fbpx
Avocat Lucian Criste, asistent universitar (drept procesual penal)

Răspunsul unui tânăr avocat clujean la melodia Despre smerenie: ”extrem de perfidă”

Tânărul avocat clujean Lucian Criste, asistent universitar pe drept procesual penal, răspunde într-o postare pe Facebook melodiei virale ”Despre smerenie” a celor de la Taxi și prietenii, pe care o numește ”extrem de perfidă”: ”Eu vreau sa cred ca Dumnezeu prefera si pe cei ce vietuiesc in spatii care nu sunt ,,mici si de lemn”, spune avocatul.

”Intr-o lume in care, dintr-un spirit egocentrist dus nu de putine ori la apogeu, raportam totul la noi si la buzunarul nostru, fara sa am pretentia ca sunt mai bun decat altii, totusi CRED in ideea Catedralei Mantuirii Neamului Romanesc, asa cum cred in ascendentul spiritual al Neamului din care provin. Patriarhul mult contestat va pleca intr-o zi, dar Catedrala va ramane si va dainui peste veacuri ca simbol de unitate si spatiu de comuniune a Neamului Romanesc.

Iar ca raspuns la melodia ,,Despre smerenie”, de altfel extrem de perfida si foarte subtila, eu vreau sa cred ca Dumnezeu prefera si pe cei ce vietuiesc in spatii care nu sunt ,,mici si de lemn”. Altfel, cei care impartasesc ideea melodiei dar, in acelasi timp, considera ca au puncte comune cu crestinismul, indiferent de credinta lor, ca sa fie consecventi pana la capat ar trebui sa se mute in ,,spatii mici si de lemn”. In rest, imi vin in minte cuvintele unui mare ierarh: ,,Iuda si-a diversificat metodele…”, a scris Lucian Criste. 

Avocatul și-a explicat ulterior poziția: ”Sunt conştient de faptul că astfel de subiecte provoacă discuţii aprinse şi interminabile, care irită de multe ori, aşa încât nu doresc să provoc neplăceri nimănui. Cu toate acestea, cred în egalitatea de şanse inclusiv a persoanelor ce compun o anumită comunitate, chiar şi religioasă. Lucrurile sunt foarte simple. Nu vorbesc de o anumită religie sau credinţă. Aşa este lumea în care trăim şi aşa a fost dintotdeauna (Petre Ţutea spunea că fără credinţă omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri, şi merge spre nicăieri). Din toate timpurile oamenii au construit temple, indiferent de religia şi concepţia pe care au avut-o despre lume şi despre viaţă. În cele mai multe situaţii aceste temple au fost locuri de comuniune pentru comunitatea care le-a construit. De regulă, în astfel de temple se propovăduieşte ideea de comuniune, de toleranţă şi de unitate.

Dacă cei care compun o anumită comunitate (în cazul nostru Biserica) prin reprezentanţii lor au decis să construiască un templu, nu văd de ce aş fi intolerant cu ei. În plus, din resursele financiare pe care tot noi le producem prin muncă (preluate sub forma unor comisioane de cele mai multe ori), lângă noi se construiesc alte clădiri imense care servesc intereselor unor grupuri infinit mai mici de persoane şi în privinţa cărora nu reacţionează nimeni în mod sistematic. De aceea nu pot să fiu de acord cu ideea că Dzeu vine la mine la reşedinţă în oraş (pentru că aşa prefer eu să cred), iar pe cei ce compun Biserica (indiferent care ar fi ea, ortodoxă, catolică, protestantă) trebuie să-i trimit să se întâlnească în munte în chilii de lemn (chiar si metaforic), pentru simplul fapt că mă deranjează ceea ce vor să facă.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina