fbpx

Prima femeie din Cluj care rezolvă crime le-a vorbit cu pasiune studenților de la Drept. PLUS mini-interviu CLUJUST

Primul procuror femeie din Cluj care rezolvă crime a răspuns întrebărilor studenților de la Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai. Le-a vorbit despre cum se specializează procurorii, cum lucrează cu echipa de cercetare la locul crimei, ce riscuri implică profesia, dar și despre o întâmplare amuzantă.

Oana Camelia Teoc are o vechime de 15 ani în procuratură, timp în care a urcat până la cel mai înalt parchet din Cluj. A absolvit Institutul Național al Magistraturii în 2000 și a început activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, un oraș cu multe ”bube” penale. După un an s-a mutat la Parchetul Judecătoriei Cluj-Napoca, unde a lucrat pe cauze economico-financiare și altele ce intrau în competență.  Ulterior în 2008 a avansat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, unde a început munca de procuror criminalist specializat pe omoruri.. Din 2010 este procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, deși nu are nici 40 de ani.

În 2010, Oana Teoc a fost printre cei 175 de procurori din țară ”premiați” pentru merite deosebite de procurorul general de atunci, Laura Codruța Koveși, ”În urma consultării cu procurorii cu functii de conducere din cadrul Ministerului Public, evidentiem pentru merite deosebite, in perioada 2009 – 2010, in activitatea profesionala, rezultate din instrumentarea unui numar mare de cauze, un numar ridicat de rechizitorii, cauze complexe sau cu impact in comunitate, următorii procurori”, a spus Koveși înainte de a înșira lista.

Studenții au fost captivați de cele spuse de procuroarea Teoc
Studenții au fost captivați de cele spuse de procuroarea Teoc

Procuroarea Oana Teoc a fost unul dintre cei patru invitați ai organizației studențești ELSA Cluj-Napoca la o dezbatere cu studenții de la Drept. Inițial, dezbaterea a fost programată într-o sală mai mică, dar din cauza numărului mare de studenți care s-au prezentat, a fost mutată într-un amfiteatru.

Mai întâi, Teoc le-a vorbit celor circa 150 de studenți despre specializarea procurorilor: ”Fiecare are o înclinație spre infracțuni, de exemplu comise cu violență, alții nu au deloc înclinație pentru cercetarea unor infracțiuni economico-financiare, nu pentru că nu ar fi cunoscut teoretic ce înseamnă acele infracțiuni, ci pentru că nu găseau neapărat metodele cele mai potrivite de investigare a acelor infracțiuni. De cele mai multe ori veți vedea că în practică că nu teoria este dificilă, ci aplicarea unei stări de fapt care rezultă din dosar la norma de inculpare și a trage linie la final dacă în cauza respectivă sunt în fața unei infracțiuni sau nu. Asta e cel mai important. Ulterior, dacă actele de procedură sunt îndeplinite corect și dacă toate cumulate pot să ducă la trimiterea în judecată.

Pentru criminalist întotdeauna a fost nevoie de ordinul procurorului general al României, care se dădea după un interviu care viza  cariera magistratului, lucrări făcute, pentru ca procurorul criminalistă să fie o persoană care are și înclinație, și pregătire și experiență în spate. În continuare există acest ordin al procurorului general, dar nu mai este dat pe baza unui interviu, ci pe baza propunerilor care vin din partea parchetelor și asta se face democratic, adică fiecare coleg procuror este întrebat dacă ar dori să se specializeze, pe ce tip de infracțiuni și se respectă această orientare tocmai pentru a da eficiență fiecărui parchet.

La unitățile mari unde volumul de activitate este foarte mare, specializarea procurorului, inclusiv criminalist, a avut rezultate. S-au format în timp acele echipe de intervenție mixte cu organele de poliție, pe baza unei programări a serviciilor. În general, procurorul lucrează cu una sau două echipe. Se stabilesc legăturile de serviciu și se ajunge la o conlucrare foarte bună, fiecare știe ce are de făcut în fiecare caz în parte. Dacă nu se cunoaște echipa e destul de greu să lucrezi la un caz nou, neștiind exact pentru fiecare care sunt activitățile omului din echipă. Procurorul, așa cum e văzut în codul de procedură penală, tot timpul conduce ceva și asta presupune o foarte mare responsabilitate. Când citim ne ia cu emoție și sunteme extrem de încântați de această chestiune, dar nu și în situația când ajungem să aplicăm această dispoziție. În concret la fața locului îți dai seama ce înseamnă de fapt să conduci o echipă de cercetare. Mai ales dacă acest lucru nu l-ai făcut niciodată sau ești la început de carieră și trebuie să te adaptezi foarte repede”, a povestit procurorul criminalist.

Un student a întrebat-o pe Teoc ce părerea are despre existența bazelor de date cu ADN-uri?

”Statul a apreciat că pentru anumite infracțiuni, care sunt extrem de grave, este obligatoriu a se lua probele biologice și ele se păstrează, chiar după condamnarea definitivă, o anumită perioadă de timp scrisă în lege. Asta a fost opțiunea Statului român, permisă de Curtea Europeană, tocmai pentru că suntem în urmă în lupta împotriva criminalității. Mijloacele sunt foarte variate, infractorii sunt extrem de inventivi, există o mobilitate teritorială deosebită. Adică astăzi am comis fapta, la noapte sunt în Statele Unite sau undeva unde nu am extrădare. Și-atunci ceva trebuie să faci. De aceea ați văzut că și normele de procedură penală permit inclusiv să adopți soluții in rem față de fapte, nu neapărat să stai la nesfârșit să cauți autorul, mai ales când faptele nu sunt grave și se consumă mulți bani pentru a stabili cine e autorul. Să poți să faci de la început o căutare în baze de date în cazuri de omor, de dispariții, cazuri extrem de grave pentru a forma un cerc de suspecți cât mai rapid. Ideea e să nu ne temem că se poate întâmpla oricui, pentru că așa sunt făcute legile încât să nu se poată întâmpla oricui, ci doar care încalcă legea. Ori, câtă vreme un cetățean este onest și respectă legile unei țări, față de cum sunt în prezent legile în România, teoretic n-ar trebui să există un abuz de drept.”, a răspuns Oana Teoc.

Cât despre riscurile profesiei, procurorul criminalist a spus:  ”Da, există riscuri și pentru noi. Începând de la cum ajungi  la fața locului, pentru că am avut situații când au avut colegii accident din cauza grabei, a mașinii proaste, a vremii nefavorabile, și n-au mai ajuns la locul faptei că au ajuns alții. Se întâmplă și la fața locului accidente, dar încercăm să le evităm pe cât se poate. Situații de electrocutări spre exemplu. Una din regulile de bază este că procurorul care conduce intră primul. Mai sunt și suspecți recalcitranți. Când se merge la un omor, de obicei există suport de la poliție pentru a ne feri de unele situații. Dar au fost situații.. pot să devină violenți în timp ce-i transporți. Asta vine cu profesia.”

procuror oana teoc clujustDe asemenea, Teoc a povestit o întâmplare haioasă legată de a doua cercetare la fața locului la un caz de omor la care a participat: ”Sigur că înainte de a pleca, se formează echipa, tehnician, specialist, în funcție de ce ne spune de la fața locului în ce stare e victima și cum s-a produs omorul, să știm ce să luăm cu noi, ce instrumente. Băieții de la criminalistică de la IPJ cu laboratorul mobil erau încântați că aveau o aparatură foarte modernă, ultima generație. Va fi minunat. Mai puțin că în euforia momentului, era și seara la 23 și trebuia să mergem la mai bine de 60 de kilometri într-o zonă de dealuri, nu i-a trecut nimănui prin cap că nu avem GPS funcțional , telefoanele nu aveau semnal și nu eram într-un cătun care nu avea curent electric să băgăm aparatele. A fost o speță ”amuzantă” cu ghilimelele de rigoare. Inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice. A recunoscut omorul pentru că era prins cu toporul în mână. Dar a doua zi când a ajuns în sala de judecată la propunerea de arestare a spus că are o singură problemă: invocă nulitatea cercetării pentru că nu a fost prezent procurorul. Judecătorul s-a uitat la procesul verbal de cercetare la fața locului, citește că scrie ”procuror Teoc”. Îi spune că ”e aici de față” El spune: ”nu era doamna asta, era doar o ziaristă care îmi tot punea întrebări și îmi lua declarație (studenții au râs)”.

O studentă a fost curioasă de problemele, amenințările sau tulburările apărute în timpul unor anchete.

”Problema este cu deplasarea la fața locului în zonele unde sunt minorități… de o anumită minoritate (zâmbește). Acolo, dacă ei sunt implicați, fie că sunt autori sau victime, totdeauna se adună tot clanul , tot satul. Și au fost situații când a fost nevoie de intervenția organelor de poliție pentru a opri contaminarea locului faptei. Și au fost situații când oamenii au devenit violenți, s-au ridicat de pe scaune, au început să strige.”, a povestit amabilă Oana Teoc.

”Cât de relevantă și cât de des folosită este proba cu poligraful?, a fost o altă întrebare.

Procuroarea a explicat la ce ajută poligraful: ”Deși nu este probă în instanță, deși sunt atâtea controverse inclusiv pe plan internațional, totuși noi am susținut întotdeauna că este un foarte bun mijloc de investigare în sensul de a orienta ancheta. Totdeauna într-o anchetă pornim de la mai multe versiuni , chiar și în cauzele simple. Prima reacție a minții când citește plângerea este să-și imagineze ce s-a întâmplat și cum aș putea să dovedesc că lucrul care scrie în plângere s-a întâmplat în felul acesta și atunci îți creezi versiunile. Poate fi așa, așa, ar trebui ca să dovedesc să fac asta și asta. La crimele cu autor necunoscut, dacă există indicii că anumite persoane ar putea fi suspecții facem poligraf tocmai pentru a orienta ancheta. Pentru că dacă apar indicii că spre ei ar trebui să ne orientăm, putem face supravegheri, să verificăm alibiurile”.

În ce privește crimele perfecte, Teoc este tranșantă: ”Nu există crima perfectă, nu există infracțiunea perfectă. E numai imposibilitatea noastră, de cele mai multe ori, să dovedim că e așa cum se spune acolo. Sunt cazuri. Nu trebuie neapărat să fie o infracțiune extrem de gravă sau complicată. Dar de exemplu o infracțiune care se comite într-un loc părăsit, izolat. Au fost situații pe coama muntelui. Ani de zile nu s-a putut stabili autorul pentru că victima nu putea să descrie persoana care l-a atacat din spate și nu exista absolut niciun indiciu că în luna decembrie pe o zăpadă de un metru și jumătate cineva ar fi putut să ajungă în locul respectiv fără un aparent motiv să încerce să omoare acel om. Ulterior a fost identificat, dar mulți ani a fost autor necunoscut.”

Inspectorii Mihai Teodorescu și Ioana Hongu de la IPJ Cluj, procuror Oana Teoc și  expert criminalist Sorin Alămoreanu
Inspectorii Mihai Teodorescu și Ioana Hongu de la IPJ Cluj, procuror Oana Teoc și expert criminalist Sorin Alămoreanu

La dezbatere au mai fost prezenți inspectorii Ioana Hongu și Mihai Teodorescu de la Serviciul Criminalistic al IPJ Cluj, alături de șeful Laboratorului de Expertize Criminalistice din Cluj, Sorin Alămoreanu, care le-a spus studenților, într-o manieră mai spumoasă, cu ce se mănâncă criminalistica: ”Să înțelegeți că munca criminalistului, că e el procuror criminalist, că este expert, nu e una așa simplă, apasă pe un buton și cam atât. Nu e cum zicea Gigi Becali ”pac-pac butoane”. Nu, noi nu suntem la păcănele, ci la îndeplinit justiție, la înfăptuirea Justiției. Nu dăm la întâmplare, noi trebuie să probăm și să facem lucrul ăsta dincolo de apărările mai mut sau mai puțin serioase pe care le fac unii avocați. Chiar și maestrul Gheorghiță Mateuț, profesorul dumneavoastră, colegul și prietenul meu, are nevoie ca avocat de informație criminalistică. Și să știți ceva: pe greșelile de la fața locului se poate obține achitarea unei persoane. Și greșeala aia o face altcineva decât tine, dacă tu nu ți-ai coordonat bine activitățile și n-ai verificat. Avem noi o cauză întâmplată de curând într-un alt județ alăturat nouă, unde într-un accident de circulație reperele de cercetare la fața locului sunt luate la 200 de metri față de locul impactului, iar locul impactului este atât de vag pus încât totul merge pe apărările celui care a produs accidntul, deși eu pot să-mi bag mâna în foc  că minte. Pentru că toate urmele de la fața locului, din fotografiile făcute corect de specialistul criminalist, au fost prost reținute de polițiștii de la circulație, care n-au fost atenți la ce a făcut el. Specialistul care face cercetarea la locul faptei nu poate să fie deștept și pentru cei care consemnează. Greșelile lor i se vor sparge lui în cap din păcate. Lumea se uită la procesul verbal, care spune una, iar schițele și fotografiile spun altceva. Deși se merge în echipă, pe încredere. Atenție foarte mare la cum vă faceți datoria dacă veți lucra ca și criminaliști. ”

Mesajul de final al procurorului Oana Teoc i-a adus pe studenți cu picioarele pe pământ: ”Este bine să treceți de pragul idealist al fiecărei profesii și să vedeți în concret despre ce este vorba. Dacă stați zi de zi două săptămâni pe lângă fiecare, veți vedea dacă aveți înclinare spre una dintre profesiile la care veți putea avea acces. De cele mai multe ori, văd și la colegi care intră în profesie, dezamăgirea vine foarte repede și nu din cauza sistemului, ci din cauza așteptărilor pe care le aveți. Toți am fost în situația asta de la început, dar acum aveți posibilitatea de a vedea puțin în avans și de a vă lămuri cât de cât aproape de realitate la ce vă așteaptă și să alegeți cu capul pe umeri pentru că nu e ușor nici judecător, nici procuror, nici avocat. Dar nici de netrecut. Pentru fiecare e muncă, fiecare vine cu avantaje și dezavantaje.”

INTERVIU Primul procuror femeie pe omoruri

procuror oana teoc 2 clujustCLUJUST: Sunteți o doamnă finuță. Cum reacționează cei de la locul unui omor când văd procurorul?

Colegii polițiști reacționează foarte bine căci sunt profesioniști. La început nu pot să zic că nu a fost așa o reacție așa de..necunoaștere, căci eram prima femeie care am mers pe omoruri. Echipa de cercetare nu s-a așteptat să se trezească cu un procuror femeia la fața locului. Dar oamenii sunt profesioniști, n-au ce face. Până la urmă contează cum îi coordonez.

CLUJUST: Și ceilalți oameni implicați?

Oamenii nu-și dau seama. Dacă este șeful de post acolo, pentru ei șeful de post este cel mai important, restul nu mai contează. Oamenii oricum ne consideră pe toți polițiști când suntem la fața locului. Cam asta e reacția.

CLUJUST: Ați povestit la dezbatere că un inculpat v-a confundat cu o ziaristă.

Da da. Păi venise presa într-adevăr că era o speță urâtă și, la vremea aceea nu erau costumele de acum cu care se îmbracă criminaliștii la fața locului, și eram îmbrăcați obișnuit. Eu ca procuror oricum mă îmbrac obișnuit și acum. Poliția are acele veste. Le mai luăm și noi câteodată ca să nu ne confunde în întuneric căci sunt fluorescente. Scrie poliția pe ele.

CLUJUST: Cum a fost primul omor?

Stați să-mi aduc aminte.. emoționant, ce să zic.

CLUJUST: L-ați rezolvat?

Da da. Are condamnare Toți sunt condamnați. În toate cazurile pe care le-am avut pe omor sunt condamnați definitiv.

CLUJUST: Ce le urați studenților care vor să vă calce pe urme?

Eu le-aș spune multă muncă, încredere, curaj și să rămână foarte onești. Asta e important. Partea de moralitate și onestitate contează foarte mult în profesia noastră, dincolo de cunoștințe, dincolo de orice altceva.

 

 

 

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina