”În momentul în care m-au întrebat la Institut de ce vreau să fiu judecător, le-am spus că vreau să devin avocat”, mărturisește președintele Uniunii Judecătorilor din România, judecător Dana Gîrbovan de la Curtea de Apel Cluj, într-un interviu despre carieră pentru proiectul european ”Link la primul job”. Aceasta spune că cel mai greu lucru ca tânăr judecător este să reușești să gestionezi puterea pe care o ai.
Judecătoarea Dana Gîrbovan, intens prezentă în mass-media cu luări de poziție în calitate de președinte al Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, spune că dacă s-ar întoarce în timp, ar face aceeași alegere în ce privește cariera.
”Eram cred că prin clasa a 9-a când am citit o carte numită ”Arta avocatului” și am rămas absolut impresionată de descrierea din sala de judecată, de modalitatea în care avocații își apărau clienții, de pledoariile acelea extraordinare din perioada interbelică și atunci m-am gândit: Asta vreau să fac! Vreau să devin avocat!
Eu eram elev la un liceu de matematică-fizică, nu aveam nicio legătură cu partea umană. Le-am spus părinților mei că vreau să dau la drept. Nu au avut nimic împotrivă, în ciuda faptului că nu aveam nici în familie, nici prieteni, pe nimeni care să aibă legătură cu domeniul acesta. Am ajuns la Facultatea de Drept de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, am terminat facultatea, iar la ora aceea era destul de greu să intri în avocatură în condițiile în care nu aveai niciun fel de legătură cu lumea aceasta.
Tocmai de puțină vreme se înființase Institutul Național al Magistraturii, unde puteai să accezi fără să ai recomandarea nimănui, practic depindea doar de tine. Așa că în momentul în care m-au întrebat la Institut de ce vreau să fiu judecător, le-am spus că vreau să devin avocat. Puteai deveni, după cinci ani de profesie, avocat. Însă, intrând în sala e judecată și profesând ca judecător, mi-am dat seama că mi-am găsit defapt menirea acolo.
Cel mai greu este la început de carieră, dincolo de munca extraordinară pe care o ai, e o competinție imensă să intri în magistratură, cel mai greu lucru ca tânăr judecător este să reușești să gestionezi puterea pe care o ai. Ajungi judecător fără experiență de viață. Eu am intrat în sală la 23 de ani. Ești singur cu dosarele și-ți dai seama că nu e vorba de spețe pe care le rezolvi teoretic, ci de sentințe care influențează viața oamenilor. Fie că vorbești de divorțuri, de încredințarea copiilor, de stabilirea proprietății, chiar de cauze penale, libertatea fiecăruia.
Răspunderea pe care o porți este una enormă și la fel și puterea pe care o ai. În semnătura ta stă soarta acelei persoane. Iar dacă nu reușești să o gestionezi corect, să ai tu suficientă forță interioară, ajunge să te compleșească ea. Riscul cel mai mare este cel al autosuficienței. Trebuie să fii mereu în căutare, să-ți pui întrebări, să încerci să-i înțelegi pe cei ce vin în fața ta, să citești nu doar drept, ci și psihologie, istorie și să-ți păstrezi umanitatea și empatia față de persoanele respective. ”, a povestit magistratul.