Acasă » OPINII-ANALIZĂ » Reflecțiile unui profesor de drept procesual civil asupra subiectelor de la examenul de admitere în Barou
Lect. univ. dr. Andrea Chiș

Reflecțiile unui profesor de drept procesual civil asupra subiectelor de la examenul de admitere în Barou

Lectorul universitar Andrea Chiș de la Facultatea de Drept a UBB Cluj a realizat o analiză asupra mult discutatelor subiecte de drept procesual civil de la examenul pentru intrarea în Barou. ”Fie profesorii de Drept procesual civil din toată țara nu și-au făcut datoria, ceea ce este greu de imaginat, mai ales dacă ne gândim la nume cu recunoaștere unanimă, din care amintesc doar unul singur, cerând anticipat iertare celorlalți pe care-i respect la fel de mult, cel al domnului profesor Viorel Mihai Ciobanu, fie subiectele de examen nu au fost concepute corect.”, spune Andrea Chis în opinia-analiză pe care o redăm în continuare:

Predau de șase ani disciplina Drept procesual civil la Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca și este firesc să urmăresc rezultatele la examenele de admitere în profesiile juridice, pentru că disciplina pe care o predau reprezintă un procent semnificativ din materia cerută pentru acest examen și trebuie să cunosc finalitatea muncii comune profesor-student. Menirea facultății de drept este să pregătească juriști care să fie capabili să aplice cunoștințele învățate, iar această menire poate fi realizată doar dacă este trecut pasul semnificativ al admiterii într-o profesie juridică. Un profesor trebuie să cunoască cerințele acestui examen și să se asigure că studentul său este pregătit să-l treacă cu succes. De aceea, este necesară o numită previzibilitate asupra modului de examinare și a gradului de dificultate a unui astfel de examen.

În ceea ce privește examenul de admitere în barou, de câțiva ani, constat că, ignorând unele excepții, rezultatele cele mai slabe sunt obținute la disciplina Drept procesual civil, chiar și de către cei care reușesc să treacă un astfel de examen. Și nu e vorba doar despre absolvenții Facultății de drept a UBB Cluj Napoca, ci despre toți la nivel național.

Am comparat rezultatele studenților mei în ceeea ce privește această disciplină la examenul de admitere la Institutul Național al Magistraturii și am constatat că cei care au dat examen de admitere la INM au obținut rezultate mult superioare celor de la examenul de admitere în barou. Aceasta în condițiile în care examenul de admitere la INM își propune să departajeze câteva zeci de absolvenți înscriși pe un loc, impunându-se în mod firesc să aibă un grad ridicat de dificultate, în timp ce examenul de amitere la barou verifică doar dacă cei înscriși cunosc materiile de examen la un nivel suficient încât să obțină 70 de puncte din 100, la cele cinci discipline cerute, minim 10 puncte la fiecare dintre acestea.

Există printre concurenți dintre aceia care au participat la ambele examene și au reușit la cel de admitere în barou, fiind încă în faza interviului pentru cel de admitere la INM. Aceștia mi-au confirmat că au rezolvat corect un procent mult mai mare de întrebări la disciplina Drept procesual civil la admiterea la INM decât la cel pentru barou.

Statisticile efectuate asupra ultimului examen la barou (pentru care îi mulțumesc fostului meu student Vlad Vidican) dovedesc că există o problemă serioasă în ceea ce privește elaborarea subiectelor la disciplina de care vorbesc. Astfel, dintr-un număr de 3974 de candidați prezenți la examen, au fost admiși 578 (14,54 % din total). Dintre cei respinși, un număr de 188 au realizat peste 70 de puncte, adică punctajul minim pentru a fi admis, fiind, totuși, respinși pentru că nu au reușit să facă minimul de 10 puncte la una din disciplinele de examen. Dintre cei 188 de respinși cu peste 70 de puncte, 181 (adică 96,27%) datorează aceasta rezultatului obținut la Drept procesual civil.

Dacă ar fi să împărțim cele minim 70 de puncte la cele cinci discipline de examen (Drept procesul civil, Drept procesual penal, Drept civil, Drept penal, Organizarea și exercitarea profesiei de avocat), ar rezulta un număr de 14 puncte ce trebuie obținute la fiecare disciplină, desigur, acestea putând varia, cu condiția să nu scadă sub 10 la vreuna dintre discipline. Dintre cei prezenți la examen (adică 3974), doar 137 (3,44%) au reușit să obțină un punctaj de peste 14 la disciplina Drept procesual civil, procentul la alte discipline fiind net superior, respectiv 1668 (41,97%) la Drept procesual penal, 1305 (32,83%) la Drept penal, 723 (18,9 %) la Drept civil și 2278 (57,32 %) la OEPA.

Iată, deci, cifre din care pot fi trase două concluzii posibile: fie profesorii de Drept procesual civil din toată țara nu și-au făcut datoria, ceea ce este greu de imaginat, mai ales dacă ne gândim la nume cu recunoaștere unanimă, din care amintesc doar unul singur, cerând anticipat iertare celorlalți pe care-i respect la fel de mult, cel al domnului profesor Viorel Mihai Ciobanu, fie subiectele de examen nu au fost concepute corect.

Cred că sunteți de acord cu mine că al doilea răspuns este cel corect. Această afirmație este dovedită nu doar de singura contestație admisă la această materie, ci și de conținutul întrebărilor, care au un grad ridicat de dificultate prin modul de formulare și faptul că se referă la chestiuni de detaliu, greu de reținut având în vedere cantitatea mare de materie cerută.

Testele grilă par a fi un mod obiectiv de evaluare, pentru că un examen redacțional presupune ca cel care corectează să aibă o experiență seminificativă în evaluare. Trebuie să admitem, însă, că și testele grilă trebuie redactate de profesioniști în evaluare (adică în special profesori), care au experiența necesară pentru a ști că într-o grilă nu poți formula întrebări cu privire la care doctrina relevantă a dat răspunsuri diferite (cei examinați provenind de la facultăți de drept diferite) sau întrebări ce nu au mai fost puse în doctrină și care pot primi răspunsuri diferite (cum a fost cazul contestației admise). Doar un evaluator profesionist poate formula întrebările cu o acuratețe suficientă pentru a verifica dacă cel examinat cunoaște instituția juridică, și nu doar dacă a ghicit ce a fost în capul celui care a formulat întrebarea. A verifica dacă nivelul de cunoștințe este de 70% sau minim 50% pe materie, corespunzătoare notelor 7, respectiv 5, înseamnă nu doar a răspunde la un număr de întrebări corespunzător acestor procente, ci și de a pune întrebări cu grade diferite de dificultate, pentru că dacă sunt formulate doar întrebări de nota 8, 9 sau 10, cel care știe de nota 7 poate să nu răspundă la niciuna.

De ce am ales să scriu acum? Pentru că nu mai știu ce să le spun studenților mei care au fost respinși și care mă întreabă ce sau din ce mai trebuie să învețe la disciplina predată de mine, după cum nu știu ce metodă de predare să aplic pentru cei care-mi vor fi studenți de acum înainte ca să-i fac eligibili pentru nobila profesie de avocat. Scriu în speranța de a determina o schimbare în modul de redactare a întrebărilor la această disciplină.

Autor: lector univ. dr. Andrea Annamaria Chiș, Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina