CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Patronul unei firme de construcții din Cluj a fost condamnat definitiv la 1 an și 3 luni închisoare cu suspendare și 60 de zile de muncă în folosul comunității după ce un angajat a căzut de pe o schelă la un șantier al firmei. Inculpatul are de plătit 40.000 de euro ca daune morale către fostul angajat care a fost încadrat în grad de invaliditate.
Curtea de Apel Cluj l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. 1 C.pen. În baza art. 396 alin. 2 C.proc.pen. și la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. 1 C.pen.
În temeiul art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b) C.pen. au fost contopite, potrivit tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă (1 an închisoare; 9 luni închisoare), aplicând pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din durata celeilalte pedepse (3 luni închisoare), rezultând în final pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare. în temeiul art. 91 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei de 1 an 3 luni închisoare sub supraveghere pe o durată de 2 ani 3 luni, termen de supraveghere stabilit conform art. 92 C.pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
De asemenea, condamnatul are obligaţia prestării muncii neremunerate în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile,
Patronul inculpat a fost obligat la plata în favoarea părţii civile a sumei de 8.084,20 de lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 40.000 de Euro (echivalent în lei la data plăţii) cu titlu de daune morale.
Potrivit magistraților Curții, care au menținut sentința Judecătoriei Cluj-Napoca, ”instanţa de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realităţii constând în aceea că în cursul lunii octombrie 2017 O.I.A. nu a luat măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, la punctul de lucru al societății, în ceea ce o privește pe persoana vătămată M.I., respectiv în cadrul șantierului organizat pentru reabilitarea imobilului nr.112 de pe strada Horea (lipsa instruirii persoanei vătămate la angajare şi la locul de muncă, lipsa verificării echipamentului de muncă, respectiv a schelei şi omisiunea opririi lucrărilor, lipsa supravegherii muncitorilor în cadrul desfăşurării lucrărilor la înălţime), fapt care a condus la producerea unui accident de muncă în data de 19.10.2017 în urma căruia persoana vătămată și-a pierdut capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul I de invaliditate, dar şi că la data de 19.10.2017 l-a determinat pe martorul…. să semneze înscrisul sub semnătură privată intitulat „Fișă de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă” în locul persoanei vătămate la rubrica semnătura celui instruit, depunându-l la data de 23.10.2017 la Inspectoratul Teritorial de Muncă, deşi știa că este fals.
La stabilirea acestei stări de fapt instanţa a analizat toate mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, având în vedere faptul că inculpatul O.I.A a apreciat că nu se face vinovat de cele imputate (fila 28 dosarul instanţei de fond), contestând probele administrate în cursul urmăririi penale.
Din declaraţiile persoanei vătămate şi ale martorilor audiaţi (… … … ) rezultă fără dubiu că inculpatul nu l-a dotat pe M.I. cu echipamentul complet de protecţie (centură de siguranţă, salopetă, bocanci şi cască), dar şi că nu i-a fost efectuată instruirea privind securitatea şi sănătatea în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă.
Poziţia persoanei vătămate a fost constantă de-a lungul procesului penal în ceea ce priveşte lipsa instructajului privind SSM, conduita inculpatului de a-l atenţiona cu privire la riscurile desfăşurării activităţii la înălţime sau ale folosirii telefonului mobil în timp ce se afla pe schelă neputând complini lipsa informaţiilor specifice.
Declaraţiile contradictorii date de inculpat de-a lungul procesului penal cu privire la instruirea persoanei vătămate atât la angajare, cât şi pe parcursul desfăşurării activităţii – corect surprinse de prima instanţă – se coroborează cu demersurile efectuate de O.I.A pentru a se asigura de obţinerea în orice condiţii a semnăturii pe fişele prevăzute de lege. Astfel, conştient fiind de importanţa efectuării acestui instructaj în condiţiile în care tocmai lipsa acestor informaţii a reprezentat una dintre cauzele producerii accidentului de muncă, inculpatul l-a determinat pe martorul … să semneze înscrisul sub semnătură privată intitulat „Fișă de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă” în locul persoanei vătămate la rubrica semnătura celui instruit.
Apărările formulate de O.I.A potrivit cărora persoana vătămată cunoştea regulile de securitate şi sănătate în muncă deoarece avea calificarea necesară şi experienţă practică anterioară reprezintă doar o modalitate de minimalizare a responsabilităţii propriei conduite omisive. Din declaraţiile martorului …. rezultă în mod evident că nu a fost efectuată instruirea introductiv-generală a persoanei vătămate de o persoană autorizată, inculpatul asumându-şi în mod formal această obligaţie.
Este adevărat că persoana vătămată a montat platforma suplimentară pentru a putea ajunge sub streaşina blocului, însă din probele de la dosar rezultă că anterior i-a adus la cunoştinţa inculpatului faptul că nu ajunge din poziţia în picioare la stocătura blocului (declaraţia martorului …. declaraţia lui …). Simplele afirmaţii ale inculpatului potrivit cărora nu cunoştea că M.I. a montat această platformă suplimentară nu pot înlătura propria responsabilitate cu privire la producerea accidentului raportat la lipsa instructajului SSM şi SU, respectiv la lipsa informaţiilor privind riscurile pe care le presupune adăugarea unor elemente de completare la schela anterior montată de personalul specializat. Existenţa acestor elemente de completare la ultimul nivel al schelei, nivel la care lucra şi inculpatul indică faptul că acesta a acceptat posibilitatea utilizării lor, având în continuare obligaţia în calitate de persoană responsabilă cu coordonarea lucrărilor de pe şantier de a se asigura că acestea sunt folosite conform procedurilor de siguranţă (ceea ce nu s-a întâmplat).O.I.A a cunoscut şi faptul că lipseşte o bară de protecţie dintre marginea schelei şi marginea imobilului la 0,377 m faţă de podina principală a tronsonului, dar şi plasa de protecţie pe acea porţiune datorită faptului că prin acea zonă se făcea aprovizionarea cu materiale cu ajutorul scripetelui.
Instanţa de fond a făcut o analiză completă a elementelor constitutive ale infracţiunii de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, după ce a verificat incidenţa principiului ne bis in idem în prezenta cauză.
Faptul că SC O… SA a fost sancţionată contravenţional nu înlătură analiza şi concluzia instanţei de fond cu privire la tragerea la răspundere penală a inculpatului O.I.A în calitate de administrator al SC O.. SA, nici nu obligă instanţele de judecată la stabilirea aceluiaşi tip de răspundere pentru producerea accidentului de muncă. Nu poate fi omis faptul că la data dispunerii ca urmărirea penală să se efectueze în continuare în prezenta cauză faţă de o anumită persoană (24.04.2019 – filele 26-27 dosarul de urmărire penală), SC O. SRL era radiată (începând cu data de 22.03.2019 potrivit art. 235 din Legea nr. 31/1990), situaţie în care erau aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală faţă de aceasta.
Conştient fiind de importanţa informaţiilor transmise în cadrul instructajului privind protecţia muncii, inculpatul a încercat să-şi acopere omisiunea încă de la primele audieri de către organele judiciare, realizând ulterior şi demersurile de falsificare a înscrisului sub semnătură privată. Contrar afirmaţiilor acestuia, falsificarea fişei de instructaj constă -aşa cum a subliniat şi prima instanţă – în consemnarea contrar adevărului a datei la care se afirmă că ar fi fost efectuat instructajul (11.09.2017).
Legătura de cauzalitate între rezultatul produs (leziunile suferite de persoana vătămată) şi conduita omisivă a inculpatului a fost în mod temeinic stabilită de prima instanţă, aceasta analizând exhaustiv şi înlăturând toate apărările formulate de inculpat cu privire la existenţa culpei exclusive a lui M.I în producerea accidentului, expresie a neglijenţei în desfăşurarea activităţii profesionale.
Falsificarea fişei de instruire privind SSM rezultă fără niciun dubiu din declaraţiile martorului …, ale persoanei vătămate şi din concluziile raportului de constatare criminalistică care confirmă că semnăturile nu au fost realizate de către ###### ######. Declaraţia inculpatului potrivit cărora fişele de instructaj ar fi fost semnate de persoana vătămată la începutul activităţii acesteia în cadrul firmei este contrazisă de cea a martorului … potrivit căreia la finalul lunii septembrie 2017 i-ar fi fost înmânate de O.I.A fişele de instruire pentru completare.
Apărarea inculpatului potrivit căreia fapta nu există deoarece nu a fost falsificată semnătura celui care a efectuat instruirea a fost în mod corect înlăturată de prima instanţă ca nevalidă raportat la acuzaţia formulată cu privire la falsificarea semnăturii celui instruit.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor considerate potrivite faptelor şi persoanei inculpatului, instanţa de fond a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 74 Codul penal, având în vedere: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpat (închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă); împrejurările săvârşirii faptelor (aşa cum au fost menţionate anterior); starea de pericol creată (medie raportat la urmările produse); circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, este bine integrat în comunitate, precum şi atitudinea procesuală a inculpatului – de negare şi de neasumare a responsabilităţii comiterii faptelor.
Având în vedere toate aceste elemente, instanţa s-a orientat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă şi de 9 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pedepse pe care şi Curtea le apreciază ca fiind apte a asigura realizarea scopului lor educativ şi preventiv. Apreciem că în cauză nu se cuvin a fi reţinute circumstanţe atenuante şi nici a se reduce durata pedepselor aplicate deoarece inculpatul a minimalizat gravitatea conduitei adoptate.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale stabilite, constatăm că judecătorul de la instanţa de fond a luat în considerare aspectele pozitive ce ţin de persoana inculpatului, motiv pentru care a apreciat că nu se impune privarea de libertate a lui O.I.A. Suntem pe deplin de acord cu opinia magistratului din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca inclusiv în ceea ce priveşte nevoia de supraveghere a conduitei inculpatului pe o anumită perioadă de timp, fapt care l-ar ajuta şi mai mult pe O.I.A să fie atent la responsabilităţile asumate cu privire la securitatea în muncă a angajaţilor şi a propriei persoane. Atitudinea procesuală manifestată de-a lungul procesului, alături de neasumarea responsabilităţii conduitei sale omisive (privind prima infracţiune) şi comisive (privind a doua infracţiune) nu justifică o clemenţă a organelor judiciare în sensul de a dispune amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea unei pedepse, iar simpla derulare a procesului penal nu ar putea avea aceeaşi eficacitate pe termen mediu şi lung în conştientizarea lui O.I.A asupra gravităţii propriilor fapte.
Pe latură civilă, instanţa de fond a analizat legalitatea constituirii de parte civilă, compatibilitatea exercitării acţiunii civile cu privire la comiterea unei infracţiuni de pericol, concluzionând că producerea vătămării corporale a lui M.I. este consecinţa materializării stării de pericol creată prin omisiunea inculpatului, adică a urmării tipice reglementate de norma de incriminare.
Apărarea inculpatului cu privire la excluderea posibilităţii angajarii răspunderii sale civile delictuale datorită incidenţei dispoziţiilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii sau a calităţii persoanei vătămate de asigurat la Casa Naţională de Pensii nu poate fi reţinută în cauză raportat la faptul că O.I.A deţine calitatea procesuală pasivă sub aspectul acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal de către M.I., izvorul raportului obligaţional fiind tocmai fapta sa juridică extracontractuală.
Condiţiile prevăzute de art. 1349, de art. 1357 din Codul civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului au fost analizate de către prima instanţă, curtea apreciind – la rândul ei – că sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Pentru dovedirea cuantumului prejudiciului material suportat de partea civilă, aceasta a depus înscrisuri justificative, înlăturarea unei părţi din acestea fiind justificată prin lipsa legăturii dintre bunurile achiziţionate şi leziunile suferite sau prin imposibilitatea verificării cuantumului sumei sau a produselor înscrise.
Natura şi gravitatea leziunilor suferite de M.I. materializate în numărul intervenţiilor chirurgicale suferite şi al zilelor de spitalizare, în gradul de invaliditate în care a fost încadrat, modul în care producerea accidentului i-a modificat iremediabil viaţa, în imposibilitatea ca acesta să desfăşoare unele activităţi fizice pe care le putea derula anterior fără nicio dificultate au condus la cuantificarea sumei de 40.000 de euro cu titlu de daune morale, sumă pe care instanţa de control judiciar o apreciază a fi aptă a reprezenta o justă reparaţie a prejudiciului moral suferit de persoana vătămată.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat în cauză de inculpat se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Codul de procedură penală.”
