CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Inspectoratul de Stat în Construcții din Cluj a acuzat de fals Primăria Florești într-un proces civil în care și-a cerut cota pe care trebuie să o plătească dezvoltatorul unui bloc. Surpriza a fost că cei din primărie au diminuat valoarea construcției după ce a fost demarat procesul, fără a anunța ISC.
Inspectoratul în Construcții a pierdut la primele două instanțe, dar mai are recursul.
”Împrejurarea că acest procesul verbal nu a fost comunicat reclamantei, nu are relevanţă, chiar dacă corectarea sumelor s-a făcut ulterior promovării acţiunii. Nu există elemente obiective prezentate instanţei (în lipsa unei verificări efective) care să susţină afirmaţia că intimata a făcut o modificare pro causa, susceptibilă de fals.”, se arată în motivarea Tribunalului Cluj.
Decizie nr. 78/2022 din 25-ian-2022, Tribunalul Cluj, pretentii (Civil):
”Prin Sentinţa civilă nr. 4088/2021 din data de 09 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. __ al Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţa a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII – I.S.C., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L .
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Pârâta, în calitate de investitor, a solicitat şi obţinut autorizaţia de construire nr. 360/21.07.2015 emisă de Primăria Floreşti pentru realizarea obiectivului ’’Construire Imobile De Locuinţe Colective P+3E, Amenajări Exterioare, Împrejmuire Şi Branşamente La Utilităţi-C4” la adresa din Floreşti ___> Valoarea finală reală a lucrărilor de construcţii autorizate, astfel cum a fost stabilită prin Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 131/3.07.2017 este în sumă 2340800 lei.
Potrivit art. 37 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 50/1991 în forma valabilă la data recepţiei, respectiv anul 2017, la terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizaţiei de construire are obligaţia să regularizeze taxa pentru autorizaţia de construire, potrivit legii, iar odată cu regularizarea taxei prevăzute la alin. (3), beneficiarii autorizaţiilor de construire vor regulariza şi celelalte cote prevăzute de lege.
Potrivit art. 460 alin.(5) lit.c) din legea nr.227/2015 privin Codul fiscal, pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitut/taxa şi poate fi valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior.
În conformitate cu art. 474 alin. 7) din Codul fiscal: c)în termen de 15 zile de la data, finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale; d)până în cea de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care se depune situaţia finală privind valoarea lucrărilor de construcţii, compartimentul de Specialitate al autorităţii administraţiei, publice locale are obligaţia de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcţie. e)până în cea de-a 15-a zi, inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale a comunicat valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice diferenţă de taxă datorată de către persoana care a primit autorizaţia sau orice diferenţă de taxă care trebuie rambursată de autoritatea administraţiei publice locale.
Relevante sunt în speţă şi Normele metodologice de la punctul 141 lit. c), edictate pentru aplicarea art. 474 din Codul fiscal, conform cărora în situaţia în care se apreciază că valoarea declarată a lucrărilor este subevaluată în raport cu alte lucrări similare, compartimentul de specialitate al organului fiscal local din raza de competenţă unde se realizează lucrările de construire, la sesizarea structurii de specialitate, are obligaţia să efectueze cel puţin inspecţia fiscală parţială, în condiţiile Codului de procedură fiscală, pentru verificarea concordanţei dintre valoarea reală a lucrărilor declarate pentru regularizarea taxei şi înregistrările efectuate în evidenţa contabilă. Noţiunea situaţia finală corespunde procesului-verbal de recepţie.
Aşadar, din normele legale preitate citate se desprinde concluzia că există o taxă locală de natura celei achitate de pârâtă pe care o poate încasa unitatea adminsitrativ-teritorială, iar aceasta se calculează diferit, în funcţie de natura persoanei care o datorează, fiind cert faptul că în cazul persoanelor juridice aceasta se determină prin raportare la valoarea finală a construcţiilor, aşa cum rezultă aceasta din evidentele contabile ţinute de persoana juridică potrivit Legii nr. 82 din 1991 privind contabilitatea.
Pornind de la faptul că pârâta are calitatea de persoană juridică şi că toate construcţiile rezidenţiale au fost edificate de ea, determinarea cuantumului taxei locale trebuie să aibă loc prin raportare la valoarea construcţiilor aşa cum rezultă acesta din evidenţa contabilă.
Nu poate fi ignorat faptul că Primăria Floreşti a corectat valoarea construcţiei menţionată în procesul verbal de recepţie la terminarea construcţiilor având nr. 133 din 3 iulie 2017, de la 2340800 lei la 1850000 lei, în raport cu valoarea contrucţiei din înregistrările contabile ale pârâtei, ca urmare a cererii pârâtei de recalculare a taxelor datorate şi restituirii diferenţei încasate în mod nelegal.
În consecinţă, a apreciat instanţa, cota la care este îndreptăţit reclamantul (ISC – n.red) este cea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 10 din 1995, dar procentul amintit se calculează prin raportare la valoarea construcţiei din înregistrările contabile ale pârâtei, neexistând temei ca pentru taxele datorate unităţii adminsitrativ-teritoriale să se aibă în vedere valoarea construcţiei din înregistrările contabile ale pârâtei, iar pentru sumele datorate reclamantului o altă valoare.
Împotriva sentinţei civile nr. 4088/2021 a formulat apel reclamantul solicitând: admiterea apelului formulat şi, în consecinţă, schimbarea în tot a hotărârii pronunţate pe fondul cauzei, în sensul admiterii cererii.
În motivele cererii apelantul reclamant (ISC – n.red) a arătat că: instanţa de fond a omis să pună în discuţia părţilor, cu respectarea principiului contradictorialităţii care guvernează procedura de judecată dar si să analizeze în mod real, legal, aspectele privind modul în care a fost stabilită valoarea finală a lucrărilor de construcţii la care se raportează calculul cotelor datorate şi care fac obiectul prezentei cauze.
Cererea prin care investitorul a solicitat corectarea sumelor menţionate în PVRTL este 3.08.2020, ulterior notificării IJC Cluj, dar si ulterior promovării acţiunii în instanţă.
Instanţa de fond a luat în considerare apărările formulate de pârâtă fără a analiza în detaliu şi legal succesiunea actelor emise în legătură cu obiectul dedus judecăţii, valabilitatea şi veridicitatea argumentelor invocate de pârâtă prin prisma actelor doveditoare depuse.
În acest sens, chiar dacă pârâta a depus dovada corectării pe PVRTL nr. 131 a valorii finale a lucrărilor executate în baza AC nr. 360/21.07.2015, la dosar nu există si dovada însuşirii de către UAT Floreşti a acelor modificări, prin emiterea unui înscris ca răspuns la adresa nr._____/3.08.2020 care să susţină modificarea bazei de calcul astfel cum a procedat instanţa de fond.
De asemenea, procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor modificat/corectat potrivit susţinerilor pârâtei nu a fost comunicat în mod legal, procedural, apelatei, pentru a se putea efectua şi în contabilitatea proprie eventuale recalculări ale cotelor şi penalităţilor stabilite în sarcina pârâtei.
În al doilea rând, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a normei aplicabile din Codul fiscal, în sensul că a interpretat greşit textul acestor dispoziţii. Din acest text nu rezultă că determinarea cuantumului taxei locale trebuie să aibă loc prin raportare la valoarea construcţiilor aşa cum rezultă aceasta din evidenţa contabilă, aşa cum conchide instanţa în consens cu apărarea pârâtei-intimate.
Totodată, instanţa a invocat, prevederile art.474 alin. (7) din Codul fiscal în vigoare, dar concluzia desprinsă este vădit incongruentă cu interpretarea corectă a dispoziţiilor în speţa de faţă.
În speţă nu există situaţia prev. de pct. 141 lit. c din Normele de aplicare ale Codului fiscal-art.474 – câtă vreme nici nu am invocat o subevaluare a valorii menţionate în procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor. Chiar a susţinut că modificarea actului în baza căruia au fost stabilite sumele datorate de pârât în cauza de faţă a fost efectuată strict pro causa, acesta fiind chiar susceptibil de fals.
Prin întâmpinare intimata pârâtă (firma – n.red) a solicitat: respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi menţinerea sentinţei civile pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca.
În motivare intimata a arătat că: Dispoziţiile art. 474 alin. (4) şi (5) lit. c) din Codul fiscal sunt aplicabile. Esenţa acestora este că impun obligaţii declarative beneficiarului autorizaţiei de construire şi că disting între regimul aplicabil persoanei fizice şi cel al persoanei juridice.
Chiar şi în ipoteza în care declară o valoare superioară celei rezultate din evidenţa contabilă, contribuabilul are dreptul să uzeze de dispoziţiile art. 105 din Codul de procedură fiscală, depunând o declaraţie rectificativă precum cea înregistrată de intimată la data de 3 august 2020 în scopul declarării exacte a valorii construcţiei, iar Primăria Comunei Floreşti a rectificat valoarea acesteia din procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, aşa cum rezultă din copia conformă originalului anexată cererii valoarea din înregistrările contabile.
Apelanta nu a contestat valoarea finală consemnată în evidenţa contabilă şi nici menţiunile efectuate de Primăria Floreşti pe procesul-verbal, mulţumindu-se să facă o apreciere defăimătoare în cuprinsul cererii de apel în care face aluzii la presupuse falsuri, dar fără să solicite declanşarea procedurii pentru constatarea lor, fapt ce subliniază doar neseriozitatea afirmaţiei.
Critica apelantei privind faptul că norma legală invocată şi reţinută de Judecătoria Cluj-Napoca nu este aplicabilă întrucât nu s-a invocat o supraevaluare este una nefondată.
Orice societate comercială este interesată să declare valoarea reală a unei construcţii şi din motive ce ţin de drepturile sale prevăzute de Codul fiscal.
Însuşirea ori nu a declaraţiei de corectare a declaraţiei fiscale depusă potrivit art. 105 din Codul de procedură fiscală de către Primăria Floreşti este una absolut irelevantă pentru soluţionarea speţei în contextul exercitării unui drept potestativ, fapt ce rezultă din interpretarea gramaticală a dispoziţiei legale invocate.
La data de 15 decembrie 2021 apelantul reclamant ISC a depus răspuns la întâmpinare (filele 22-26).
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, tribunalul în baza art. 480 Cod procedură civilă îl va respinge pentru următoarele considerente:
Intimata pârâtă, în calitate de investitor, a solicitat şi obţinut autorizaţia de construire nr. 360/21.07.2015 emisă de Primăria Floreşti pentru realizarea obiectivului „Construire Imobile de Locuinţe Colective P+3E, amenajări exterioare, împrejmuire şi branşamente la utilităţi-C4” la adresa din Floreşti ___________Valoarea reală a lucrărilor de construcţii autorizate, astfel cum a fost stabilită prin Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 131/3.07.2017 a fost 2.340.800 lei.
În temeiul unei declaraţii rectificative a intimatei, Primăria Floreşti a corectat valoarea construcţiei menţionată în procesul verbal de recepţie la terminarea construcţiilor, de la 2.340.800 lei la 1.850.000 lei.
În calitatea de investitor, intimata este datoare să plătească sumele stabilite potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 50/1991 şi art. 43Legea nr. 10/1995 către apelantă.
Iniţial intimata a indicat o valoarea a lucrărilor însă în acord cu dispoziţiile legal citate de prima instanţă a determinat ulterior o altă valoare a bunurilor edificate. Primăria Floreşti a corectat valoarea construcţiei menţionată în Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 131/3.07.2017, dovadă fiind menţiunea din procesul verbal de recepţie la terminarea construcţiilor menţiunea atestată prin semnătura şi ştampilă.
Până la acest moment realitatea acestei valori nu a fost infirmată, fiind dispusă restituirea diferenţei încasată de către autoritatea locală.
Împrejurarea că acest procesul verbal nu a fost comunicat reclamantei, nu are relevanţă, chiar dacă corectarea sumelor s-a făcut ulterior promovării acţiunii. Nu există elemente obiective prezentate instanţei (în lipsa unei verificări efective) care să susţină afirmaţia că intimata a făcut o modificare pro causa, susceptibilă de fals.
Prevederile art. 474 alin. 7 Cod proc. fiscală în vigoare au fost corect aplicate, având în vedere declaraţia corectă de către contribuabil.
Apelanta nu a solicitat niciun punct de vedere a autorităţii locale în legătură cu declaraţia de corectare a declaraţiei fiscale, şi faptul că această declaraţie nu a fost comunicată apelantei nu schimbă datele problemei în sensul că ar fi îndreptăţită la solicitarea sumelor solicitate. Îndreptăţirea ar exista în lipsa declaraţiei rectificative privind valoarea finală, însă la acest moment în raport de normele legale în vigoare, în lipsa unor elemente concrete privitoare la realitatea valorii bunului edificat, apelanta nu are temei legal a solicita sumele pretinse.
Pentru considerentele arătate, apreciind soluţia ca fiind temeinică şi legală în temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedura civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul.”
