5.000 de euro va plăti Statul Român unui fost deținut musulman, căruia nu i-a fost servită în penitenciar dieta musulmană.

În hotărârea Camerei de astăzi, 10 noiemrie, în cauza Saran împotriva României (cererea nr. 65993/16) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 9 (dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie) a Convenției Europene privind drepturile omului.

Cazul se referea la furnizarea de mese compatibile cu preceptele islamului, către un deținut musulman. Domnul Saran a fost deținut în cinci închisori românești (Botoșani, Codlea, Deva, Iași și Miercurea-Ciuc), între 2016 și 2018. El s-a plâns că nu a primit mese compatibile cu preceptele Islamului în două dintre închisori (Iași și Miercurea-Ciuc) care îi ceruseră să furnizeze dovada aderării sale la acea religie, cu toate că acesta declarase că era musulman când a fost depus în închisoare și fișele de asistență etică și religioasă din închisoarea Iași menționaseră că el era musulman.

Curtea a constatat în special că, în refuzul de a-i oferi domnului Saran mese compatibile cu religia sa în timpul petrecut în închisoarea Iași, autoritățile naționale nu stabiliseră un echilibru echitabil între interesele închisorii, cele ale celorlalți deținuți și interesele individuale ale prizonierului afectat. De asemenea, a menționat că dl Saran a primit mese compatibile cu religia sa la Botoșani,

Servirea meselor compatibile cu religia din închisorile Codlea și Deva a sugerat că sistemul penitenciar românesc era capabil de acomodarea la astfel de cereri.

Curtea a respins plângerile reclamantului referitoare la închisoarea Miercurea-Ciuc, constatând că acestea nu au fost depuse din timp.

Fapte principale

Solicitantul, Ion Saran, este cetățean moldovean, născut în 1983. Locuiește în Brașov (România).

În perioada aprilie 2016 – august 2018, domnul Saran a executat o pedeapsă cu închisoarea în mai multe închisori românești. El a pretins că s-a declarat musulman când a fost depus în închisoare.

Guvernul a contestat această afirmație.

În aprilie 2016, domnul Saran a fost plasat în detenție în închisoarea Botoșani, unde a declarat că este musulman și a cerut să i se ofere mese compatibile cu preceptele acelei religii. Cererea sa a fost acceptată.

În perioada mai – decembrie 2016 a fost ținut în închisorile Iași și Miercurea-Ciuc, unde a fost a solicitat accesul la un lăcaș de cult și mese compatibile cu religia sa. Cererile lui au fost refuzate de conducerea din ambele închisori și apoi de către instanțele competente. Instanța a constatat, printre altele, că dl Saran se declarase inițial creștin ortodox și că nu a depus ulterior niciun document care să demonstreze că este musulman.

În decembrie 2016, domnul Saran a fost plasat în detenție în închisoarea Codlea, unde a fost servit cu mese compatibile cu preceptele islamului. Ulterior a fost transferat la închisoarea Deva unde, începând cu data de 7 aprilie 2017, a primit mese compatibile cu dieta prescrisă musulmanilor.

Plângeri și procedură

Bazându-se pe articolul 9 (libertatea de gândire, conștiință și religie) și pe articolul 14 (interzicerea discriminării), domnul Saran s-a plâns că în închisorile din Iași și Miercurea-Ciuc nu i-au fost asigurate mese compatibile cu preceptele religiei sale și nici nu i-a fost asigurat accesul la un lăcaș de cult adecvat.

El a mai susținut că a fost discriminat în comparație cu majoritatea prizonierilor, care erau adepți ai credinței creștine ortodoxe.

Cererea a fost depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 4 mai 2017.

Decizia Curții din data de 10 noiembrie 2020

Articolul 9 (libertatea de gândire, conștiință și religie)

Curtea a observat de la bun început că plângerile dlui Saran cu privire la închisoarea Miercurea-Ciuc erau în afara termenului, fiind depuse în afara termenului de șase luni prevăzut la articolul 35 § 1 (criterii de admisibilitate) ale Convenției. Prin urmare, aceste plângeri au fost respinse.

În ceea ce privește plângerile privind închisoarea din Iași, Curtea a reținut că Legea nr. 254/2013 și legislația secundară care punea în aplicare acea lege prevedea expres dreptul deținuților la primirea de mese compatibile cu preceptele religiei lor. De asemenea, a observat că Ordinul nr. 1072/2013, care constituia legea internă aplicabilă în acest domeniu, prevedea că deținuții ar putea face o declarație solemnă cu privire la apartenența lor religioasă atunci când au fost depuși în închisoare și, dacă s-ar converti la altă religie în timpul detenției, ar putea da la acel moment o declarație solemnă ca și document care confirmă noua lor apartenență religioasă.

Guvernul a susținut că domnul Saran s-a declarat creștin ortodox când a fost plasat în detenție și că ar fi trebuit să facă ulterior dovada convertirii sale la islam pentru a i se oferi mese compatibile cu preceptele acelei religii.

Cu toate acestea, Curtea a menționat că domnul Saran a declarat, iar guvernul nu a contestat, că el primise mese compatibile cu preceptele islamului în închisoarea Botoșani, unde fusese deținut la începutul perioadei petrecute în închisoare. De asemenea, a menționat că în formularul referitor la asistența etică și spirituală din închisoarea Iași a declarat că este musulman, la fel cum sunt și înregistrările referitoare la sprijinul educațional și psihosocial ale închisorilor Codlea și Deva.

Curtea a mai observat că Tribunalul de Primă Instanță Iași a respins apelul domnului Saran cu privire la motivul că a declarat la momentul admiterii sale la închisoare că era ortodox Creștin și nu dovedise ulterior că era un adept al Islamului. Cu toate acestea, acestea constatările de fapt, făcute la 28 martie 2017, nu se potriveau cu formularul de asistență etică și spiritual finalizat la 24 mai 2016 în închisoarea Iași, potrivit căruia domnul Saran era musulman. Nici nu era acolo niciun indiciu că tribunalul a încercat să verifice datele de fapt înregistrate de conducerea închisorii cu privire la apartenența religioasă a domnului Saran. Mai mult, guvernul nu a explicat discrepanțele referitoare la apartenența religioasă a solicitantului existente între diferitele documente emise de autoritățile naționale.

Curtea a considerat că autoritățile au datoria de a lua măsurile necesare și de a se coordona între ele, astfel încât să se asigure că informațiile au circulat și au  fost distribuite în mod corespunzător, în special într-o situație precum cea din cazul de față, când prin Ordinul Ministerului Justiției se  făcuse o distincție între declarația inițială de religie, pe care prizonierul o putea face în mod liber și fără formalități speciale atunci când acesta este depus în închisoare și o schimbare de religie în cursul detenției, pe care prizonierul trebuia să o dovedească prin intermediul unui document emis de către reprezentanții noii sale credințe.

În consecință, Curtea a considerat că, în refuzul de a-i furniza domnului Saran, în timpul detenției sale la închisoarea Iași mese compatibile cu preceptele religiei sale, autoritățile naționale nu au realizat un echilibru echitabil între interesele închisorii, cele ale celorlalți prizonieri și interesele individuale ale prizonierului în cauză. De asemenea, a menționat că domnul Saran a primit mese compatibile cu religia sa în închisorile din Botoșani, Codlea și Deva, ceea ce a sugerat că sistemul penitenciar românesc era capabil să accepte astfel de cereri.

De asemenea, Curtea a luat în considerare durata procedurilor privind mesele servite în închisoarea Iași. A notat că hotărârea Tribunalului de Primă Instanță Iași a fost pronunțată la data de 28 martie 2017, în timp ce domnul Saran a fost transferat la închisoarea Codlea la 6 decembrie 2016.

Guvernul nu a oferit nicio explicație pentru întârzierea în acele proceduri.

Prin urmare, în lumina considerațiilor de mai sus și fără a aduce atingere marjei de apreciere lăsată în sarcina statului pârât în ​​această privință, Curtea a considerat că în circumstanțele cazului, autoritățile naționale nu și-au respectat într-un grad rezonabil obligațiile positive prevăzute la articolul 9 din convenție cu privire la mesele oferite domnului Saran la închisaorea din Iași. Prin urmare, a existat o încălcare a acestei dispoziții.

Având în vedere această constatare, Curtea a considerat că nu este necesar să examineze afirmațiile reclamantului referitoare la refuzul autorităților de a-i asigura un lăcaș de cult adecvat în închisoarea Iași.

Satisfacție echitabilă (articolul 41)

Curtea a considerat că România va urma să-i plătească domnului Saran 5.000 de euro (EUR) cutitlu de daune morale.

Hotărârea este disponibilă în limba engleză pe site-ul Curții.

Comments

comentarii