fbpx
Autor text: Av. Sergiu Caprița

Scrisoarea deschisă a unui tânăr avocat din Cluj, fiul unui afacerist trimis în judecată de DNA

Tânărul avocat Sergiu Căpriță din Baroul Cluj, fiul omului de afaceri Ion Neicuțescu-Căpriță, a formulat o scrisoare deschisă în care critică dur DNA: ”se urmăresc penal persoane fără nici un indiciu, se interceptează ilegal convorbiri, se ticluiesc probe, se interpretează probele obținute într-o manieră părtinitoare.” Tatăl avocatului a fost trimis în judecată de DNA, la începutul lunii.

Scrisoarea deschisă a avocatului Sergiu Căpriță

Dragi cetățeni ai României,

Vă scriu aceasta rânduri din dorința de a atrage atenția opiniei publice cu privire la contextul periculos prin care trece țara noastră din punctul de vedere al actului de justiţie.

Trăim într-o țară în care încrederea acordată celei mai importante instituții de represiune a statului –  DNA – este superioară fața  de cea  acordată celei mai înalte autorități de înfăptuire a justiției – ÎCCJ. Mai nou, condamnările se fac aprioric,  de către semenii noștri, în discuţii private, dar mai ales în mass-media, hotărârea judecătorească devenind un act lipsit de orice importanță practică. Și aici consider că este problema!

Cred cu tărie că statul are  obligațiile  primordiale de a-și apăra cetățenii, nu de a-i acuza, de a-i atrage, nu de a-i alunga, de a-i iubi, nu de a-i  urî. Aceste obligații decurg din nobila calitate de cetățean român.

Or, atunci când Statul Român, prin instituția de represiune cea mai importantă, nu face altceva decât să croiască un adevăr propriu, distinct de cel obiectiv, se mai pune discuta de apărare, atracție, iubire?

Atunci când dorința acestei instituții de represiune o reprezintă punerea unei persoane pe eșafodul justiției, cu orice preț, pentru presupuse fapte comise în urmă cu 10 ani, se mai poate discuta de legalitate?     

Atunci când această instituție de represiune cunoaște adevărul faptic –aspect evidențiat printr-o soluție anterioară de scoatere de sub urmărire penală! –, atunci când creează un adevăr faptic diferit, se mai poate discuta de stat de drept?

Acest comportament îl consider extrem de periculos. Desigur, atunci când o persoană este vinovată, trebuie să răspundă pentru faptele sale. Dar când  neimplicarea sa într-o activitate infracțională este obiectivă, consider că împotriva acestei persoane nu trebuie să se pornească nicio procedură acuzatorială. Un prejudiciu nerecuperat de stat nu poate justifica un asemenea comportament. Nici calitatea de cetățean al unui alt stat (membru al Uniunii Europene) nu poate justifica o soluție de clasare, atunci când implicarea într-o activitatea infracțională este dincolo de orice îndoială rezonabilă. Însă probabil că prezumția de vinovăție funcționează în funcție de cetățenie. Astfel, calitatea de cetățean român este incompatibilă cu prezumția de nevinovăție, în schimb ce calitatea de cetățean străin face ca prezumția de nevinovăție să devină una absolută. Doar un sistem inchizitorial poate justifica acest comportament al instituției de represiune în discuție!

Cu toții suntem vinovaţi pentru starea lucrurilor din România, cu toţii purtăm o culpă pentru ceea ce se întâmplă în aceste timpuri, pentru oamenii nevinovați care ispășesc pedepse pentru fapte necomise. Toți am vrut să îi vedem în fața justiției pe oamenii corupți, pe cei care au devalizat țara, pe cei care ne-au spulberat idealurile prin faptele lor, dar puțini dintre noi ştiu că procesele penale nu trebuie să se desfășoare sub deviza machiavelică „Scopul scuză mijloaceleˮ. Această deviză ne-a adus unde suntem astăzi: se urmăresc penal persoane fără nici un indiciu, se interceptează ilegal convorbiri, se ticluiesc probe, se interpretează probele obținute într-o manieră părtinitoare.

Vă îndemn să fiți tari, să vă apărați drepturile până în pânzele albe! Şi să aveți întotdeauna în minte cuvintele lui Carl Jung: „Gânditul este dificil, de aceea majoritatea oamenilor preferă să judeceˮ.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns