Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Ordin de protecție împotriva unui clujean care și-a amenințat fosta soție că o omoară. Bărbatul deține arme

Ordin de protecție împotriva unui clujean care și-a amenințat fosta soție că o omoară. Bărbatul deține arme

Instanțele clujene au emis recent ordin de protecție împotriva unui clujean care și-a amenințat fosta soție că o omoară și chiar a strâns-o de gât într-un loc intens circulat din Cluj-Napoca, în plină zi. Femeia s-a plâns la instanță că bărbatul deține mai multe arme (arbalete, macete, pumnale ninja, cuțite de vânătoare, armă cu aer comprimat, suliță de vânat mistreți), dar instanța nu l-a obligat să le predea poliției, motivând că-și poate cumpăra oricând altele similare.

Sămânța unui caz similar celor petrecute recent în Capitală, în care două femei au fost ucise de foștii soți/iubiți, există și în Cluj-Napoca. O femeie a trăit un scenariu similar cu ce au trăit victimele din București până în ziua când au fost ucise cu sânge rece. Din motive lesne de înțeles, nu vom publica numele celor doi soți, ci doar inițialele. Cei doi au fost căsătoriți în perioada aprilie 2012-septembrie 2017. După divorț, au început problemele. În acest caz, și copilul a fost terorizat de tată și este reclamant alături de mamă în dosarul în care au obținut ordin de protecție.

Mai întâi, Judecătoria Cluj-Napoca a emis ordinul de protecție, în noiembrie 2017, iar Tribunalul l-a confirmat, respingând apelul bărbatului în 22 ianuarie. Astfel, instanța l-a obligat pe pârât să păstreze o distanță de minim 200 metri față de fosta soție și minor și de locuintța acestora, față de locul de muncă al reclamantei, grădinița unde merge copilul, precum și față de Palatul Copiilor din Cluj-Napoca pe o durata de 4 luni. Femeia ceruse să fie o distanță de 500 de metri.

De asemenea, i s-a interzis bărbatului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanții în acest patru luni.

Instanța l-a obligat pe pârât să urmeze un program de consiliere psihologică și psihoterapie, cât și să se prezinte în fiecare saptamână, în zilele de luni, la secția de poliție de la domiciliul său.

Pentru a obține ordinul de protecție, femeia a prezentat ca dovezi că îi este pusă viața în pericol sms-uri, precum „spune-i la sora ta să se pregătească să-l crească pe M…., pentru că eu la pușcărie, tu printre sicrie”.

Femeia a povestit la instanță un incident petrecut în plină zi, în 4 noiembrie 2017, în parcul de la Iulius Mall, în zona foișorului din apropiere de clădirea de birouri United Business Center: ”Când am vrut să iau copilul și să plec, fostul soț mi-a dat un pumn în burtă, astfel încât am căzut înapoi pe bancă. Ulterior, pârâtul m-a strâns de gât, amenințând că mă omoară. Am încercat să sun la poliție, însă pârâtul nu mi-a permis, amenințând că mă omoară. Am reușit să iau copilul și am intenționat să plec, însă în acel moment, m-a izbit cu capul în burtă,  căzând din nou pe bancă, pârâtul strângându-mă și mai tare de gât. În cele din urmă, aproximativ la ora 11:15 – 11:20, am reușit să plec împreună cu copilul, pârâtul urlând și proferând amenințări, în timp ce era ținut de sora lui.”. Instanța a solicitat imagini de pe camerele de supraveghere de la United Business Center din data de 4 noiembrie, din intervalul orar 10:30 – 11:30, din zona foișorului acoperit.

Unul dintre martorii audiați de instanță a fost mama pârâtului, care a spus că ”e nebun, chiar dacă e fiul meu, e bolnav tare”

Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului la predarea armelor deținute către poliție, arătând că ”prin natura profesiei și a locului de muncă, precum și datorită faptului că pârâtul este un împătimit al armelor, acesta deține acasă o colecție impresionantă de arbalete, macete, pumnale ninja, cuțite de vânătoare, armă cu aer comprimat, briceag, suliță de vânat mistreți.”. Instanța a respins solicitarea, motivând că ”armele la care se face referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu presupun obținerea unei autorizații speciale, astfel încât obligația de predare a acestora apare ca fiind inutilă, pârâtul putând oricând să achiziționeze altele de același fel.”

SENTINTA CIVILA  NR. 7936/2017 Judecătoria Cluj-Napoca

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.11.2017, petenții, Ș. M. D. C și respectiv Ș. M. M. R, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, Ș. M.R. F,, obligarea acestuia să păstreze o distanță de minim 500 m față de reclamanți, obligarea pârâtului să păstreze o distanță de minim 500 m față de domiciliul reclamanților, locul de muncă al reclamantei, unitatea de învățământ a minorului reclamant și respectiv Palatul Copiilor din Cluj – Napoca, , județ Cluj, obligarea pârâtului de a nu se deplasa în localitatea…….., interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice mod cu reclamanții, obligarea pârâtului de a preda poliției armele pe care le deține, exercitarea autorității părintești, cu privire la minorul, Ș. M. M. R, în exclusivitate de către mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere lunare în cotă de 25% din veniturile pe care acesta le realizează lunar, începând cu data pronunțării hotărârii, obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie și luarea unor măsuri de control prin efectuarea unui tratament de specialitate, luarea măsurilor de control pentru respectarea ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia prin obligarea pârâtului de a se prezenta periodic, la un anumit interval de timp la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, Ș. M.R. F, ulterior divorțând – certificat de divorț nr. xxxxx/04.09.2017. În procedura divorțului părțile au convenit ca autoritatea părintească cu privire la minor să se exercite în comun, de către ambii părinți, locuința minorului să fie stabilită la mamă, tatăl să contribuie în natură la creșterea copilului.

Ulterior divorțului pârâtul a început să exercite acte de violență psihică și verbală asupra reclamantei, prin amenințări cu moartea, folosirea de expresii degradante, umilitoare și insulte. Parte din aceste amenințări au fost exercitate verbal, iar altele via sms, de pe nr. de telefon 0758-xxxxxx și 0752-xxxxxx.

În continuare s-a mai susținut că pârâtul a  exercitat acte de violență fizică în această vară asupra minorului Ș. M. M. R, în timp ce acesta se afla în vacanță la bunici, lovindu-l. S-a susținutcă aceste aspecte pot fi confirmate de martorele Ș. M – M și P. V.

De altfel, reclamanta a susținut că pârâtul a exercitat acte de violență fizică și asupra sa.

În sensul celor de mai sus, reclamanta a relatat că în data de 04.11.2017, s-a întâlnit cu pârâtul și sora acestuia, E. M., pentru ca tatăl să își poată vedea copilul.

Pârâtul l-a întrebat pe copil cum se înțelege cu numitul „B…” și, auzind răspunsul copilului, în sensul că bine, a început să vorbească urât, proferând amenințări cu moartea la adresa actualului prieten al reclamantei și respectiv cuvinte injurioase la adresa reclamantei.

Petenta a vrut să ia copilul și să plece, însă pârâtul i-a dat un pumn în burtă, astfel încât aceasta a căzut înapoi pe bancă. Ulterior, pârâtul a strâns-o de gât, amenințând-o că o omoară.

Reclamanta a încercat să sune la poliție, însă pârâtul nu i-a permis, amenințând-o că o omoară. Reclamanta a reușit să ia copilul și a intenționat să plece, însă în acel moment pârâtul a izbit-o cu capul în burtă, aceasta căzând din nou pe bancă, pârâtul strângând-o și mai tare de gât.

În cele din urmă, aproximativ la ora 11:15 – 11:20, reclamanta a reușit să plece împreună cu copilul, pârâtul urlând și proferând amenințări, în timp ce era ținut de sora lui, E. M..

Urmare a evenimentelor relatate, reclamanta a susținut că pârâtul este extrem de speriat.

De asemenea, petenta a învederat că și mama pârâtului, respectiv sora acestuia i-au confirmat justețea temerilor, E. M. – sora, afirmând că „acum chiar mi-e frică pentru voi”, iar M. M. – mama, că „Radu e nebun, chiar dacă e fiul meu, e bolnav tare”, sfătuind-o și să nu iasă seara afară din casă.

Petenta a mai învederat instanței că toate aceste acte de violență fizică și psihică, petrecute la data de 04.11.2017, l-au speriat foarte tare pe minor, acesta întrebând mereu dacă nu o să vină nimeni să îi omoare.

În temeiul art. 23 alin. 3 – 4 din Legea 217/2003 s-a solicitat și obligarea pârâtului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie, precum și luarea unor măsuri de control a respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia prin obligarea pârâtului de a se prezenta periodic, la un anumit interval de timp, la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție.

Referitor la cererea de exercitate a autorității părintești în mod exclusiv, de către mamă, s-a susținut că această măsură se impune cu puterea evidenței având în vedere că există un pericol pentru minor, inclusiv riscul de a fi luat fără drept de către tată.

Referitor la solicitarea de obligare a pârâtului la predarea armelor deținute către poliție, reclamanta a arătat că prin natura profesiei și a locului de muncă, precum și datorită faptului că pârâtul este un împătimit al armelor, acesta deține acasă o colecție impresionantă de arbalete, macete, pumnale ninja, cuțite de vânătoare, armă cu aer comprimat, briceag, suliță de vânat mistreți.

În drept au fost invocate prevederile art.23 și urm. din Legea 217/2003, art. 255, 263și 525 și urm. Cod civil.

În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, mijloacele materiale de probă constând în capturile de ecran ale sms-urilor de amenințare trimise reclamantei, proba testimonială cu martorii: Ș. M.M_, P. V., M. E., M. M., B. Z. R., efectuarea unei adrese către United Business Center Tower, cu sediul în Cluj – Napoca…, pentru a depune în regim de urgență înregistrările video din data de 04.11.2017, din intervalul orar 10:30 – 11:30, din zona foișorului acoperit, interogatoriul pârâtului.

La cerere au fost anexate: certificat de naștere (f. 12), copie CI (f. 13), convenție încheiată în procedura divorțului cu copii minori (f. 14), certificat de divorț nr. xxxxx/04.09.2017 (f. 15), sms –uri listate (f. 16 – 28).

Pârâtul nu a înțeles să formuleze întâmpinare.

Sub aspectul materialului probatoriu, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului (f. 48), proba testimonială cu martorii M. M., B.Z.R., practică judiciară.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauza de față, instanța constată următoarele:

În fapt, astfel cum reiese din Certificatul de divorț nr. ../04.09.2017 căsătoria părților, din data de 19.04.2012, încheiată în Cluj – Napoca și constată prin certificatul de căsătorie, nr. 261/19.04.2012, a fost desfăcută la data de 04.09.2017.

Din căsătoria părților a rezultat un minor, respectiv numitul Ș. M. M. R_, având CNP …. la data desfacerii căsătoriei părțile căzând de acord cu privire la exercitarea autorității părintești – în comun, de către ambii părinți; cu  privire la locuința minorului după divorț – la mamă; contribuția părinților la cheltuielile de creștere ale copilului – în natură. Referitor la modalitatea de a păstra legăturile dintre părinte și copil, s-a stabilit că tatăl are dreptul să își viziteze copilul minor o zi/lună, zi stabilită de către acesta.

Din declarațiile martorului B. Z. R. reiese că pârâtul a fost agresiv verbal cu minorul, vorbindu-i urât despre mama sa și spunându-i că o va omorî, „îi va tăia gâtul” atât acesteia cât și martorului – prietenul reclamantei. De asemenea, aceste aspecte au rezultat și în urma audierii minorului care a părut timorat, susținând că se înțelege bine cu „R…. – Crocodilul”, dar nu atât de bine cu tatăl său, care a lovit-o pe mamă și îi spune că o va omorî.

Referitor la raporturile dintre pârât și reclamantă, instanța reține că astfel cum se poate observa din cuprinsul înregistrării video depusă la dosar pârâtul a bruscat-o pe reclamantă, împingând-o, iar mai apoi a strâns-o de gât, fiind violent fizic cu aceasta.

În ceea ce privește violențele non-fizice, reținem că din cuprinsul sms-urilor listate și depuse la dosar reiese că pârâtul a amenințat-o în repetate rânduri pe reclamantă, limbajul acestuia fiind extrem de grafic. În acest sens, exemplificăm „spune-i la sora ta să se pregătească să-l crească pe M…., pentru că eu la pușcărie, tu printre sicrie”.

În drept, în conformitate cu prev. art. 23 din Legea nr. 217/2003: persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

Noțiunea de membru de familie este definită la art. 5 din Legea 217/2003, condiția fiind îndeplinită și în ipoteza din speță – foști soți.

Cât privește noțiunea de „violență”, trebuie avute în vedere prev. art. 3 din Legea nr. 217/2003, pe baza cărora reprezintă „violență în familie” orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

Prin art. 4 din Legea nr. 217/2003, legiuitorul a stipulat diversele forme de manifestare a violenței în familie, identificând:

„a) violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;

b) violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;

c) violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;

d) violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;

e) violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;

f) violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;

g) violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.”

În speța de față, instanța apreciază că este îndeplinită condiția existenței actelor de violență, de natură fizică și psihică în cazul reclamantei, respectiv de natură psihică în cazul minorului.

Este dincolo de orice îndoială că reclamanta este speriată, temându-se pentru siguranța sa și a copilului. Din declarațiile martorului B.R. reiese că amenințările repetate din partea pârâtului au determinat-o pe aceasta să fie deosebit de precaută, chiar neliniștită în spațiile publice, uitându-se mereu înapoi. De altfel, acestea au fost și cauzele pentru care reclamanta a hotărât achiziționarea unui spray paralizant.

Referitor la minor, reținem că acesta se arată refractar față de tatăl său, neavând încredere în el și temându-se de comportamentul pe care acesta l-ar putea adopta față de mama sa. Violența psihică nu presupune doar inducerea unei stări de temere pentru propria persoană, ci constă în inducerea unei stări de tensiune și suferință psihologică, stare care, în cazul copilului din prezenta cauză, se prezintă sub forma fricii pentru viața mamei sale, copilul fiind deosebit de speriat.

Prin urmare, raportat la cele de mai sus, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile necesare pentru emiterea ordinului de protecție. În consecință, urmează să interzicem pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanții, pe o durată de 4 luni, să obligăm pârâtul să păstreze o distanță de minim 200 metri față de reclamanți și locuința acestora, situată în municipiul Cluj –Napoca; față de locul de muncă al reclamantei, situat în Cluj – Napoca, unitatea de învățământ a minorului reclamant – Grădinița Universității Babeș – Bolyai, precum și de Palatul Copiilor din Cluj – Napoca, j, pe o durată de 4 luni, să obligăm pârâtul să urmeze un program de consiliere psihologică și psihoterapie, precum și să obligăm pârâtul să se prezinte în fiecare săptămână, în zilele de luni, la secția de poliție competentă pentru punerea în executare a ordinului de protecție, respectiv la secția de poliție de la domiciliul său.

Deși instanța este convinsă că în prezent, prin comportamentul său, pârâtul a indus părților o reală stare de temere, apreciază că atitudinea acestuia este determinată în mare parte de frustrările acumulate în timpul și ulterior încheierii căsătoriei dintre acesta și reclamantă. Acesta pare a fi deosebit de afectat de ideea întreținerii unei relații extraconjugale de către reclamantă.

Instanța nu apreciază că atitudinea, comportamentul agresiv manifestat de către pârât, ar putea avea o justificare, însă apreciază că raporturile existente între el și fosta soție pun într-un context aparte agresivitatea pârâtului.

Prin urmare, prin prezenta hotărâre instanța încearcă să ofere pârâtului condițiile optime de a conștientiza gravitatea acțiunilor sale, fără însă ca prin aceasta să se ajungă la pedepsirea efectivă a acestuia.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a interzice pârâtului deplasarea în localitatea….. jud. Hunedoara, apreciem că raportat la datele speței de față o asemenea măsură este excesivă. Astfel, reclamanta nu a indicat frecvența deplasărilor sale în localitatea respectivă, iar măsura interdicției de a se apropia de reclamantă la mai mult de 200 m  pare a fi suficientă pentru a elimina starea de temere resimțită de către aceasta.

Referitor la cererea de obligare a pârâtului de a preda poliției armele deținute, instanța constată, în primul rând, că reclamanta nu a dovedit că pârâtul ar deține vreo armă.

Mai departe, constatăm că armele la care se face referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu presupun obținerea unei autorizații speciale, astfel încât obligația de predare a acestora apare ca fiind inutilă, pârâtul putând oricând să achiziționeze altele de același fel.

Referitor la exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă și la cererea de obligare a pârâtului la plata unei pensii de întreținere, reținem că acestea nu pot face obiectul ordinului de protecție. Măsurile care pot fi dispuse în cadrul acestei proceduri sunt expres și limitativ enumerate la art. 23 Legea 217/2003. De altfel, rațiunea procedurii ordinului de protecție este de a reduce / elimina starea de pericol / starea de temere resimțită de victimele violenței în familie și în nici un caz de a lua decizii ce țin de fondul raporturilor dintre membrii familiei.

Referitor la cererea de exercitare a autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, justificată prin referire la imposibilitatea punerii în executare a ordinului de protecție, în caz contrar, arătăm că exercitarea autorității părintești în comun, în cauza de față, nu poate presupune decât contactarea pârâtului de către reclamantă și nu invers, locuința copilului fiind stabilită la aceasta.

În plus, cu privire la cele două cereri se pot formula acțiuni întemeiate pe dreptul comun, reclamanta neînțelegând să procedeze în consecință, deși violențele la care s-a raportat datează încă din luna septembrie 2017.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns