fbpx
Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Sentință: Taxa de justă despăgubire cerută de Vodafone la rezilierea contractelor este nelegală

Sentință: Taxa de justă despăgubire cerută de Vodafone la rezilierea contractelor este nelegală

Clujust vă prezintă o nouă hotărâre judecătoreasă cu impact major, de data aceasta pe piața telecomunicațiilor. O instanța a decis că justa despăgubire, pe care Vodafone o trece în contractele cu abonații și pe care o cere dacă aceștia reziliază contractul înainte de împlinirea termenului, este nelegală. Instanța a menținut un proces verbal de contravenție al Protecției Consumatorilor, prin care s-a anulat justa despăgubire în cazul a doi reclamanți.

În 17 ianuarie 2018, P.T. a încheiat un contract de furnizare de servicii de comunicații electronice, ce consta într-un abonament Vodafone Red 11 fără telefon (la un cost de 11 EUR/Lună), pentru o perioadă minimă contractuală de 24 de luni. După câteva luni, abonatul nemulțumit a cerut rezilierea contractului, dar a fost pus la plată de către Vodafone a taxei de justă despăgubire.

În cazul încetării contractului mai înainte de expirarea perioadei minime contractuale, la cererea clientului sau din motive imputabile acestuia, Vodafone solicită achitarea unei juste despăgubiri egale cu valoarea prejudiciului cauzat, astfel cum e prevăzut în Contractul Vodafone Romania – Clauze Contractuale Principale – Partea a II-a („CCP – Partea a-II-a”), art. 5 încetarea contractului, pagina 7 din contractul  semnat de client.

Asta înseamnă că se va achita justa despăgubire dacă clientul denunță unilateral contractul înainte de perioada minimă contractuală de 24 luni. Această despăgubire se calculează conform formulei de calcul de mai jos:

Justa despăgubire = (A: B) x C , unde A = Suma inițială, B = Perioada minimă contractuală, iar C = Numărul de luni rămase până la expirarea Perioadei minime inițiale.

Ulterior, la data de 10 mai 2018, P.T a trimis o petiție către Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor (CRPC) Mureș, prin care reclama aplicarea justei despăgubiri de către companie la încetarea contractului.

La data de 8 iunie, comisarii CRPC Mureș au aplicat societății o sancțiune contravențională – avertisment, în baza art. 9, raportat la art. 50 (1) lit. c) din Ordonanța 21/1992 privind protecția consumatorilor.

De asemenea, comisarii CRPC Mureș au dispus în mod complementar două măsuri:

  • anularea taxei de justă despăgubire în cuantum de 91,67 euro
  • anularea taxei de justă despăgubire în cuantum de 376,21 lei.

Vodafone a atacat în instanță procesul verbal și a cerut anularea lui în parte, mai exact partea cu anularea justei despăgubiri.

”Solicitarea unei juste despăgubiri pentru nerespectarea unei perioade minime contractule reprezintă consecința practică a investiției operatorului în relația cu clientul, operatorul urmând să poată amortiza investiția aferentă fiecărei oferte accesate de client numai dacă acesta respectă termenul minim contractual.

Investiția la care face referire vizează, printre altele în prețul semnificativ mai mic al serviciilor contractate pe baza de abonament, raportat la prețul acestora la liber; reduceri importante față de prețul pieței pentru telefoane mobile achiziționate la preț promoțional; extra-opțiuni pentru servicii premium (destinații internaționale / roaming în afara Spațiului Economic European).

În afara acestor investiții, un procent semnificativ îl reprezintă și costul infrastructurii de rețea. Acest beneficiu este simțit de client prin calitatea serviciilor furnizate de operator, aria de acoperire a acestora, experiența utilizării serviciului per se.

Acestea sunt motivele pentru care, fiecare oferta contractată la un moment dat de un client implică o investiție pe termen lung (12 / 24 luni).

La finalul acestei perioade, costul este amortizat, iar clientul are posibilitatea să rămână cu aceeași ofertă pe aceiași tehnologie contractată în urmă cu 12 / 24 luni, dar și cu același terminal; sau să contracteze o altă ofertă cu beneficii sporite și cu acces la o tehnologie avansată, dar și să achiziționeze un nou terminal la preț promoțional.

Evident, cea de-a 2-a variantă implică noi costuri pentru operatori, deci o noua investiție în client și o noua perioadă minimă contractuală.

În mod evident, aplicarea justei despăgubiri pentru fiecare ofertă accesată de un client este cu atât mai necesară în domeniul comunicațiilor electronice având în vedere următoarele caracteristici:

Investițiile permanente în tehnologia rețelei pe care operatorii le realizează. Acestea vizează atât noi elemente de rețea cât și lansarea de noi tehnologii.

În consecință, justa despăgubire este consecința firească a cheltuielilor anticipate pe care operatorul le realizează pentru a oferi clienților săi o serie de beneficii și facilități deosebite, costuri prevăzute de operatori la momentul încheierii contractului și recuperate în mod etapizat pe durata contractuală minimă.

În condițiile absurde prin care acest tip de clauze ar fi eliminate din contracte ca și consecință a modificărilor legislative, s-ar crea un adevărat dezechilibru între părțile contractante, dezechilibru evident în defavoarea operatorului, întrucât acesta nu ar mai fi protejat de acele situații în care contractul nu ar fi respectat și operatorul ar avea pagube financiare pentru fiecare caz în parte.

Pe cale de consecință, Vodafone ar fi nevoită să schimbe politica de furnizare a serviciilor prin adoptarea unor măsuri comerciale în detrimentul clienților, ca de exemplu: eliminarea serviciilor pe baza de abonament, eliminarea pachetelor cu terminale la preț promoțional, micșorarea semnificativă a beneficiilor incluse, creșterea tarifelor pentru anumite servicii, vânzarea la tarife standard etc. O astfel de abordare este total nerealistă și nu corespunde cu modelul în care funcționează piața de telecomunicații din UE.”, au precizat cei de la Vodafone în dosar.

Potrivit reprezentanților companiei în proces, ”Vodafone a uzat în acel moment de dreptul său contractual și legal de a solicita justa despăgubire menționată în contractul de servicii, ceea ce nu se poate confunda cu vreo practica comercială abuzivă sau nerespectare a obligației de a pune pe piață numai produse sau servicii care nu afectează interesele economice ale consumatorilor.”

Judecătorul, însă, nu s-a lăsat convins de teoria reprezentanților companiei și a menținut măsura dispusă de comisarii de la Protecția Consumatorilor. Sentința mai poate fi atacată cu apel. Mai jos puteți citi motivarea instanței:

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5471 din 7 decembrie 2018  – Judecătoria Târgu-Mureș

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție  nr. …./08.06.2018, intimatul Autoritatea Națională pentru Protecția Concumatorilor – Comisariatul Județean pentur Protecția Consumatorilor Mureș i-a aplicat petentei Vodafone Romania sancțiunea contravențională constând în avertisment, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 9 din OG nr. 21/1992, privind protecția consumatorilor, și s-a dispus totodată și măsura de anulare a taxei de justă despăgubire în valoare de 91,67 Euro pentru reclamația nr.653/1815/10.05.2018 și anularea taxei de justă despăgubire în valoare de 376,21 lei pentru reclamația nr. 670/1888/18.05.2018, în urma a două reclamații înregistrate la sediul CJPC Mureș.

Din demersurile efectuate, a constatat următoarele: ambele reclamații se referă la taxa de justă despăgubire percepută în urma rezilierii contractelor de telefonie mobilă în condițiile în care titularii de contract au solicitat rezilierea în termenul prevăzut în contract. Se consideră că abonații nu cauzează un prejudiciu companiei din moment ce nu plătesc minutele incluse în abonament, contrar celor susținute.

Reclamațiile sunt întemeiate.

Se încalcă art.9 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările și completările ulterioare – operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate și să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorul – articol sancționabil prin art. 50 alin. 1 lit. c din același act normativ cu amendă de la 2000 lei la 20000 lei.

Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2002 sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia acestuia, instanța reține că, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 1171 Cod civil, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 129 al. 1 din Codul de procedură civilă și a art. 1169 din Codul civil, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentur apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.

A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței).

Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Analizând temeinicia celor cuprinse în procesul verbal, sub aspectul săvârșirii faptei contravenționale din cauză, instanța reține că petenta a solicitat doar anularea în parte a procesul-verbal contravențional contestat, în ceea ce privește măsurile complementare dispuse, respectiv anularea justei despăgubiri.

Astfel, în ceea ce privește justa despăgubire menționată anterior, instanța reține mai întâi că, din contractul încheiat între părți (f. 59) rezultă că, aceasta constă într-o sumă fixă, în funcție de valoarea planului tarifar lunar, fără a se putea depăși o sumă mai mare decât contravaloarea planului tarifar lunar înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei contractuale.

În speță, în privința celor două sesizări formulate, s-a aplicat această din urmă regulă, respectiv beneficiarilor serviciilor de telecomunicații li s-a solicitat de către petentă achitarea contravaloarea planului tarifar lunar înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.

Apărările formulate de către petentă în sensul că, în cauză nu se poate vorbi de aplicabilitatea art. 9 din OG 21/1992 constând în obligația profesionistului de a pune pe piață numai produse sau servicii care nu lezează interesele economice ale consumatorilor și să se comporte în mod corect în relațiile cu aceștia, sunt neîntemeiate, din moment ce, prevederile OUG 111/2011 invocate de către petentă acordă dreptul operatorilor de a solicita o justă despăgubire, condiționând acest drept de obligația de informare corespunzătoare a utilizatorilor, și se referă la utilizarea serviciilor sau durata minimă necesară pentru a beneficia de anumite promoții sau avantaje, respectiv sumele datorate de abonați la încetarea contractului, inclusiv, dacă este cazul, recuperarea anumitor costuri legate de echipamentul terminal contractat, însă chiar și aceste prevederi legale trebuie aplicate prin prisma prevederilor art. 9 din OG 21/1992.

Instanța apreciază că, ar fi fost corect să se solicite consumatorului eventual contravaloarea promoțiilor sau avantajelor acordate în considerarea duratei contractuale, respectiv contravaloarea eventualelor echipamentelor predate, însă solicitarea petentei de a se achita de către consumator a unor servicii de care nu a beneficiat și nici nu va beneficia, încalcă art. 9 din OG 21/1992, lezează interesele economice al consumatorilor și nu este un comportament corect în relațiile cu aceștia.

În consecință, instanța constată că starea de fapt reținută de agentul constatator a fost probată iar petenta nu a propus niciun fel de probe care să dovedească o altă stare de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, deși a beneficiat de un cadru procedural adecvat în acest sens, prin urmare nu a fost răsturnată prezumția de veridicitate a procesului verbal contestat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite precum și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care  stabilesc  criteriile de individualizare a sancțiunilor, și anume: limitele prevăzute în actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța mai reține că forma în care a fost săvârșită fapta contravențională se înscrie în modalitatea tip a acesteia, iar din formularea plângerii contravenționale nu reiese că petenta ar fi conștientizat gravitatea faptei săvârșite și că ar fi dispus ca pe viitor să respecte normele legale, din contră, consideră că a procedat în mod legal, astfel că sancțiunea prevăzută de lege și aplicată ca atare petentei este, în lipsa altor probe administrate în fața instanței, proporțională cu pericolul social avut în vedere de legiuitor și determinat de necesitatea de a ocroti valoarea socială constând în normele privind protecția consumatorilor.

Având în vedere aceste considerente privind situația de drept și de fapt, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată.


Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina