Acasă » AVOCATURA » Scrisoarea deschisă a unui tânăr avocat din Cluj: ”Profesăm într-o profesie care nu există, de fapt”

Scrisoarea deschisă a unui tânăr avocat din Cluj: ”Profesăm într-o profesie care nu există, de fapt”

Un avocat membru în Baroul Cluj din 2007 a emis chiar de Ziua Avocatului, prin intermediul CLUJUST, o scrisoare deschisă despre profesie adresată președintelui UNBR și decanului Baroului Cluj. Avocatul penalist Dan Chertes propune ”să scăpăm de formalismul păgubos și să spunem lucrurilor pe nume.”. Pe acest principiu, acesta spune câteva lucruri pe șleau.

 

Scrisoare deschisă

Către dl. Gheorghe Florea, președintele UNBR

Către dl. Mircea Pop, decanul Baroului Cluj

 

            Stimați domni,

Mă adresez domniilor voastre având în vedere că primul dintre dvs. conduce Uniunea din care fac parte ca avocat, iar al doilea conduce Baroul pe tabloul căruia sunt înscris. Sunteți aleși de noi, colegii dvs., în aceste funcții, deci răspundeți de starea bună sau proastă a profesiei de avocat. Evident, fiecare în funcţie de puterile cu care a fost învestit.

Mâine (Azi – n.red.), 24.06.2015, e Ziua Avocatului. Ca de obicei, se organiează conferințe, chermeze, întâlniri protocolare sau mai puțin protocolare, bem în cinstea noastră și a altora și apoi ne întoarcem fiecare la probleme lui, despre care chiar dacă vrem să discutăm nu ne ascultă nimeni sau, dacă ne ascultă, ni se răspunde protocolar: „Vedem ce putem face…”.

            Profesăm într-o profesie care nu există, de fapt. Ne mințim că ea există, că ne ocupăm cu avocatura, dar e o falsă impresie. Nu mai departe de săptămâna trecută am oferit pe www.juridice.ro un exemplu preluat de presă privind o cheltuială care ar trebui considerată deductibilă de Codul fiscal și autorități (cea privind concediul de odihnă al avocaţilor – art. 226 din Statutul Profesiei) nu este calificată așa. Or, dacă noi trăim cu iluzia unor beneficii legale (Statutul profesiei este act normativ publicat în Monitorul Oficial, adoptat în baza Legii profesiei), cum putem spune că profesia noastră există, cum putem spune că noi contăm?

            Cum pot spune avocaţii cărora constant și abuziv li se reduc onorariile de instanţele de judecată că sunt respectați în ceea ce fac? Cum pot niște bugetari (fie ei și magistrați) să aprecieze valoarea muncii unei profesii liberale? Avocatul nu face şuruburi, să i se poată norma munca, să îl plătim după câte pagini a scris. De ce nu a făcut până acum Congresul UNBR o propunere legislativă pentru înlăturarea textului legal de mai sus, folosit abuziv de instanţe (în temeiul art. 64 alin. 1 c) din Lege)?

Auzim că suntem parteneri în actul de Justiţie. Cum, cu jumătate de normă? A verificat cineva vreodată cum sunt stabilite cheltuielile de judecată ale Statului din procesele penale pentru a le cenzura? Li s-a cerut vreodată avocaţilor să prezinte o situaţie detaliată a modului de stabilire a onorariului care e în pericol a fi cenzurat?

Degeaba facem seminare de comunicare interprofesională să vedem „ce nu merge în comunicarea magistrat-avocat”. Bunul simţ nu se învaţă acolo. Îl ai sau nu. Aşa cum în săli unii avocaţi şi magistraţi îl au, aşa alţi magistraţi şi avocaţi, nu-l au. Iar perdelele de fum de genul „ne facem că discutăm discuţii” sunt praf în ochii celor care intră în săli şi văd că de la aceeaşi oameni primesc aceeaşi lipsă de respect, în continuare.

Că trăim într-o falsă avocatură ne-o arată şi acele mult discutate prevederi privind publicitatea profesiei. Ele există, dar gem siteurile de profil de publicitate mai mult sau mai puţin mascată la toate formele posibile de exercitare a profesiei. Evident, problema ar trebui rezolvată prin abrogarea prevederilor anacronice din Lege şi Statut, dar nu e mai bine să ne facem că avocatura e o profesie nobilă, care se practică fără reclame, ca filmele de pe HBO?

Transparenţa decizională e o altă problemă. Nu ne interesează doar selectiv ce face Baroul sau Uniunea. Ne interesează chiar toate deciziile, fie ele că ţin de vreo acţiune disciplinară sau de angajarea lui X pe post de portar. Sunt banii noştri pe care îi administraţi. Vrem să ştim detaliat pentru fiecare persoană plătită şi pentru fiecare cheltuială efectuată pe ce s-au cheltuit aceştia. Nu vrem să vedem tabele generale, cu rubrici care ne spun vag ceva, chiar dacă ele ne sugerează în mod înbucurător un excedent anual.

Şi ar mai fi. Dar mă opresc aici. Risc să pun în discuţie nişte probleme despre care mi se va spune că sunt inexistente dacă ţin de o profesie care nu există. Sau există doar formal.

dan chertesVă doresc tututor să ajungem să profesăm într-o profesie care să nu existe doar formal. Și cred că soluția de început ar fi să scăpăm de formalismul păgubos și să spunem lucrurilor pe nume.

Avocat Dan Chertes

P.S: Prezenta opinie reprezintă punctul de vedere personal și nu implică în niciun fel Societatea de avocatură din care fac parte.

Comments

comentarii

3 comentarii

  1. Bravo.
    Trebuie sa inteleaga ca sunt acolo alesi de noi si ca noi ii platim.
    Ei sunt angajatii nostri si trebuie sa tina cont de ce spunem noi, sa ne asculte si sa ne RESPCTE.

  2. Dan sunt de acord cu tine.
    1. Eu anul trecut am inregistrat la Barou o propunere d informatizare a asistentei judiciare care, zic eu ar fi adus mulre beneficii.
    Stii ce raspuns am primit? Nu e oportun. Crezi ca, din respect, mi-au motivat de ce nu e oportun?
    2. Ar trebui fiecare hotarare de consiliu sa ne-o trimita pe mail si SA SE SPECIFICE FIECARE CONSILIER CUM A VOTAT. Asa ar fi normal si transparent, cum ni s-a promis ca va fi.

    • De acord cu tine, Adrian. Reticenţa la informatizare a caracterizat tot sistemul până recent. Trebuie să „îl ajutăm” să scape complet de problema asta. De asemenea, transparenţa decizională completă, nu selectivă mi se pare o normalitate. Dacă Parlamentul României poate şi e obligat, noi ce avem de ascuns prin hotărârile nefăcute publice?

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina