Acasă » DEZVĂLUIRI / ANCHETE » Propunerea de arestare a celor cinci profesori din UMF Cluj, făcută praf de avocați și judecătorul de drepturi și libertăți
Profesor Marius Bojiță

Propunerea de arestare a celor cinci profesori din UMF Cluj, făcută praf de avocați și judecătorul de drepturi și libertăți

Motivarea hotărârii penale, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă a cinci profesori de la UMF Cluj, în frunte cu Marius Bojiță, arată cât de nefondată a fost propunerea procurorului.

Atât avocații, cât și judecătorul de drepturi și libertăți critică dur măsura extremă cerută de parchet față de niște oameni de valoare din lumea academică pentru niște fapte de acum 3 ani, despre care judecătorul Mihai Ghica spune că sunt ”mai degrabă, o lipsă de diligență” decât abuz în serviciu. Nici măcar nu se încalcă legislație primară. Motivarea redă elegant disputa din sala de judecată, dar sursele Clujust spun că ședința a fost de pomină, iar procurorul Mihai Birtoc a fost făcut knok-out. Bojiță ar fi spus că a ajuns, la 77 de ani, să-i spună un tânăr procuror cum să-și țină cursurile. Varianta scrisă în motivare e că ”procurorul pretinde că ştie mai bine profesia unui profesor universitar”. Avocatul Călin Budișan s-a turat în sală, spunând că lumea academică este intrigată și că lui Bojiță ar trebui să i se facă statuie în față la UMF, nu să fie arestat. Judecătorul de drepturi și libertăți a taxat perioada lungă de anchetă. ”De la data comiterii pretinselor fapte până în prezent a trecut o perioadă de 3 ani, timp în care inculpaţii au continuat să desfăşoare activităţi la acelaşi loc de muncă, fără ca organele de urmărire penală să suspecteze că ar mai fi comis alte presupuse fapte.” (Acuzațiile AICI)

Redăm mai jos fragmente din motivarea încheierii penale din 24 septembrie, prin care Judecătoria Cluj-Napoca a respins propunerea de arestare preventivă. Intertitlurile aparțin CLUJUST.

Motivele invocate de procuror pentru arestarea preventivă:

Observând faptele celor 3 inculpaţi şi analizând situaţia individuală a fiecăruia, procurorul consideră că măsura arestării preventive se impune a fi luată pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. De asemenea, consideră că amploarea şi activitatea infracţională, clandestinitatea faptelor şi relaţiile sociale denaturate de la etica universitară a inculpaţilor, probează un mod constant de realizare a atribuţiilor de serviciu, care în măsura în care nu este oprit, va conduce la degradarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici din cadrul UMF Cluj şi la degradarea raporturilor din mediul universitar. Totodată, procurorul consideră că elementele faptice descrise mai sus demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaţilor în acest moment este de natură a crea o stare de pericol pentru ordinea publică care face necesară privarea de libertate a inculpaţilor pentru înlăturarea acesteia. Procurorul mai apreciază că lipsa antecedentelor penale şi faptul că au trecut 2 ani şi 10 luni de la comiterea faptelor nu sunt argumente suficiente pentru a se considera că întoarcerea inculpaţilor în societate ar crea o stare de normalitate în rândul funcţionarilor publici, al farmaciştilor, al mediului universitar şi al comunităţii, având în vedere pericolul deosebit al faptelor inculpaţilor şi modul de aparentă normalitate în care aceştia au acţionat.

Pe lângă consecinţele directe ale faptelor, acest mod de acţiune este de natură a compromite încrederea publică în actul farmaciştilor din România, ar spori sentimentul de necompetenţă a sistemului sanitar. Pentru toate aceste argumente, procurorul apreciază că măsura preventivă este necesară şi proporţională în acest moment, în raport cu scopul prevenirii şi săvârşirii de noi infracţiuni şi solicită luarea măsurii preventive faţă de cei 5 inculpaţi pentru o perioadă de 30 de zile. De asemenea, se susţine că privarea de libertate a inculpaţilor va permite normalizarea raporturilor de serviciu din cadrul U… şi va transmite membrilor societăţii un mesaj de siguranţa funcţionarului public.

Pozițiile avocaților

Apărătorul inculpaţilor BMT.., HSC.., MD.. şi FLA.. – av. SLC.., solicită, în temeiul art. 227 alin. 1 din C.p.p., respingerea propunerii Parchetului privind măsura arestării preventive pe motivul că este vădit nejustificată faţă de aceşti profesori, cadre universitare ale U…, este şi neîntemeiată din punct de vedere al stării de fapt, dar nici nu îndeplineşte condiţiile privind scopul cu care ar trebui să se dispună această măsură. Mai mult, apărătorul susţine că măsura este disproporţionată faţă de toate circumstanţele faptei şi încalcă dreptul la libertate, iar solicitarea este oarecum neaşteptată. Apărătorul menţionează că nu doreşte să se repete cu aspecte de natură personală ale inculpaţilor, întrucât judecătorul de drepturi şi libertă a avut ocazia să se convingă personal, însă doreşte să facă anumite precizări referitoare la conţinutul propunerii de arestare.

Arată că apreciază munca asiduă depusă în faza de urmărire penală de către procurorul de caz, când s-au procurat ample mijlace de probă, însumând 8 volume de dosar, însă solicită a se observa că faptele cercetate în prezenta cauză, nu reprezintă infracţiuni din perspectiva clienţilor săi. Analizând acuzaţiile aduse fiecărei persoane, se poate observa că nu sunt descrise faptele ce constituie infracţiuni. Aceste cadre didactice deosebit de respectate, au depus efort la creşterea U…ui, alături de alte universităţi, poate chiar mai mult, însă a susţine că şi-au îndeplinit în mod defectuos sarcinile în a-şi ţine cursurile, nu coincide cu faptul de a demonstra în ce constă activitatea defectuoasă pe care au practicat-o clienţii săi. Misiunea acestor profesori era să-şi susţină cursurile indiferent de numărul de cursanţi înscrişi. Sarcina de a-i înscrie la curs revenea U…ui, sarcina de a încasa taxele cursului, în sumă de 100-150 de lei revenea tot U…- ului. Sarcina de a ţine evidenţa persoanelor înscrise la curs care urma ca pe baza înscrierii la curs şi a achitării taxelor să parcurgă aceste cursuri la latitudinea liberă a acestora, înţelegând că nu este obligatorie prezenţa, era suficient să-şi procure materialele şi să se adreseze cadrelor didactice dacă era nevoie, de asemenea, să prezinte o lucrare dacă era nevoie.

Consultarea cadrelor didactice era necesară în cazul elaborării vreunei lucrări pentru lămurirea vreunei situaţii în cazul în care acest lucru era necesar. Nu se poate imputa profesorilor absenţa cursanţilor, câtă vreme nici la facultate prezenta nu este obligatorie la anumite cursuri. Mai mult, apărătorul susţine că profesorilor nu li se poate imputa vreo îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor, întrucât dacă au avut cursanţi, aceştia au susţinut cursurile, au discutat cu ei, au discutat lucrările şi dacă aceşti cursanţi nu s-au prezentat niciodată la curs, aceasta este responsabilitatea cursantului sau a farmaciei angajatoare, care avea obligaţia de a depune la Colegiul farmaciştilor certificatele emise de U… ca urmare a participării la curs şi care atesta că a obţinut nişte credite.

În aceste condiţii, apărătorul se întreabă: „Cum a fost prejudiciat UMF, din moment ce această instituţie nu s-a plâns sub nicio formă nici de activitatea profesorilor, nici de lipsa de participare a cursanţilor şi mai mult, tot această instituţie a eliberat Certificatele de credit?”. De asemenea, U… nu a solicitat profesorilor nicio listă de prezenţă şi nicio altă formă de evaluare, pentru că instituţia are autoritate universitară. Aceste cursuri erau prevăzute în regulament, motiv pentru care s-au înscris cursanţii din toate colţurile ţării, tocmai pentru a-şi aranja programul de a participa la întâlnirea cu profesorii în funcţie de programul de muncă. S-a imputat că aceste cursuri nu au fost susţinute în mod legal, dar ce aşteptări puteau avea profesorii când s-au prezentat la catedră, iar cursanţii nu erau prezenţi. Apărătorul revine şi arată că U… nu a fost determinat în niciun fel să elibereze aceste certificate de atestare a prezenţei cursanţilor şi pregătirea lor profesională pentru tot U… a fost cel care a rugat cele două catedre să organizeze aceste cursuri. Apărătorul arată că nu este de acord cu faptul că  este justificată luarea măsurii preventive a arestării pentru că anturajul şi mediul din care provin inculpaţii, precum şi faptul că ar fi nişte persoane integrate în societate, ar fi săvârşit nişte fapte care ar crea o nelinişte şi o situaţie atât de gravă şi incomodă mediului academic.

Mai mult, apărătorul se întreabă care coleg de la UMF a fost deranjat de modul de susţinere a cursurilor, în aşa fel încât să li se impute că ar prezenta un pericol pentru mediul respectiv. S-a mai susţinut că măsura este necesară pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, însă apărătorul arată că nu pricepe cum ar putea fi prevenită această activitate, din moment ce asemenea cursuri nici măcar nu au loc la U…, iar cursurile universitare nu au început şi un regulament care să prevadă un nou ciclu universitar nu a fost adoptat încă. Apărătorul apreciază că această încadrare juridică nu este justificată şi nici nu justifică temeiul pericolului social al faptei, iar instanţa de fond va statua asupra elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestora şi va decide dacă aceştia se fac vinovaţi sau nu.

Din discuţiile purtate cu rectorul UMF, acesta şi-a exprimat îngrijorarea faţă de cei 5 profesori universitari, mai mult, instituţia riscă să intre într-un scandal de presă care va crea un prejudiciu de imagine universităţii. Imaginea cadrelor didactice şi-au câştigat-o până în prezent prin muncă asiduă, iar faptele descrise în propunerea de arestare, nu sunt fapte ce denotă că clienţii săi ar reprezenta un pericol social.

Apărătorul face trimitere la gravitatea şi proporţionalitatea unei alte măsuri, cum ar fi măsurii controlului judiciar luată faţă de un inculpat prins în trafic sub influenţa băuturilor alcoolice, care a accidentat o altă persoană şi care a părăsit locul faptei, însă prin comparaţie cu cele menţionate mai sus, în prezenta cauză luarea măsurii preventive ar fi disproporţională faţă de nişte profesori cu o carieră imensă în spate. De asemenea, apărătorul susţine că măsura arestului preventiv trebuie să fie una actuală şi proporţională. Apărătorul susţine, în continuare, că măsura este neavenită, nu este necesară, ar fi disporoporţionată, nu se impune în acest moment şi în această cauză faţă de clienţii săi.

Avocatul Călin Budișan despre Bojiță: ”O asemenea activitate ar trebui să se finalizeze cu o statuie în faţa instituţiei”

Apărătorul inculpaţilor BMT.., HSC.., MD.. şi FLA.. – av. B.C. susţine că aceşti distinşi profesori deja şi-au primit pedeapsa prin faptul că şi-au dobândit calitatea de inculpaţi, iar raportat la art. 227 alin. 1 din C.p.p., solicită respingerea în totalitate a propunerii de arestare preventivă, în subsidiar, în cazul în cazul în care judecătorul va aprecia că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea vreunei măsuri, apărătorul solicită a se dispune măsura controlului judiciar, cu impunerea obligaţiilor facultative.

Apărătorul mai susţine că încadrarea juridică i se pare forţată şi comportă discuţii din toate punctele de vedere, mai ales că infracţiunea de abuz în serviciu comportă caracterul subsidiarităţii în raport cu alte infracţiuni. Or, această stare de fapt, în opinia apărării, poate constitui cel mult un fals cu privire la problema prezenţei. Se reţine concursul real de infracţiuni, deşi în opinia apărării o singură acţiune şi anume, de a nu ţine acele cursurile şi de a fi o prezenţă nu ţine loc de două infracţiuni în concurs real şi instigare la abuz în serviciu. Pentru a se reţine suspiciunea rezonabilă vizavi de o faptă, este necesar ca aceasta să fie descrisă corect şi să fie încadrat corect, dar şi pentru a stabili un pericol social concret, aspect ce trebuie să decurgă tot din această încadrare pentru a verifica proporţionalitatea şi necesitatea faptei.

Afară de problemele legate de încadrarea juridică şi suspiciunea rezonabilă, apărătorul a observat că la filele 3-10 din propunerea de arestare sunt incluse texte de lege care se referă la detenţiunea în aşteptarea judecăţii, principiul general precizează că o măsură trebuie să fie compatibilă cu interesele justiţie. În opinia apărătorului este încălcată Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 405/2016, care spune că trebuie să fie încălcate legi, or, în propunerea de arestare preventivă sunt enumerate o serie de legi cu principii generale: Carta U…, Legea sănătăţii şi alte legi posibile şi imposibile şi nu există nicio dispoziţie în care se precizeze că cursurile profesorilor sunt pasibile de sancţiune şi condiţiile pentru aplicarea unei astfel de sancţiuni. Doar atunci s-ar putea discuta cu despre o infracţiune de abuz în serviciu, iar nu despre creditarea farmaciştilor.

Se susţine că admiterea propunerii parchetului ar crea un precedent extrem de periculos şi dăunător, iar pentru o stare de fapt descrisă în propunere nu se poate cere cea mai grea măsură preventivă dintre cele prevăzute de Codul de procedură penală. Articolul 9 din CEDO se arată că măsura arestului preventiv este o măsură cu caracter excepţional. Raportat la cele 3 exigenţe: proporţionalitate, necesitate, suficienţă şi scopul prevăzut de legea penală, apărătorul arată că e de necrezut faptul că prevederile art. 223 alin. 2 din C.p.p. să fie incidente faţă de toţi cei patru clienţi ai săi.

Apărătorul precizează că timp de 77 de ani, dintre care peste 50 de ani de muncă, inculpatul BMT nu a săvârşit nicio infracţiune,  astfel că o asemenea activitate ar trebui să se finalizeze cu o statuie în faţa instituţiei unde a lucrat atâţia ani. Lucrurile au fost prezentate distorsionat şi această imagine apare ca şi un handicap, mai mult, o astfel de măsură ar crea un precedent extrem de periculos.

Apărătorul susţine că acest curs putea fi realizat prin mai multe feluri, atât prin prezentarea la cursuri, dar şi prin abonarea farmaciştilor la revista sau la participarea la conferinţe. Dacă după efectuarea prezenţei, sala rămâne goală până la finalul acestui curs, distinşii profesori nu au şi atribuţii poliţieneşti.

De asemenea, precizează că este incident art. 16 alin. 1 lit. b din C.p.p., întrucât textele existente cu privire la sănătatea populaţiei nu sunt aplicabile în situaţia dată. Totodată, arată că interpretările sunt forţate şi se impune respingerea în totalitate a acestei propuneri.

În continuare, apărătorul susţine că lumea academică este intrigată, inclusiv rector UMF-ului, la a cărui solicitare s-a şi prezentat în sala de judecată în vederea asistării inculpaţilor. Apărătorul face trimitere şi la practica judiciară care, deşi nu este izvor de drept, poate fi aplicabilă în situaţia de faţă. Astfel, pentru situaţii infinit mai grave, şi care nu suportă nicio comparaţie, cu prejudicii destul de însemnate, cu infracţiuni de corupţie pură, judecătorul a dispus cel mult control judiciar sau poate chiar nicio măsură preventivă. Solicită judecătorului a observa că UMF nu s-a constituit parte civilă şi nici nu consideră că a suferit vreun prejudiciu. În subsidiar, în cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi va ajunge la concluzia că se impune aplicarea vreunei măsuri, apărătorul susţine că măsura controlului judiciar ar fi suficientă faţă de clienţii săi. Apărătorul punctează şi diminuarea pericolului concret în raport de timpul petrecut, având în vedere că de la momentul descoperiri faptelor şi până în prezent s-au scurs 2 ani şi ceva, timp în care inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea de înaltă ţinută.

Apărătorul inculpatei BR.. solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, având în vedere că este cea mai aspră măsură, făcând referire la prevederile art. 202 şi 223 din C.p.p. Pentru a se dispune o atare măsură judecătorul este ţinut să evalueze o faptă şi nişte persoane despre care şi-a format deja o părere. Propunerea parchetului este formulată în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, în condiţiile în care fapta a avut loc în anul 2016 şi nu există indicii că clienta sa ar mai fi comis şi altele de acest gen. În opinia apărătorului nu există nici un indiciu în acest sens, iar deţinerea posturilor de cadre didactice este o chestiune minoră în acest sens şi nu se poate miza pe aceasta.

Apărătorul solicită judecătorului a avea în vedere activitatea pe care o desfăşoară, funcţiile pe care le au imaginea academică a acestora, relaţionarea acestora cu mediul academic. Mai mult, afirmă că acest gen de cursuri nu vor mai fi organizate în viitorul apropiat, cel puţin după acest scandal. Referitor la prezenţa cursanţilor la cursurile organizate de UMF, aceasta nu este reglementată de Regulamentul de ordine interioară a U…, nu impune obligaţia de a frecventa cursul şi nu există prevederi foarte clare cu privire la evaluarea cursanţilor, aspect ce rămâne la latitudinea cadrelor sau organizatorilor.

Aceste cursuri nu atribuie competenţe, dimpotrivă, creditele de pregătire profesională pot fi obţinute fie prin abonarea la revista universităţii, fie prin participarea la conferinţă. Apărătorul susţine că în dosarul de urmărire penală nu se găseşte poziţia U…ui, în calitate de persoană vătămată. De asemenea, menţionează că nici unul dintre martorii audiaţi şi care au participat la cursuri nu au împărtăşit ideea că au pledat pentru obţinerea de foloase, întrucât cursurile au fost plătite la secretariat. Apărătorul susţine că clienta sa poate beneficia de prezumţia nevinovăţiei, deşi acesteia i se impută prezenţa la două cursuri organizate. În continuare, apărătorul susţine că clienta sa are …. copii minori şi în calitate de apărător ales întâmpină dificultăţi mari în momentul în care trebuie să anunţe rudele clientei sale cu privire la aplicarea măsurii preventive. Apărătorul îşi exprimă regretul faţă de faptul că astăzi valorile sociale s-au inversat, în sensul că cu cât inculpaţii prezenţi în sala de judecată sunt mai respectaţi în mediul academic şi în societate, cu atât sunt mai periculoşi în viziunea parchetului. Apărătorul susţine că măsura arestului preventiv este ultima pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna judecătorului pentru cele mai grave infracţiuni, iar controlul judiciar şi arestul la domiciliu sunt variante alternative, însă în prezenta cauză nu poate fi dispusă nici una dintre aceste măsuri pentru că faptele nu prezintă o gravitate reală. Pentru toate aceste argumente, apărătorul solicită respingerea propunerii şi punerea în libertate a inculpaţilor.

Întrebat fiind de judecător, reprezentantul Ministerului Public arată că în prezenta cauză se vor mai efectua două comisii rogatorii din Judeţul Iași, precum şi cu privire la o altă persoană care a declarat date false de fiecare dată când a trecut frontiera, apoi este necesar a se proceda la audierea inculpaţilor, verificarea unor anumite apărări, audierea persoanei vătămate – UMF Cluj, exemplificând adresa din Vol. IX, unde reprezentantul instituţiei precizează că nu poate să-şi exprime o poziţie la acel moment, întrucât nu cunoaşte detaliile speţei.

Procurorul arată că UMF are calitatea de persoană vătămată şi a fost prejudiciară în mod general, iar posibilitatea de a organiza cursurile sus-amintite revine acesteia. Procurorul face trimitere la numite hotărâri pronunţate de Înalta Curte în anul 2014, unde se face referire la interesul general şi prin care s-a reţinut infracţiunea de abuz în serviciu în sarcina unor funcţionari ai poliţiei rutiere şi cu persoana vătămată BR.., statuând că funcţionarii de poliţie nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în raport cu entitatea chemată să protejeze această valoare.

În opinia procurorului, există două mari interese a creditelor EFC: în primul rând, interesul funcţionarilor care pot obţine credite pentru anul următor şi interesul farmaciilor în concret care angajează aceşti farmacişti în condiţiile atestatului. Procurorul arată că nu poate să răspundă la întrebarea de ce a formulat propunerea de arestare atât de târziu, însă din actele dosarului se poate observa în mod evident că această propunere a fost formulată la momentul la care s-au îndeplinit condiţiile legale prevăzute de art. 202 şi art. 223 din C.p.p., iar ulterior s-a trecut la etapa următoare, cea a propunerii de arestare şi nu se poate imputa faptul că a trecut prea mult timp de la punerea în mişcare a acţiunii penale până la întocmirea referatului.

Procurorul precizează condiţiile în care s-au emis certificatele EFC: în condiţiile în care participanţii soseau la acele cursuri stabilite şi parcurgeau acel curs şi obţineau evaluarea pentru curs, primeau creditele EFC; atestatele respective dovedesc că cursanţii au obţinut creditele anume prin înscrierea parcurgerea şi evaluarea la curs teoretic vorbind, iar după evaluare, cursanţii primeau atestatele cu creditul obţinut. Aceste atestate de cele mai multe ori ajungeau la cursanţi sau la farmaciile angajatoare, iar ulterior erau prezentate la filialele Colegiului farmaciştilor care verificau condiţiile de atestare a farmaciştilor.

Referitor la nerespectarea didactică a cursurilor, procurorul menţionează că o parte din persoanele înscrise la curs nu au ştiut de existenţa acestuia, fie au fost înscrise formal şi au obţinut formal acele certificate de credite. Mai mult, o persoană înscrisă la curs nici măcar nu s-a aflat pe teritoriul României. Astfel, în ansamblu, mai mult de jumătate din persoanele înscrise la curs, nu au participat deloc la cursuri, iar cei ce au participat au dat declaraţii contradictorii cu privire la modul de organizare efectivă şi evaluările parcurse, astfel încât nu se poate reţine că s-au susţinut cursurile şi au fost evaluaţi toţi participanţii. Aceste aspecte sunt caracteristice pentru toate cele trei cursuri organizate.

Bojiță: ”Procurorul pretinde că ştie mai bine profesia unui profesor universitar”

Apărătorul inculpaţilor BMT.., HSC.., MD.. şi FLA.. – av. SLC.. susţine că aceste cursuri de pregătire continuă sunt nişte cursuri atipice şi sunt lăsate la latitudinea catedrei care le poate organiza. Referitor la expresia că unii cursanţi au fost trimişi la cursuri, apărătorul menţionează că farmaciile angajatoare aveau interes să înscrie farmaciştii angajaţi la acele cursuri, să achite cursurile, tocmai pentru obţinerea certificatelor de atestare EFC, respectiv a creditelor acordate şi pentru că aceasta era o formalitate pe care fiecare farmacie trebuia să o deţină la dosarul farmaciei la sfârşitul fiecărui an. Astfel, cursanţii erau înscrişi la cursuri de către şeful de farmacie, aceste aspecte rezultă chiar din declaraţiile lor. Faptul că aceste persoane înscrise la cursuri s-au deplasat la facultate sau nu s-au deplasat, este responsabilitatea lor şi ar putea prejudicia societatea care l-a trimis.

Susţine că certificatul de credite se eliberează numai dacă sunt întrunite următoarele elemente: dacă a achitat taxa, dacă a parcurs acest curs şi dacă a fost înscris la curs, iar UMF emite certificatele respective pe baza listelor, iar nu profesorii. Este greşit faptul când se susţine de către acuzare că aceste cursuri nu s-au ţinut, iar cursanţii nu au fost prezenţi pentru că erau pontaţi la farmacie în ziua respectivă. Or, acest lucru venea în interesul angajatorului sau a şefului de farmacie sa-l trimită pe farmacist la curs şi să-l ponteze pe farmacist la serviciu, iar pe de altă parte, nimic nu-l împiedica pe farmacist să lectureze materialul oferit de aceşti profesori. Apărătorul inculpaţilor susţine că aceste cursuri sunt formale şi servesc doar angajatorului, aceste cursuri se organizează într-o astfel de manieră de către toate universităţile din ţară şi toată lumea ştie că aceste cursuri sunt formale, chiar şi Ministerului Sănătăţii îi este cunoscut acest aspect.

Inculpatul BMT, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu afirmaţiile apărătorilor şi că ei înşişi au elaborat tematica şi conţinutul cursului şi le-au pus la dispoziţia cursanţilor. De asemenea, arată că a fost unul dintre acei ce a înfiinţat Colegiul Farmaciştilor din România şi a fost preşedintele acestei instituţii timp de mai mulţi ani. A înfiinţat şi filiala Colegiului Farmaciştilor din Cluj prin hotărâre judecătorească şi este uimit că procurorul, fiind o persoană din afară, pretinde că ştie mai bine profesia unui profesor universitar prin comparaţie cu cei ce îşi desfăşoară activitatea didactică în UMF

Inculpata BR.. arată că este de acord cu cele relatate şi susţinute de apărătorul său şi îşi exprimă încrederea că judecătorul de drepturi şi libertăţi va pronunţa cea mai bună soluţie, întrucât nu se consideră un pericol social. Iar colegii săi sunt un exemplu demn de urmat pentru întreaga societate.

Inculpata MD.. arată că este de acord cu susţinerile avocaţilor ce i-a asistat, consideră că propunerea este în totală neconcordanţă şi nu se consideră un pericol social.

Inculpata FLA.. consideră că nu a comis nicio infracţiune, apreciază că nu este un pericol public prin acţiunile sale. Arată că a făcut parte din Consiliul Colegiului Farmaciştilor timp de 8 ani şi este evaluator al regulilor de bună practică în farmacii. De asemenea, afirmă că potrivit regulamentelor, farmacia are obligaţia de a facilita participarea farmaciştilor la cursurile post universitare din timpul serviciului, iar nu din timpul vieţii personale. Astfel, farmacistul are dreptul de a-şi aduce cursul de pregătire profesională la serviciu şi să împărtăşească cunoştinţele dobândite cu ceilalţi colegi. Inculpata susţine că se simte obligată de a oferi această explicaţie reprezentantului Ministerului Public raportat la faptul că unii dintre angajaţi erau pontaţi la serviciu şi că nu exista posibilitatea ca aceştia să se afle concomitent şi la cursul de pregătire profesională. Mai mult, afirmă că distanţa nu constituie un impediment pentru o persoană care doreşte să-şi aprofundeze cunoştinţele în domeniu. Inculpata explică şi faptul că un farmacist angajat în afara României, nu este obligat să participe la cursurile organizate de UMF, ci este suficient să achite taxa de participare şi să se înscrie, iar certificatul de credite se emite în baza procurării materialelor didactice şi asigurare de malpraxis.

Inculpata HSC.., fiind de acord cu susţinerile apărătorilor săi, susţine că nu se vede un pericol social şi nu crede că i se poate atribui o atare calitate. Solicită instanţei să respingă propunerea, întrucât are doi copii minori, în clasa zero şi un alt copil în grupa mică la grădiniţă. A realizat foarte multe pentru comunitate şi pentru domeniul farmaceutic şi consideră că faptele reţinute în sarcina sa şi a colegilor săi nu sunt infracţiuni.

Susținerea procurorului: ”Măsura arestării preventive este necesară în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni”

S-a arătat că luarea măsurii arestului preventiv este necesară în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni în raport cu toţi cei cinci inculpaţi, întrucât modul de comitere al faptelor ar indica împrejurarea că inculpaţii au profitat de modul defectuos de organizare al activităţii de pregătire postuniversitară al farmaciştilor şi au procedat la nesusţinerea unei activităţi efective de formare profesională continuă cu consecinţa vătămării intereselor UMF Cluj. în calitate de furnizor de educaţie farmacologică continuă şi indirect cu consecinţa punerii în primejdie a sănătăţii unui număr nedeterminat de persoane care urmau să intre în contact cu farmaciştii care ar fi trebuit să parcurgă în mod real aceste cursuri. Aceste persoane şi-au desfăşurat activitatea de farmacist în condiţii de nepregătire profesională şi de nerespectare strictă a normelor legale care asigură desfăşurarea profesiei de farmacist.

Măsura arestării preventive este necesară în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni în raport cu toţi cei cinci inculpaţi, având în vedere şi infracţiunile au fost comise de către inculpaţi în calitatea acestora de cadre universitare care asigură pregătirea profesională în cadrul unei instituţii de învăţământ superior. Modul de desfăşurare al acestei activităţi deturnează instituţia U..C.. de la scopul acesteia şi periclitează buna desfăşurare a activităţii farmaciştilor. Prin modul de acţiune al inculpaţilor aceştia au oferit un model negativ de exercitare a activităţii universitare, în vădită contradicţie cu etica universitară, iar posibilitatea ca inculpaţii să nu influenţeze alţi funcţionari publici şi alţi viitori farmacişti printr-un comportament similar, nu poate fi înlăturată decât prin privarea lor de libertate şi plasarea sub măsura arestului preventiv.

Elementele factuale ale cauzei indică faptul că acţiunile inculpaţilor s-au îndepărtat de la simple neîndepliniri ale atribuţiilor de serviciu ale funcţionarilor publici, aceştia urmărind producerea de foloase pentru persoanele înscrise la cursurile menţionate. Practic, prin activitatea desfăşurată inculpaţii au realizat un mecanism de obţinere formală a punctelor EFC, denaturând în mod grav nivelul de pregătire profesională al farmaciştilor şi prestigiul acestei profesii.

În privinţa gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere procurorul a reţinut că infracţiunile prezintă un grad ridicat de pericol social prin amploarea activităţii infracţionale, respectiv întinderea în timp de două luni şi implicarea unui număr ridicat de persoane, precum 42 de persoane înscrise la curs şi numeroşi alţi funcţionari angrenaţi în activitatea universitară. De asemenea, împrejurarea că inculpaţii deţineau la data faptelor şi deţin şi în prezent funcţia de cadru universitar …. şi că interacţionau sau interacţionează în mod constant cu o comunitate academică numeroasă (a se vedea 1188 studenţi la Facultatea de Farmacie, 50 de doctoranzi, 51 de cursuri postuniversitare, 192 de cadre didactice, astfel cu rezultă din Raport privind starea universităţii 2016 – accesibil pe …..), indică faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică.

În ceea ce priveşte anturajului şi mediului din care inculpaţii provin, antecedentele lor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, procurorul a susţinut că fiecare dintre inculpaţi este o persoană integrată în societate, dar acest element de apreciere indică un pericol pentru ordinea publică în contextul infracţiunilor săvârşite de către aceştia, respectiv infracţiuni asimilate celor de corupţie şi infracţiuni de fals. Aceste conduite reprobabile sunt specifice persoanelor cu ample legături în societatea, dar de aici rezultă şi gravitatea ridicată a acestora. Prin lăsarea în liberate a unor persoane ca inculpaţii, sfera raporturilor sociale bazate pe corectitudine şi etică profesională şi academică este puternic afectată.

Inculpaţii nu au antecedente penale şi unii dintre ei au persoane în întreţinere, dar aceste împrejurări nu sunt în măsură să justifice o măsură preventivă mai blândă dată fiind gravitatea faptelor şi pericolul conduitelor lor, în acest moment procesual. Nici timpul scurs de la data săvârşirii faptelor nu poate constitui un argument suficient pentru neluarea măsurii arestului preventiv, având în vedere că natura faptelor care impune o clandestinitate specifică infracţiunilor asimilate celor de corupţie şi a infracţiunilor de fals determină imposibilitatea descoperii infracţiunilor într-un termen scurt. Totodată, din actele de urmărire penală rezultă că activitatea organelor judiciare s-a desfăşurat cu celeritate, în vederea stabilirii vinovăţiei persoanelor acuzate, dar numărul ridicat de persoane implicate şi faptul că acestea se află în judeţe îndepărtate nu a permis administrarea probatoriului într-un interval mai scurt.

Calendarul anchetei. Urmăriți penal din ianuarie! Propuși la arestare în septembrie

Prin ordonanţa organului de cercetare penală din data de 15.01.2018 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 din C.p.

Prin ordonanţa organului de cercetare penală din data de 30.10.2018 s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea altor acte materiale ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 din C.p., şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 din C.p., în infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 din C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., precum şi extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 din C.p., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p.

Prin ordonanţa procurorului din data de 04.01.2019 s-a dispus preluarea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale.

Prin ordonanţa procurorului din data de 04.01.2019 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., şi efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecţii BM.., HSC.., MD.., FLA…, CPAP…, BR.. cercetaţi pentru săvârşirea  infracţiunilor de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C.p. rap. la art. 321 din C.p., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p. şi abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.p.

Prin ordonanţa procurorului din 23.04.2019 s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunilor participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C.p. rap. la art. 321 din C.p., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C.p., şi abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.p. privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către membrii comisiilor de organizare și evaluare a cursului postuniversitar „Componente de stil de viaţă cu efecte nocive asupra sănătăţii” cod 332, organizat de către U… Iuliu Haţieganu Cluj, în perioada 16.11.2016-29.11.2016.

Prin ordonanţa procurorului din data de 07.06.2019 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de suspecţii DM.., LF…, AC.. și RB.. cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C.p. rap. la art. 321 din C.p., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p. şi abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.p.

Prin ordonanţa procurorului din data de 20.09.2019 s-a dispus:

– schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului BM.. şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acesta pentru comiterea infracţiunilor de instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă participaţiei improprie şi în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C.p. rap. la art. 321 din C.p., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C.p. şi abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.p.;

– schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului HSC (fostă ….)  şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceasta pentru săvârşirea  infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000, şi instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă participaţiei improprie şi în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C.p. rap. la art. 321 din C.p., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.p.;

– punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata MD.. pentru săvârşirea  infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., şi instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă participaţiei improprie şi în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C.p. rap. la art. 321 din C.p., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.p.;

– punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata FLA.. pentru săvârşirea  infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., şi instigare la infracţiunea de fals intelectual în formă participaţiei improprii şi în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) din C.p. rap. la art. 321 din C.p., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.p.;

– punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul BR.. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) din C.p., cu aplic. art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., instigare la infracţiunea de fals intelectual în forma participaţiei improprii şi în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (39 din C.p. rap. la art. 321 din C.p., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.p.

Aşadar, în cauză, persoanele vizate de propunere au dobândit conform legii calitatea de inculpaţi prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale. Totodată, au fost audiate în calitate de inculpat, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Judecător: ”Nu se poate reţine suspiciunea rezonabilă privind comiterea infracţiunii de abuz în serviciu”

Deşi, judecătorul de drepturi şi libertăţi în cadrul procedurii de soluţionare a propunerii de arestare preventivă nu trebuie să stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, totuşi, acesta este obligat să realizeze o pipăire a fondului cauzei în planul tuturor elementelor, suficientă pentru a putea deduce sau nu existenţa probelor care conduc la reţinerea suspiciunii rezonabile privind comiterea unei infracţiuni.

Suspiciunea rezonabilă nu trebuie susţinută probatoriu la fel ca în cazul pronunţării unei soluţii asupra fondului cauzei, nefiind necesar ca organele de urmărire penală să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzaţie completă, totuşi, solicitarea acestora trebuie justificată probatoriu.

Or, în cadrul acestei analize, se constată că textele de lege prezentate de către procuror în cadrul propunerii de luare a arestării preventive nu constituie norme primare de atribuire a unor atribuţii de serviciu suficient de caracterizate în sarcina categoriei de funcţionari publici din care fac parte inculpaţii – cadre didactice din învăţământul superior.

Cele două legi la care s-a făcut referire în propunere stabilesc doar principii generale (care trebuie respectate de instituţiile de învăţământ superior şi de către farmaciştii, cursanţi, membri ai Colegiului Farmaciştilor din România), atribuţiile funcţionarilor publici fiind reglementate în norme juridice de rang inferior.

Singurul text legal care face o referire vagă la îndatoririle cadrelor didactice este art. 304 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, care statuează la alin. (1) că personalul din învăţământul superior are drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta universitară, din Codul de etică universitară, din contractul individual de muncă, precum şi din legislaţia în vigoare. Însă, acest text legal nu atribuie în concret, în mod direct, vreo sarcină de serviciu cadrelor didactice, ci lasă această sarcină la îndemâna Universităţii, în respectarea principiului autonomiei universitare. Or, Universitatea nu este legiuitor primar.

Astfel, probele de la dosarul cauzei şi modul de reţinere a situaţiei de fapt de către procuror nu conduc la reţinerea suspiciunii rezonabile că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, în forma asimilată infracţiunilor de corupţie, în domeniul său de incidenţă restrâns prin jurisprudenţa obligatorie a Curţii constituţionale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu soluţionează cauza pe fond prin aceste argumente, însă prezentarea acestor constatări este esenţială pentru înţelegerea motivelor pentru care nu se poate reţine suspiciunea rezonabilă privind comiterea infracţiunii de abuz în serviciu la acest moment procesual.

….

Judecătorul reţine că, într-adevăr, există suspiciunea rezonabilă că s-au emis de către anumiţi funcţionari publici din cadrul Univestității de Medicină și Farmacie Cluj diplome de participare (înscrisuri oficiale în sensul legii penale) care conţin date necorespunzătoare realităţii, în condiţiile în care unii dintre participanţi nu au participat deloc la desfăşurarea cursurilor la care erau înscrişi şi nu au fost supuşi evaluării cunoştinţelor dobândite (situaţie care poate fi reţinută cel puţin în cazul cursanţilor care nu cunoşteau că ar fi fost înscrişi la cursuri sau care au declarat că nu au participat în niciun fel). Totuşi, în lipsa lămuririi pe bază de probe a activităţilor de ordin administrativ care reveneau inculpaţilor este în dubiu poziţionarea lor subiectivă faţă de emiterea diplomelor, în contextul reţinerii unei participaţii improprii în forma instigării. Se observă că nu s-a luat deloc în considerare ipoteza ca materializarea diplomelor de participare la cursuri să fie rezultatul unui cumul de erori determinate de modul de organizare a cursurilor şi a aparatului administrativ al UMF – angajatorii cursanţilor, farmaciile, fiind cei care în majoritatea situaţiilor realizau înscrierea participanţilor la cursuri, uneori chiar fără ştiinţa acestora, iar pe de altă parte, funcţionari administrativi ai UMF Cluj întocmeau conţinutul diplomelor în momente nestabilite de către organul de anchetă.

În plus, procurorul nu a explicat de ce a reţinut forma continuată şi nu o unitate naturală colectivă, câtă vreme nu s-a lămurit dacă diplomele au fost emise în aceeaşi împrejurare sau nu.

Aşadar, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că nu poate reţine că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că cei 5 inculpaţi ar fi comis infracţiunile de care sunt acuzaţi.

Pe de altă parte, analizând scopul măsurii preventive, necesitatea acesteia în cazul fiecărui inculpat, judecătorul observă că procurorul a indicat în cadrul propunerii faptul că arestarea preventivă ar fi necesară pentru prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

Judecătorul nu îşi poate însuşi o asemenea opinie, câtă vreme cei 5 inculpaţi, cadre universitare, cu o lungă activitate în domeniul universitar, sunt integraţi social, nu au antecedente penale şi, mai mult, de la data comiterii pretinselor fapte până în prezent a trecut o perioadă de 3 ani, timp în care inculpaţii au continuat să desfăşoare activităţi la acelaşi loc de muncă, fără ca organele de urmărire penală să suspecteze că ar mai fi comis alte presupuse fapte.

Pentru a putea fi reţinut un asemenea scop al măsurii preventive, ar trebui să existe un risc de comitere de noi infracţiuni, prin raportare la datele care ţin de persoana inculpaţilor (anturaj, loc de muncă, frecvenţa comiterii unor infracţiuni etc.). Or, simplu fapt că inculpaţii îşi desfăşoară activitatea în continuare în cadrul UMF Cluj, văzând faptul că de la data comiterii pretinselor fapte s-au scurs 3 ani, judecătorul consideră că nu se poate reţine necesitatea prevenirii de noi infracţiuni.

În atare context, judecătorul apreciază că nu mai este necesară analiza celorlalte condiţii generale privind măsurile preventive care decurg din reglementarea art. 202 din C.p.p.

În ultimul rând, distinct de aceste condiţii generale, judecătorul apreciază că nu este incident nici cazul specific de aplicare a măsurii arestării preventive (art. 223 alin. (2) din C.p.p.), neputându-se reţine existenţa unui pericol pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaţilor.

În cadrul acestei ultime analize, judecătorul va examina acest caz de arestare făcând abstracţie de neîndeplinirea condiţiilor generale de luare a unor măsuri preventive, procedând ca şi cum acestea ar fi fost îndeplinite.

Astfel, de la data pretinselor fapte s-a scurs o perioadă de 3 ani, iar gravitatea presupuselor fapte nu reflectă necesitatea privării de libertate, pretinsul pericol pentru ordinea publică nefiind nici actual, prezent. Faptul că urmărirea penală a fost anevoioasă (fiind începută de peste 1 an şi jumătate), deoarece a implicat derularea unui număr mare de activităţi procedurale, nu poate reprezenta un argument în sensul persistenţei actualităţii pericolului pentru ordinea publică.

Inculpaţii sunt acuzaţi că nu au respectat procedura de derulare a unor cursuri de perfecţionare a farmaciştilor şi că ar fi determinat emiterea unor diplome conţinând date necorespunzătoare realităţii. Nu s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că ar fi urmărit un folos personal, aspectele susţinute de procuror indicând, mai degrabă, o lipsă de diligenţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu anumite consecinţe vătămătoare.

Văzând şi datele de ordin personal privind inculpaţii (lipsa antecedentelor penale, faptul că sunt integrate social, activând în mediul universitar, în grade profesionale înalte – care indică o conduită corespunzătoare la locul de muncă, unele dintre persoanele vătămate având şi copii minori în întreţinere, iar inculpatul Bojiță având vârsta de 77 de ani), judecătorul nu poate reţine decât că nu prezintă pericol pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestor persoane, urmărirea penală putându-se desfăşura în condiţii normale fără privarea inculpaţilor de libertate.

În final, faţă de faptul că cel puţin două dintre condiţiile generale de luare a măsurilor preventive  (suspiciunea rezonabilă de comitere a unor infracţiuni şi scopul măsurilor preventive) nu sunt îndeplinite în cauză, judecătorul apreciază că nu sunt incidente nici prevederile art. 227 alin. (2) din C.p.p., privind luarea unor măsuri preventive mai blânde decât cea propusă de către procuror.

Conchizând, în baza art. 227 alin. (1) din C.p.p., judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge, ca nefondată, propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca de arestare preventivă a inculpaţilor, aflaţi în stare de reţinere, BMT.., HSC.., MD.., FLA.., BR…

Va dispune punerea în libertate a inculpaţilor reţinuţi, la momentul pronunţării prezentei, iar nu la cel al expirării reţinerii de 24 de ore dispuse prin ordonanţele procurorului din data de 24.09.2019.

Chiar dacă reţinerea este o măsură preventivă care nu este supusă cenzurii judecătorului de drepturi şi libertăţi, totuşi, art. 227 alin. (1) teza finală din C.p.p., statuează că, dacă judecătorul respinge propunerea de luare a măsurii arestării preventive, dispune punerea în libertate a inculpatului reţinut. Aşadar, dacă judecătorul nu ar putea dispune punerea în libertate de la momentul pronunţării soluţiei de respingere a propunerii de luare a arestării preventive, acest text de lege ar rămâne fără aplicabilitate practică, întrucât oricum la momentul expirării reţinerii inculpaţii ar trebui puşi în libertate.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina