoriale, și care constituie dreptul de proprietate ale unor persoane fizice sau juridice, sunt incluse în acesta.

(…)

Situaţia actuală nu permite concluzia caracterului abuziv al manifestării de voinţă din partea autorităţii, de natură a justifica anularea actului.

Concluzionând, Curtea reţine că actul a fost emis în limitele de competenţă ale autorităţii publice, priveşte întreaga zonă, este în acord cu încadrarea urbanistică anterioară şi nu s-a dovedit existenţa intenţiei certe a autorităţii publice de a obliga pe reclamanţi la cedarea folosinţei proprietăţii lor în scop public.(amenajare parc public)

(..)

În consecinţă, faţă de cele menţionate, Curtea, cu majoritate, în temeiul art. 488 pct. 8 C.pr.civ., va admite recursul formulat şi va casa în întregime hotărârea recurată, în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor Gorgan Ioan şi Gorgan Daniela Georgeta.”

Cauza Cozea

DECIZIE CIVILĂ Nr. 723/2018  – Curtea de Apel Cluj

”Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea îl apreciază ca întemeiat şi urmează a-l admite pentru următoarele considerente:

(…)

Într-o primă critică se arată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile de drept material conţinute de Legea nr. 350/2001.

Curtea reţine că, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului conferă autorităţilor administraţiei publice locale competenţe de a adopta acte administrative cu caracter normativ şi individual privind stabilirea regimului urbanistic al localităţilor în perimetrul cărora exercită aceste competenţe, sens în care pot stabili regimul juridic de folosire a bunurilor proprietate privată existenta în acel perimetru.

Maniera de exercitare concretă poate fi cenzurată în instanţa de contencios administrativ exclusiv asupra legalităţii iar asupra oportunităţii administraţiei îi este recunoscută o marjă de apreciere cu condiţia să nu încalce normele de drept imperative şi să nu poată fi reţinut o conduită excesivă şi abuzivă care să se încadreze în excesul de putere aşa cum este definit la art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

(…)

Din cele ce precedă, rezultă că nu se poate reţine că dispoziţiile Legii nr. 350/2001 restrâng semnificativ dreptul de apreciere a autorităţii, ci se poate reţine că această prerogativă aparţine în exclusivitate consiliului local dar care trebuie temeinic fundamentată tocmai pentru a se preveni abuzul de drept. (…)

Cu privire însă la afectarea drepturilor ori libertăţilor cetăţenilor care se constituie într-o conduită abuzivă sub forma excesului de putere, trebuie să notăm că în speţă era necesar să se aprofundeze situaţia juridică a reclamanţilor privită şi din perspectiva condiţiilor şi împrejurărilor în care a fost adoptat actul administrativ.

Din starea de fapt dedusă judecăţii a rezultat că terenul reclamanţilor este situat în zona Pepiniera Becaş -prelungire str. Lucia Sturza Bulandra. De asemenea, a rezultat că, potrivit PUG anterior, terenurile făceau parte din UTR=CB5 -„centru de conferinţe şi expoziţii internaţionale” iar prin noul PUG, contestat în cauză, s-a relocat teritoriul destinat construirii centrului expoziţional (un obiectiv de importanţă municipală şi regională în accepţiunea intimatei), pentru a se putea dezvolta pe acest teritoriu o amplă zonă verde – Parcul Est, obiectiv de importanţă publică majora, care urmează a completa harta spaţiilor verzi din municipiu, o alta încadrare funcţionala a terenurilor din zona menţionata fiind neavenita in viziunea dezvoltării durabile a municipiului. În justificarea intimatei, tocmai aceasta dezvoltare durabila s-a avut in vedere la moementul adoptării noului PUG. (…)

Terenurile sunt în fota pepinieră Becaș a RADP

Din perspectiva datelor speţei, rezultă că necesitatea elaborării prin PUG a noului regim urbanistic asupra suprafeţei ce consta în zona afectată de Parcul de Est în care se include şi terenul reclamanţilor s-a justificat noua strategie de dezvoltare a localităţii prin implementarea conceptului de dezvoltare durabilă prin completarea hărţii spaţiilor verzi din municipiu în beneficiul calităţii vieţii locuitorilor şi satisfacerea dreptului la un mediu sănătos.

Curtea constată că această strategie este compatibilă cu dreptul şi prerogativa invocate de autoritatea publică la baza elaborării planului de urbanism general.

Dar, totodată este de notat că această strategie nu poate ocoli interesele şi drepturile particularilor care pot fi afectaţi în drepturile lor patrimoniale. De aceea, legea a prevăzut expres că aceste strategii de dezvoltare trebuie însoţite şi corelate cu bugetul şi armonizate cu programele investiţionale.

(..)

Prin efectul schimbării regimului urbanistic al terenului din litigiu, proprietarii sun puşi în faţa unei rezervări a unui teren pentru un viitor proiect incert sub aspectul existenţei unui plan concret de realizare şi concretizare. A evoca faptul că în decursul a 10 ani cât este în mod obişnuit durata unui plan urbanistic de dezvoltare direcţia de dezvoltare strategică se va concretiza nu este la adăpost de critică fără minime garanţii de realizare în acest sens.

În această situaţie, ceea ce autoritatea publică a realizat a fost o expropriere de fapt a proprietarilor, fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, încălcându-se astfel prevederile constituţionale care garantează dreptul de proprietate.

(…)

Schimbarea regimului urbanistic al terenului din litigiu nu poate fi justificat pe ideea de risc al pieirii bunului aşa cum a statuat instanţa de fond, risc care trebuie suportat de proprietar conform principiului consacrat de adagiul rest perit domino.
Un atare efect este produs dacă pierderea bunului este efectul cazului fortuit sau al forţei majore nicidecum în cazul în care autoritatea publică intervine prin acte de putere publică în reglementarea exerciţiului dreptului asupra bunului respectiv.

Faţă de cele ce precedă, Curtea reţine că stabilirea unui nou regim urbanistic al terenului din litigiu de către autoritatea publică care afectează în substanţă dreptul de proprietate a bunului şi care nu este însoţit de garanţii suficiente şi concrete de asanare a prejudiciului produs în patrimoniul acestora constituie un element de nelegalitate a actului administrativ cenzurabil de instanţă pe terenul art. 2 alin. 1 lit. n, parte finală din legea nr. 554/2004 fiind încălcate prevederile art. 46 alin. 4 din legea nr. 350/2001.

Într-o atare situaţie se impune anularea parţială a actului administrativ contestat respectiv cu privire la anihilarea efectelor juridice ale regimului urbanistic asupra terenului din litigiu.

Curtea apreciază că restabilirea echilibrului dintre interesul privat şi cel public nu poate avea loc în speţă decât dacă reclamanţii nu sunt repuşi în situaţia juridică anterioară actului administrativ contestat. Prin aceasta, însă, instanţa nu injoncţionează cu dreptul de apreciere pe care autoritatea publică îl deţine ci constituie , în limitele speţei şi ale petitelor din acţiunea introductivă, modalitatea de reparaţie a dreptului încălcat.

Curtea apreciază că la acest moment aceasta este cea mai potrivită metodă de reparaţie ca expresie a principiului de bază în materia acoperirii prejudiciilor, reparaţia în natură conform art. 1386 Cod civil, înlăturându-se prin aceasta cauzele exproprierii de fapt constatate în precedent.”

Avocata Iulia Podar (foto sus), care culmea ironiei are cabinetul pe strada cu Primăria și vede zilnic geamurile de la Direcția de Urbanism, spune că ar trebui să existe o practică unitară pe aceste spețe: ”În opinia mea, ceea ce ar trebui să existe: o practică uniformă. Sunt multe cauze prin care se solicită anularea PUG-ului și atunci cel puțin atât puteau să facă: să se pună de comun acord instanțele. Asta spun dintr-o perspectivă pragmatică. Dintr-o perspectivă legală, fiecare judecător trebuie să judece după propria conștiință, după modul în care el înțelege și interpretează legea. Dar este inadmisibil ca două spețe absolutamente identice (doar numele părților diferă), terenurile făcând parte din aceeași mare parcelă și fiind lipite, una să aibă soluție în primă instanță de admitere, iar cealaltă de respingere  și să se inverseze tot la nivelul Curții de Apel. De aici marea dilemă: Nu judecăm după aceeași lege? Nu se poate interpreta unitar legea?

Au existat în trecut minute de unificare a practicii la nivelul Curții de Apel Cluj, chiar și în cazuri urbanistice. 

”Este foarte mare frustrarea celui care pierde pentru că știe că vecinul lui, în condiții absolut identice, câștigă.”, a precizat avocata Podar.

În cauza câștigată sunt probleme în ce privește punea în executare a hotărârii. ”Primăria, deși înfrântă, deși a cerut și revizuire și a pierdut, nu va proceda la schimbarea UTR-ului, deci oamenii nu-și vor putea fructifica drepturile câștigate în instanță deoarece se așteaptă actualizarea PUG-ului. Or, actualizarea PUG-ului a fost hotărâtă la nivelul consiliului local din 2017 și, la acest moment, s-a realizat doar studiul de fezabilitate cu privire la această actualizare a PUG. Cei din Primărie spun că toate hotărârile judecătorești, prin care s-a admis anularea parțială a PUG-ului, vor fi puse în operă prin această actualizare care va avea loc peste nu știu câți ani, nu există un termen rezonabil. Singura posibilitate de forțare a Primăriei este de stabilire a amenzilor civile pentru fiecare zi de întârziere. ”, ne-a spus Iulia Podar.

Potrivit acesteia, Primăria a vrut practic să le ia terenurile oamenilor fără să-i despăgubească: ”S-a pus problema la un moment dat să ni se acorde despăgubiri pe un gen de achiziție directă. Această minciună sfruntată a fost emisă de primarul Emil Boc în ședința din 22 decembrie 2014, când s-a aprobat PUG. Cu asta i-a liniștit pe toți care veniseră în număr mare din zona Parcului Est la acea ședință să-și spune durerea, că sunt terenurile lor în care au investit bani. Cozea plătește credit angajat pentru cumpărarea acelui teren și plătește impozitul și nu poate să tundă iarba. Povestea cu achiziția directă nu s-a realizat până acum. Am arătat și în acțiunile judecătorești că Primăria nu are fondurile necesare pentru despăgubirea cetățenilor. Cu toate acestea, în mod abuziv, au spus aici facem parc! Au anihilat atributele dreptului de proprietate! Nu-l poți vinde, nu-l poți folosi, nu faci nimic. Nu ești nici despăgubit. Și rămânem în faza asta de impoderabilitate fără limită. Să cedezi psihic și, la un moment dat, când te cheamă la negocieri, să accepți orice sumă îți dă și cu asta am terminat discuția. Cei din familia Gorgan sunt foarte supărați, niște oameni simpli.”

Cauza Gorgan a ajuns la CEDO

Familia Gorgan a depus plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocând încălcarea Articolului nr. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În cererea la CEDO, redactată de avocata Alexandra Mocan, colaborator la cabinetul Iulia Podar, se arată următoarele:

”În cauza Bugajny contra Poloniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea pe care a pronunțat-o a statuat că atunci când un bun este afectat unei utilități publice, prin natura sa, statul are obligația de a expropria bunul, prin oferirea unei compensații financiare proprietarului bunului.

Curtea a considerat că statul are obligația de a expropria orice bun aflat în proprietatea privată care este afectat utilitații publice, cum ar fi aleile, drumurile de acces sau spațiile verzi publice.

(…)

În cazul Hotărării CEDO Sporrong și Lonroth contra Suediei, Curtea a stabilit faptul că dacă proprietarului unui teren pentru construcții i se interzice să construiască, ca urmare a modificărilor de plan urbanistic, acesta este victima unei atingeri a esenței dreptului său de proprietate, întrucât nici nu poate folosi terenul, nici nu poate dispune de el. Aceeasi situație se regăsesește și in cazul subsemnaților, deoarece datorită modificării planului urbanistic suntem privați de a folosi sau de a dispune de terenurile care se află în proprietatea noastră și suntem supuși suportării unei sarcini speciale și exorbitante.

De asemenea și în cauza Brumărescu contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește faptul că trebuie menținut un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Grija de a asigura un astfel de echilibru este inerentă mecanismului convenției.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina