În 2 decembrie, în Aula Magna a Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, a avut loc discuția în plen „Jurisprudența CJUE și frauda fiscală în materie de TVA”, organizată de asociația ELSA Cluj-Napoca (The European Law Students’ Association) în colaborare cu RATIO (Asociația Studenților Contabili). Speakerii acestui eveniment au fost doi avocați cu experiență în acest domeniu, respectiv Cosmin Flavius Costaș și Tudor Vidrean-Căpușan, ambii fiind și cadre didactice la Facultatea de Drept-Univ. Babeș-Bolyai.

Avocatul Cosmin Costaș, partener şi co-fondator al societăţii civile de avocaţi Costaş, Negru & Asociaţii, a luat cuvântul primul și a început prin a prezenta principiile după care funcționează CJUE : „E bine să vă aduc în față niște principii, pe care este organizată Curtea de Justiție. E bine să le aveți în vedere pentru că toți sunteți cetățeni europeni.[…] Dreptul e mai mult o figură de stil în România. Suntem într-un stat unde supravegherea este continuă din punct de vedere fiscal, dar această nu înseamnă neapărat un lucru bun.”

Lectorul Cosmin Costaș le-a explicat studenților care încă nu erau familiarizați cu această instituție, cum funcționează Curtea de Justiție a Uniunii Europene:  “Ca să înțelegeți cum funcționează, trebuie să știți ca CJUE are un rol dublu.  La nivel național, se aseamănă atât cu Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și cu Curtea Constituțională. Există domenii armonizate și nearmonizate, dacă vorbim de materie fiscală. În domenii precum impozitul pe venit, sau contribuțiile social obligatorii, avem eventual încercări de armonizare, diferite de cele armonizate, și atunci având această distincție, CJUE un fel de ICCJ și e un fel CCR, când verifică compatibilitatea legilor.

În oricare din ipoteze, hotărârile interpretative sunt obligatorii și au efecte în ceea ce privește toate statele membre, toate instanțele naționale. Recunoașterea acestui efect se face la nivel constituțional. Interpretarea Curții poate privi probleme diverse, mergând de la cele mai simple, ajungând și la complexe, precum cele fiscale. […] Finalitatea până la urmă a tuturor acestor demersuri este de a obține o interpretare unitară în această materie.

Interpretarea în materie de TVA trebuie să fie unitară, ne spune Curtea în numeroase rânduri, mai ales atunci când sunt probleme financiare. Interpretarea trebuie să fie strictă, legislația trebuie să fie clară, ușor de înțeles și previzibilă. Ar trebuie să avem o practică administrativă coerentă. Atunci când mă duc să întreb ceva la fisc, trebuie să mi se spună soluția juridică corectă, care trebuie aplicată. Jurisprudența trebuie să fie clară, ca domniile lor, judecătorii, să reușească să contureze o abordare. Toate astea sunt discuții poate principiale, dar importante în materie fiscală. […] Taxa pe valoare adăugată este unul din cele mai interesante domenii ale fraudei fiscale. Avem o reglementare foarte interesantă aplicată în toate cele 28 de state. TVA e indiscutabil cel mai important impozit. E instrumentul fiscal prin care se colectează cele mai importante sume de bani. Atracția pentru TVA trebuie imaginată , precum ar fi pentru hoți atracția pentru o bancă mereu alimentată cu bani.

Frauda în materie de TVA e o realitate pe care nu o neagă nimeni. Din acest punct de vedere, reacțiile tind spre a contracara aceste efecte ale fraudei fiscale, instituind un sistem de sancțiuni. Discuția e în ce măsură acest sistem de sancțiuni este adecvat și care ar trebui să fie efectele juridice sau abordarea, în ceea ce privește contribuabilii, fie onești, fie cei de rea-credința sau care pot fi prezumați ca fiind de rea-credință. Aceste probleme nu sunt noi în UE. […]  Lucrurile păreau lămurite la nivel european în anul 2006. Însă practica națională nu s-a aliniat cu cea europeană. 10 ani mai târziu mai există judecători care știu aceste hotărâri, dar se întreabă dacă acestea mai sunt aplicabile. Și atunci judecătorul polonez, maghiar, lituanian, bulgar se întreabă dacă această legislația e compatibilă cu dreptul european. Am omis judecătorul român deoarece acesta nu sesizează CJUE.

Întrebările judecătorilor naționali sunt legitime, pentru că ei văd aceleași probleme în statele lor, iar CJUE zice că principiile nu s-au schimbat și că sunt aplicabile.. În toate aceste state poziția fiscului e una foarte simplă, care e formată după principiul potrivit căruia bugetul statului nu poate suferi o pierdere de venituri. Ce e important din punctul meu de vedere, e faptul că se subliniază în repetate rânduri, că administrația fiscală trebuie să dovedească fraudele în domeniul fiscal. Eu, ca și contribuabil, nu trebuie să dovedesc că sunt o parte inocentă.

De fiecare data, Curtea spune: `Administrația fiscală trebuie să probeze participarea directă sau indirectă a contribuabilului la mecanismul fraudulos sau măcar cunoașterea acestuia`.  Aceste principii ar trebui percepute la nivel național. La nivel legislativ nu avem nicio evoluție în acest domeniu. Legislația noastră fiscală nu spune să ignorăm dreptul UE, dar nici nu ne spune că trebuie să îl aplicăm cu prioritate. Întrebarea e cât timp va mai putea fi tolerată o asemenea atitudine. Avem o întrebare nerezolvată din 2007, o decizie care spune că în prezența unui singur element greșit pe factură, nu poți să îți deduci TVA. La momentul de față noi nu doar că nu avem o legislație clară, dar avem și o dispoziție anti-abuz, care spune că contribuabilii sunt sancționați când fac o afacere cu un contribuabil inactiv. Din păcate ăsta e nivelul discuției la momentul de față. Avem niște principii, și aparent nu le respectăm. Răspunderea cui am putea să o angajăm? Facem o trimitere la codul de procedura fiscală, care spune că statul răspunde pentru prejudiciile cauzate contribuabililor.

Vedem totuși în ce condiții și anume conform altor prevederi răspunderea pentru prejudiciile cauzate are loc în cazurile de culpe grave. Statul răspunde, însă nu și funcționării în particular, pentru că este instituit un sistem de protecție al acestora. În plus le este permis acestor funcționari accesul la cheltuieli de judecată în timpul procesului, ca să fie apărați corespunzător. Ar trebui să observăm și evoluțiile în legislație de la cei de la care am copiat, pentru că există un plagiat legislativ. Francezii au evoluat, jurisprudența din 2011 zice că nu trebuie să dovedești culpa gravă a funcționarilor, ci doar simpla culpă. Pe vremuri se spunea că activitatea funcționarilor e destul de complexă, și e evident să greșească. Mai recent Curtea de Casație franceză spune că ei sunt profesioniști și trebuie să răspundă și dacă nu au aplicat legislația corespunzătoare trebuie să existe și răspunderea funcționarilor. Problema aceasta poate fi dezbătută la infinit, dar eu cred că trebuie să ne întoarcem la principii, la ceea ce au stabilit, poate, alții mai înțelepți ca noi. CJUE trebuie respectată pentru că vine cu temele făcute.”

Mai departe, avocatul Tudor Vidrean a analizat câteva cauze importante din jurisprudența CJUE. Una dintre aceste cauze  fost soluționată de CJUE prin  Hotărârea CJUE C-463/14, în legătură cu contractele de consultanță juridică, comercială sau financiară. Această hotărâre evidențiază inexistența obligației de a proba prestarea efectivă a serviciilor pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA plătită în amonte. Prestarea de servicii este efectuată prin însuși faptul că prestatorul se află la dispoziția beneficiarului, independent de volumul si natura serviciilor efectiv furnizate.

Cererea a fost formulată în cadrul unui litigiu între un operator economic si autoritatea fiscală ce-i refuzase acestuia exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aplicată în amonte pentru achiziția de servicii de consultanță pe bază de abonament. Societatea comercială a încheiat contracte de consultanță cu alte  societăți.  Cu ocazia unui control fiscal, s-a reținut că facturile au fost emise în termenul săptămânal, au fost înregistrate atât în contabilitatea prestatorilor, cât și în cea a beneficiarului serviciilor, au fost achitate prin viramente bancare. Însă organul fiscal a considerat că operatorul economic nu a prezentat nicio probă cu privire la serviciile furnizate în mod real, în special niciun document direct referitor la numărul de ore executate, nefiind furnizate nici informații cu privire la modalitatea de stabilire a prețurilor.

Pentru aceste motive a fost emisă o decizie de impunere pentru sumă reprezentând TVA dedus aferent facturilor emise de prestatori, atacată în instanță de societatea comercială. Instanța de trimitere a fost, în special, interesată dacă un contract de abonament precum cel în discuție – ce stabilea doar domeniul de consultanță și nu indică niciun rezultat concret de atins referitor la obiect, durată de executare, recepție sau preț – poate constitui o prestare de servicii în sensul Directivei și poate da naștere dreptului de deducere a TVA.

Avocatul Tudor Vidrean a mai spus: „În contextul emiterii deciziei nr. 363/2015 a Curții Constituționale, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, mă întreb dacă nu cumva ar considera Curtea Constituțională ca admisibilă o excepție de neconstituționalitate și pe actualul art. 21 alin. (4) lit. f) și m) din Codul Fiscal. Aceste reglementări mi se par lacunare și neprevizibile pentru contribuabili, deoarece într-un control fiscal sunt suficiente anumite documente justificative, în altul, nu; în unele controale este în regulă o anumită justificare a necesității prestării anumitor servicii de management, consultanță, în altele, dimpotrivă, angajații ANAF le consideră cheltuieli nedeductibili. Atunci îmi pun întrebarea ca și contribuabil: ce fel de documente trebuie să am ca să-mi justific cheltuielile? Câte documente trebuie să am?  Cum trebuie sa le completez? Ar trebui să existe o reglementare clară prin care contribuabilul să știe exact ce trebuie să facă, pentru a nu avea probleme în momentul în care activitatea sa e controlată de organele abilitate.”

Șirul evenimentelor organizate de ELSA Cluj-Napoca continuă astăzi cu  evenimentul “Perspective juridice”, intitulat “Law school – Is it really like Suits?”, de la ora 15:00 în amf. „Traian Pop”, cu invitații: Radu Chiriță (avocat),  Claudiu Gligan (judecător), Mirel Toader (procuror) și Tony Gorun (notar public).

(articol scris de Ronald Elek – director PR ELSA Cluj-Napoca)

Comments

comentarii