CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
O candidată care mai avea nevoie de 50 de sutimi ca să treacă proba interviului la concursul actual pentru INM face publică prin intermediul Clujust o scrisoare deschisă în atenția ConsiliuluI Superior al Magistraturii, în care descrie în amănunțime cum s-a desfășurat interviul și prin care cere să-i fie reanalizată situația. Adina Buzera a trecut prima etapă a concursului (grilă și proba scrisă) cu media 6,59, iar la interviu a primit nota 6,5, fiind nevoie de minim 7. Redăm scrisoarea primită în pagina de Facebook CLUJUST:
Scrisoare
Stimat Consiliu Superior al Magistraturii,
Vă scriu această scrisoare publică pentru a vă ruga să reconsiderati candidatura mea în cadrul concursului la Institutul Național al Magistraturii. Recent, am participat la proba interviului și, din păcate, am fost respinsă. Cu toate acestea, sunt convinsă că pot fi o contributie valoroasă pentru această instituție și aș fi foarte recunoscătoare să reanalizați situația expusă.
Numele meu este Buzera Adina-Ruxandra, am absolvit Facultatea de Drept din Craiova și…am emoții. Așa a început interviul meu de anul acesta în cadrul concursului la Institutul Național al Magistraturii.
Emoțiile reprezintă un aspect esențial al vieții noastre. Ele ne oferă o cale prin care putem reacționa la evenimentele din mediul înconjurător. Emoțiile sunt adesea asociate cu stări de disconfort, precum anxietatea, dar ele pot fi, de asemenea, responsabile pentru sentimente pozitive, cum ar fi bucuria și entuziasmul.
Exteriorizarea emoțiilor poate fi de ajutor în gestionarea lor. Când ne exprimăm emoțiile în mod deschis și autentic, putem să fim mai conștienți de ele și să ne înțelegem mai bine propriile noastre trăiri. În plus, atunci când le comunicăm altora, putem obține o perspectivă diferită și poate chiar soluții la problemele pe care le întâmpinăm.
Comunicarea deschisă și sinceră poate duce la construirea de relații mai sănătoase și mai autentice, iar acest lucru poate contribui la dezvoltarea unui sentiment de apartenență.
Sunt o persoană extrem de ambițioasă, dovadă fiind chiar rezultatele mele la Bacalaureat, unde am obținut media 10 la toate cele 3 probe (dupa contestații). Ulterior, in cadrul examenului pentru facultatea de Drept, am ocupat locul 1 (dupa contestații). In cadrul pregătirii mele pentru acest concurs am dedicat mult timp învățatului și evoluției mele personale. Doi ani și jumătate au fost dedicați unui studiu asiduu, în care mi-am însușit elemente de drept civil, procesual civil, penal si procesual penal, astfel incat să obțin o notă de trecere la acest concurs.
Ulterior, după ce am fost admisă la cele 3 probe juridice (una de grilă si două de redacțional), am continuat cu lectura privitoare la aspecte psihologice ale indivizilor, precum și alte cărți ce m-au ajutat să înțeleg mintea unor personaje. Pentru interviu m-am pregătit intens, citind peste o sută de spețe ale candidaților din anii trecuți, precum și vizualizarea a 10 interviuri, studiindu-le raspunsurile celor admiși, dar și ale celor respinși. Am studiat codul deontologic, codul deontologic comentat și regulamentul de ordine interioară, deși nu este stabilită expres bibliografia pentru această probă a interviului.
Multe persoane, care nu sunt familiarizate cu acest tip de concurs, consideră că magistrații care obțin note sub 7 sau 8 nu sunt demni de această profesie, insă nu cunosc cat este de intensă pregatirea pentru a obține o notă de trecere la acest concurs, așa că aleg să public această scrisoare în care povestesc experiența mea și îmi doresc să-mi fie recunoscut dreptul de a fi admisă in această instituție.
Am ales această cale, a magistraturii, deoarece știam că este o procedură transparentă, cu o modalitate clară de examinare și de notare. Toate aceste lucruri s-au adeverit pana în momentul în care am ajuns la proba psihologică. Acolo am fost examinată de un singur psiholog, fără să fie filmată sau stenografiată această probă.
Sunt de acord că în cadrul unei astfel de probe trebuie să fim testați în diverse moduri, însă ar fi de apreciat ca acest lucru să fie facut cu respect față de munca depusă de candidați. Am fost întrebată cum gestionez situațiile conflictuale, iar raspunsul meu a fost că pun întrebări, astfel încât să înțeleg opinia persoanei cu care mă aflu în conflict. Mi s-a spus că i-am dat răspuns din cărțile de psihologie și să o învăț și pe dumneaei astfel de tehnici, pentru că nu ii ies la fel de bine ca mie.
Ulterior, am fost întrebată despre modul în care m-am simțit în ultimele două saptamâni, saptamâni care pentru mine au fost frumoase astfel că am dat răspunsul, în scris, că m-am simțit foarte bine. Raspunsul dumneaei a fost: “chiar nu ai avut niciun gând negativ? Ți-a mers totul atât de bine? Să îmi dai și mie rețeta vieții tale perfecte”. La astfel de întrebări am ales să nu ofer niciun răspuns. Dumneaei mi-a sugerat faptul că autenticitatea este cea mai importanta calitate in cadrul examinării psihologice, precum și în cadrul interviului, așa că am ținut cont de acest lucru.
Am fost admisa la proba aceasta, însă a urmat și proba interviului. În cadrul acesteia am avut puține emoții pe care le-am exteriorizat pentru a crea o atmosferă autentică în cadrul examinării mele, așa cum mi se recomandase de către doamna psiholog, cea de care am povestit mai devreme.
Am fost intrebată de modelul profesional am ales o doamnă procuroare, pe care o admir pentru implicare și atenție la detalii), model uman ( n domn doctor, pe care îl admir pentru optimism) si model cultural (Brâncuși, pe care îl admir pentru simplitate si eleganță). Ulterior, am fost intrebată despre calitățile pe care le am și le-am spus că sunt o bună ascultătoare, ma adaptez usor și…din nou am avut emoții, întrucât voiam să îmi spun motivația de a accede în profesia de procuror, motivație care cuprindea si calitățile pe care le am (lucru ce trebuie să fie întrebat de către comisie sau trebuie spus de către candidat, deoarece este notat cu 20 de sutimi in barem).
Am baut putina apă și, ulterior, am vrut să continui, spunând motivația, care cuprindea si aceste calități, însă nu mi s-a oferit posibilitatea de a termina propoziția și mi s-a cerut să spun doar calitățile. Pană la finalizarea acestei probe nu am avut ocazia să îmi exercit acest drept, de a spune motivatia. (Mentionez că există persoane care nu au fost intrebate despre această motivație și nici nu au fost rugati să se prezinte si au obținut nota 10, spre deosebire de mine, care am fost respinsă)
O altă întrebare a fost “ce ai face în situația în care nu ai reuși să obții nicio informație de la un inculpat?”. Am răspuns că i-aș pune multe întrebări, până aș reuși să adaptez modul de audiere personalității acestuia. (Bineinteles, acesta are si dreptul la tăcere, iar alte tehnici de audiere a martorilor sunt lucruri pe care mi-aș dori să le învăț în cadrul cursurilor de la Institut, precum și în cadrul pregătirii mele individuale continue)
Alte lucruri despre care am fost intrebată au fost “ce personalitate contemporană din România apreciezi?”, iar eu am spus despre Maia Morgenstern, pe care o admir pentru prezența scenică si eleganță. Le-am spus celor din comisie că am văzut un film cu aceasta, “capra cu trei iezi”, un thriller psihologic în care era readaptata povestea tradițională pe care o știm cu toții.
Așteptând să spun motivația sau să fiu intrebată despre aceasta, comisia m-a întrebat despre citat (care constituie a doua probă a interviului). Am avut citatul “este mai bine să eșuezi în condiții onorabile decat să reușești prin fraudă”. Am comparat condițiile onorabile cu personalitatea unei persoane, care, reușind să își urmeze propriile principii, ajunge să fie o persoană integră, lucru mai bun decât reușita prin fraudă.
Desi acest citat nu mi-a permis să fiu pusă într-o lumină prea buna, aflându-mă în situația în care a trebuit să vorbesc despre eșecurile din viața mea, am împărtășit domnilor din comisie, când am fost întrebata dacă mă regăsesc în citat, experiența avută în cadrul concursului de anul trecut, unde am eșuat la proba grilei, întrucât nu au mai fost locuri. Am mai spus că, totuși, am văzut în această experiență o reușită, întrucât am dat tot ceea ce am putut în acel moment și ulterior am evoluat din punct de vedere teoretic și personal.
O întrebare a comisiei a fost “cum ai reușit să evoluezi?”, iar eu am spus că m-a ajutat să îmi imaginez că sunt în postura unui procuror. “Cum te-a ajutat să te pui în postura de procuror in procesul de învățare?. Te-ai pus vreodată în postura unui procuror care are in fața lui un inculpat care a savârșit o crimă sau un viol?”. Răspunsul meu a fost următorul: “ca să vă răspund la prima parte a întrebării, punându-mă în postura de procuror am reușit să învăț cu dorința de a ajuta persoane care vin la mine cu probleme juridice, iar pentru a doua parte a intrebării, da, m-am pus într-o astfel de postură, însă nu am în fața mea doar faptele săvârșite de o persoană, ci și motivele, personalitatea, probele aduse în dosar, de care trebuie să țin cont.”
O întrebare cu referire la acest citat a mai fost urmatoarea: “crezi că este fraudă situația în care un coleg judecător copiază din motivarea unui alt coleg paragrafe pentru a finaliza în timp util un dosar?”. Dupa ce m-am asigurat că am înțeles bine întrebarea, am spus că mi se pare mult spus să afirm că este fraudă, că personal aș vrea să motivez cu propriile cuvinte în cadrul hotărârilor pe care le voi da, însă nu mi se pare greșit să te inspiri din motivările colegilor, în special din motivările Înaltei Curți.
Ulterior, a urmat proba speței de etică. Am avut deja pe birou o speță lungă, de 7-10 rânduri în care eram judecătoare si o colegă mi-a zis “vezi cum faci în cazul acesta, că este fratele meu în dosar, să ții cont de practica unitară în aceste cazuri” am răspuns că se pune problema colegialității, că îi voi răspunde cu respect colegei mele, problema independenței, deoarece este o încercare de a-mi afecta independența decizională și problema practicii unitare, pe care o consider foarte importanta.
Am zis că voi respinge cererea colegei și îi voi zice că voi judeca în funcție de probele aduse în dosar, în cursul deliberării, așa cum fac în toate cauzele. M-au intrebat dacă m-as abține si am spus că nu consider că ma aflu într-o situație de incompatibilitate, deci nu m-aș abține. Am povestit această speță mai multor judecatori și procurori și mi s-a spus că am răspuns foarte frumos și elaborat, în concordanță cu valorile acestei profesii.
Ulterior, mi-a fost schimbată speța și m-au întrebat ce aș face dacă aș avea o opinie diametral opusă de a colegilor mei și am spus că știu din regulamentul de ordine interioară că, lunar, se organizează întruniri cu judecătorii, unde voi ridica această problemă de drept, voi pune întrebări și le voi asculta argumentele, voi citi doctrina din domeniul respectiv si voi decide în consecință, în funcție de ce consider că este potrivit.
Ulterior, am fost intrebată ce aș face dacă aș fi singura judecatoare care gândește într-un anumit mod o soluție, chiar dacă practica este unitară. După ce am dat explicațiile de mai devreme, în care insistam pe ideea dezvoltării mele profesionale în cadrul acestei probleme de drept și, după ce am văzut că se insista cu asta, am spus că m-aș ralia practicii unitare si că nu aș vrea să mă aflu foarte des într-o astfel de situație, de a avea o părere diametral opusă față de toate persoanele, dar că practica unitară este importantă deoarece dacă vin doi justițiabili cu dosare cu spețe aproape identice imaginea justitiei este afectată atunci când unuia i se rezolvă într-un fel cauza și altuia i se rezolvă diametral opus de către alt judecător, fiind, așadar, în acord cu cele spuse anterior legate de opinia mea privind importanța unei jurisprudențe unitare.
Sunt conștientă că procesul de recrutare este unul riguros si că exista mulți candidați calificați pentru acest post. Cu toate acestea, cred, deși în cadrul interviului nu am reusit să fiu suficient de convingătoare, că am calificările și abilitățile necesare pentru a face față cerințelor postului și pentru a aduce mai multă valoare justiției, întrucât sunt o persoană onestă, cu capacitate de adaptare la un nivel mare de muncă si cu foarte bune abilități de intelegere a oamenilor.
Deși în ziua de 19 februarie am avut ghinionul de a avea emoții, am reușit să îmi păstrez mintea deschisă și să răspund adecvat, chiar în condiții de stres, tuturor întrebărilor adresate de comisie. Consider că a fost insuficientă contestația făcută, intrucat nu am avut posibilitatea de a observa care au fost punctajele obținute pe barem și acordate de către comisie, nu am avut acces la videoclipul interviului, pentru a ști exact ce sa contest și pentru a ști exact ce am greșit în cadrul probei interviului.
Vă mulțumesc mult pentru timpul și atenția acordată și îmi doresc să luați în considerare rugămintea mea din această ultimă oportunitate de a influența situația descrisă, ținând cont și de faptul ca notele nu sunt incă validate. Sunt pasionată de dreptate și îmi doresc să aduc contributii valoroase actului de justiție, exercitându-mi atribuțiile în mod corect și la timp, cu aplecare față de drepturile si personalitatea justițiabililor.
