Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Parchetul General vrea să lămurească prin RIL efectul deciziei CCR 297/2018 privind prescripția răspunderii penale

Parchetul General vrea să lămurească prin RIL efectul deciziei CCR 297/2018 privind prescripția răspunderii penale

Pentru că instanțele nu se pun de acord, Parchetul General a sesizat Înalta Curte cu Recurs în interesul legii (RIL) pentru a lămuri interpetarea dispozițiilor din Codul penal privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale după publicarea deciziei nr.297/2018 a CCR.

Procurorul șef secție judicară de la PÎCCJ, Antonia Eleonora Constantin, a transmis RIL-ul la Completul competent să judece recursuri în interesul legii de la ÎCCJ, ca urmare a constatării practicii neunitare a instanţelor de judecată, în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor vizând interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.155 alin.1 din Codul penal privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin indeplinirea oricărui act de procedură in cauză, ulterior publicării in Monitorul Oficial a decizi Curţii Constitutionale nr.297 din 26 aprilie 2018.

Practica neunitară:

”Examenul jurisprudenţei naţionale evidenţiază două orientări, relevând astfel caracterul neunitar al acesteia.

I. Într-o orientare, minoritară, s-a apreciat că ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr.297 din 26 aprilie 2018 Intreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale nu mai este posibilă potrivit art.155 alin.1 din Codul penal, in prezent fiind operabile numai termenele generale de prescripţie prevăzute ‘in actuala reglementare. În consecinţă, instanţele au dispus ‘incetarea procesului penal in temeiul art.16 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, cu aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr.297/2018, in toate cauzele în care au constatat Implinirea termenelor generale de prescripţie a răspunderii penale.

in motivarea opiniei s-a arătat că decizia Curţii Constituţionale nr.29712018 nu este una interpretativă, ci este o decizie simplă prin care se declară neconstituţionalitatea prevederilor art.155 alin.1 din Codul penal, 1n care se regăsea sediul materiei cauzelor de intrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Or, in lipsa definirii cauzelor de intrerupere a prescripţiei răspunderii penale, instanţa este obligată să aplice dispozifiixle referitoare la prescripţia răspunderii penale prevăzute de art.154 din Codul penal, intrucât nu poate să aplice legea prin analogie sau să suplinească lipsa unei reglementări pena1e exprese privind cauzele Intreruperii prescripţiei.

Chiar dacă 1n finalul considerentelor Deciziei nr.297/2018 a Curţii Constituţionale rezultă cu destul de multă claritate că prevederile referitoare la cauzele de Intrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale din vechiul cod respectă standardul de previzibilitate impus de Legea fundamentală, instanţei de judecată nu-i este permisă o reformulare a conţinutului normei care a făcut obiectul analizei în scopul de a-1 face compatibil cu prevederile constituţionale, intrucât această reformulare a normei de drept ar presupune o reactivare a unei prevederi din vechea reglementare care a fost abrogată expres prin intrarea in vigoare a noului Codul penal. Mai mult, instanţele de judecată nu au competenţa de a completa art.155 alin.1 din Codul penal, aceasta fiind o prerogativă exclusivă a legiuitorului (Anexele 1 — 7).

În concluzie, s-a arătat că in prezent sunt aplicabile doar termenele generale de prescripţie a răspunderii penale, a căror intrerupere nu mai este posibilă in raport de Imprejurarea că legiuitorul a rămas in pasivitate, contrar dispoziţiilor art.147 din Constituţie.

II. Dimpotrivă, in opinia contrară, majoritară, s-a susţinut că, in prezent, in interpretarea dispoziţiilor art.155 alin.1 din Codul penal, cauza de intrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale constând in îndeplinirea unor acte de procedură in cauză îşi produce efectele numai in ipoteza actelor de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului, decizia nr.297 din 26 aprilie 2018 fiind una interpretativă. Astfel, deşi dispozitivul acestei decizii nu este unul specific unei decizii de interpretare, acesta trebuie corelat cu considerentele, rezultând concluzia că decizia respectivă este una de interpretare prin care Curtea constată că este neconstituţională o anume soluţie legislativă.

Analiza considerentelor Deciziei nr.297/2018 demonstrează, fără echivoc, că instanţa de contencios constituţional a stabilit că art.155 alin.1 din Codul penal rămân in fondul activ al legislaţiei şi continuă să producă efecte, dar singurele acte care pot avea ca efect intreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale sunt cele care se comunică suspectului sau inculpatului.

De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională a stabilit că atât dispozitivul, cât şi considerentele deciziilor sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept.

S-a arătat că prin Decizia Curţii Constituţionale nu s-a declarat neconstituţional intregul art.155 din Codul penal, ci numai soluţia legislativă care prevedea Intreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin’ Indeplinirea „oricărui act de procedură in cauză”, astfel că dispozrtiile alin.4 ale aceluiaşi articol privind prescripţia specială sunt aplicabile.

Aşadar, instanţele de judecată nu pot extinde efectele Deciziei nr.297/2018 a Curţii Constituţionale la Intreaga instituţie a intreruperii răspunderii penale, ci trebuie să se limiteze doar la ceea ce a avut in vedere instanţa de contencios constituţional motivarea soluţiei.

Concluzionând, susţinătorii acestei orientări au arătat că, faţă de lipsa de intervenţie a legiuitorului pentru modificarea prevederilor neconstituţionale, in prezent intreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale se produce in condiţifie reţinute de paragraful 34 al Deciziei nr.297/2018, respectiv doar prin indeplinirea unui act care, potrivit regii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului in desfăşurarea procesului penal.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa supremă in două decizii de admitere a recursului în casaţie, reţinând 1n esenţă că în interpretarea art.155 alin.1 din Codul penal instanţa este obligată a porni de la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr.297/2018 xn condiţiile 1n care, pe de o parte, deciziile instanţei de contencios constituţional sunt general obligatorii, jar pe de altă parte, acest caracter este ataşat nu doar dispozitivului, ci şx considerentelor deciziei, aşa cum acest lucru rezultă din jurisprudenţa curţii.

Prin raportare la aceste considerente, inalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că ‘intreruperea cursului termenului de prescripţie se poate realiza doar prin ‘indeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de ‘invinuit sau inculpat, aşa cum a statuat expres Curtea Constituţională (Anexele 38 39).

Problema de drept vizând interpretarea art.155 alin.1 din Codul penal ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr.29712018 a mai fost supusă analizei inaltei Curţi de Casaţie şi fustiţie prin intermediul procedurii prevăzute de art.475 şi următoarele din Codul de procedură penală.

Prin decizia nr.5 din 21 martie 20191, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a respins ca inadmisibile sesizările a două curţi de apel cu un conţinut similar.

În cuprinsul acestei hotărâri s-a arătat că instanţele judecătoreşti nu trebuie să interpreteze efectul deciziei Curţii Constituţionale, ci să aplice acea decizie Intr-un mod conform considerentelor sale, la cazul dedus judecăţii.”, se arată în sesizare.

Opinia Procurorului General:

”Apreciez că soluţia legală in materie este ilustrată de cea de-a doua orientare jurisprudenţială

1. Referitor la admisibilitatea sesizării, sunt Indeplinite condiţiile prevăzute de art.471 şi art.472 din Codul de procedură penală, atât in ceea ce priveşte titularul sesizării, cât şi existenţa unei chestiuni de drept care a fost soluţionată Î’n mod diferit de instanţele judecătoreşti, aspect care rezultă din hotărârile judecătoreşti definitive anexate.

Astfel, în acord cu punctul XI. 1. al Deciziei nr.6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penală din cadrul inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr.284 din 24 aprilie 2017, obiectul prezentului demers nu îl constituie interpretarea deciziei nr.297/2018 a Curţii Constituţionale, ci interpretarea prevederilor art.155 alin.1 din Codul penal, ulterior publicării acestei decizii, care a generat controverse în doctrină şi jurisprudentă referitoare la existenţa / inexistenţa reglementării cauzelor de întrerupere a termenului de prescriptie a răspunderii penale.

Or, această atribuţie a inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este expres prevăzută în art.126 alin.3 din Constituţie, fiind dublu circumstanţiată numai cu privire la „interpretarea şi aplicarea unitară a legii” şi numai cu privire la „celelalte instanţe judecătoreşti”.

2. Prin Decizia nr.297/2018, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă care prevede Intreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin ‘indeplinirea oricărui act de procedură in cauză, din cuprinsul dispoziţiilor art.155 alin.1 din Codul penal, este neconstituţională.

Aşadar, Curtea nu a declarat integral neconstituţional alin.1 al art.155 din Codul penal, ci doar sintagma „oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul textului legal. Pe cale de consecinţă, chiar dacă textul legal apare ca fiind unul inform, acesta nu este ieşit din fondul activ al legislaţiei, iar instituţia Intreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale nu a fost declarată neconstituţională în întregul său.

În aceste condiţii, instanţei de judecată îi revine obligaţia de a aplica prevederea legală pornind de la considerentele deciziei, neputând considera că este in imposibilitate de interpretare a conţinutului textului.

Or, in considerentele deciziei, Curtea a constatat că dispoziţiile art.155 alin.1 din Codul penal instituie o soluţie legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvarşite (paragraful 30).

Totodată, a constatat că soluţia legislativă anterioară, prevăzută de art.123 atin.l din Codul penal din 1969, indeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză, intrucât prevedea intreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin indeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat in cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat (paragraful 34).

Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că forţa obligatorie care Insoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care aceasta se sprijină.

Totodată, referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, art.147 alin.4 din Constituţia României şi art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 consacră obligaţia de conformare, indiferent de tipul acestora (simple sau interpretative), în cazul celor interpretative urmând ca practica judiciară să se adapteze conformitate cu interpretarea dată normei de către instanţa de contencios constituţional.

Prin deciziile interpretative se constată constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea, Intr-o anumită interpretare, a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, textul de lege putând fi in continuare aplicat, insă 1n interpretarea obligatorie stabilită de Curtea Constituţională, respectiv cu eliminarea acelei interpretări constatate ca fiind neconstituţionale.

Din această perspectivă, prin Decizia nr.297/2018 Curtea Constituţională nu a constatat numai neconstituţionalitatea soluţiei legislative care prevede intreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderi penale prin Indeplinirea oricărui act de procedură în cauză din cuprinsul art.155 alin.1 din Codul penal, ci a oferit o interpretare sintagmei respective prin trimiterea la reglementarea din cuprinsul art.123 al Codul penal de la 1969 care prevedea intreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin indeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza in care persoana vizată avea calitatea de ‘invinuit sau inculpat, statuând astfel că numai 1n această interpretare legea devine previzibilă.

Aşadar, Curtea Constituţională nu a Inţeles să considere că nu ar mai exista instituţia prescripţiei speciale a răspunderii penale, ci a statuat in considerente că soluţia legislativă ce corespunde exigenţelor Constituţiei este cea reglementată în art.123 a1in.1 din Codul penal anterior.

Prin urmare, raportat la considerentele deciziei menţionate, Intreruperea cursului termenului de prescripţie se poate realiza doar prin Indeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Având în vedere cele expuse, vă solicităm să constataţi că această problemă de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie obligatorie, să stabiliţi modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, conform art.474 din Codul de procedură penală, în sensul că interpretarea prevederilor art.155 alin.1 din Codul penal, ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr.297/2018, cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricărui act de procedură in cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului in desfăşurarea procesului penal”.

Vezi și

ÎCCJ a casat decizia CA Cluj de încetare a unui proces penal ca urmare a Deciziei CCR 297/2018 privind prescripția

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina