Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii (RIL) de la Înalta Curte a decis, astăzi, că instituțiile pârâte în cazuri de plângeri contravenționale sau contestații la decizii sau la executări silite, nu scapă de plata cheltuielilor de judecată nici dacă sunt de acord cu anularea actelor contestate.
Decizia nr.21 în dosarul nr.1525/1/2022:
”Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 454 din Codul procedură civilă, pârâtul nu poate fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată în situaţia în care obiectul acţiunii îl reprezintă un litigiu din categoria celor nesusceptibile de procedura punerii în întârziere sau un litigiu în care hotărârea nu se poate pronunţa doar pe baza recunoaşterii pârâtului.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2022.”
Articolul 454 – Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.
În sesizarea CA Galați se arăta că ”într–o primă opinie se arată că în litigiile în care obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o contestaţie formulată împotriva unui act pentru care legea prevede că singura modalitate de anulare este o contestaţie introdusă la instanţa judecătorească competentă intr-un termen de decădere (cum ar fi contestaţia la decizia de stabilire a pensiei, contestaţia la executare, plângerea contravenţională etc.), iar, după comunicarea cererii de chemare în judecată, intimatul depune întâmpinare prin care invederează că este de acord cu anularea actului contestat (decizia de stabilire a pensiei, actul de executare silită, procesul-verbal de contravenţie etc.), totuşi intimatul nu poate invoca heneficiul art.454 din Codul de procedură civilă pentru a fi scutit de la plata cheltuielilor de judecată. Se arată şi că soluţia este aceeaşi în cazul unui litigiu în care hotărârea nu se poate pronunţa doar pe haza recunoaşterii.
În motivarea opiniei se arată că regula din art. 454 din Codul de procedură civilă, care se regăsea şi în reglementarea anterioară (art. 275 din Codul de procedură civilă din 1865), impune următoarele două condiţii pentru ca beneficiul să poată fi invocat de către pârat:
- pe de o parte. litigiul să fie din catezoria celor susceptibile de procedura punerii in intârziere., iar,
- pc de altă parte, sâ nu fie vorha de un litigiu în care recunoaşterea nu este admisă ca mijloc de probă sau în care hotărârea nu se poate pronunţa doar pe baza recunoaşterii.”