fbpx

Opinie catedra de drept penal UBB Cluj și decizie CA Cluj: Conviețuirea cu o prostituată nu este proxenetism

Odată cu dosarul penal de la Dej, în care Sharpele și alții sunt acuzați de proxenetism, revine în mediul juridic discuția dacă putem vorbi de infracțiune când înlesnirea practicării prostituției și obținerea de foloase patrimoniale au legătură cu soția/concubina? Chestiunea a făcut obiectul unei sesizări a ÎCCJ pentru hotărâre prealabilă, dar sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă în 2019. În considerentele Deciziei ÎCCJ regăsim opinia catedrei de drept penal de la UBB Cluj, potrivit căreia conviețuirea cu o prostituată nu este proxenetism. De asemenea, avem o decizie definitivă de achitare de la Curtea de Apel Cluj a unui bărbat acuzat de proxenetism în relația cu concubina.

Avocatul Călin Budișan, care îi reprezintă pe doi dintre inculpații din dosarul de la Dej, a susținut cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă că nu există vreo hotărâre de condamnare dacă este vorba de concubin/soţ şi de practicarea prostituţiei într-un stat străin. ”Principiul personalităţii implică ca un cetăţean român să fie pedepsit pentru acea faptă dincolo. S-a omis să se spună că practica prostituţia în mod legal. Dacă plăteau taxe, venitul fiind legal, cum se poate ca un venit legal, pentru care se plăteau taxe, în momentul în care este folosit împreună cu concubinul/soţul să devină nelegal şi mai mult să impună şi arestare preventivă şi condamnarea acelei persoane?”, a precizat Budișan.

Acesta a citat Decizia nr.1/2019 a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte, în care sunt redate opiniile mai multe tribunale, inclusiv București, în acelaşi sens arătat de el, respectiv că ”nu există elemente de tipicitate şi că nu pot răspunde soţii sau concubinii pentru fapte săvârşite într-o tară în care este legală prostituţia.”

S-a depus o decizie de achitare cu titlu de practică judiciară. Avocaul susține că nu este infracţiune din două perspective: ”este aberant a se susţine că un venit legal realizat în străinătate e nelegal când ajunge la soţ şi-l cheltuie împreună cu el. Este aberant să discuţi condamnarea pentru un soţ /concubin când aceștia au cheltuieli comune.”

Întrebările cu care a fost sesizată ÎCCJ

Sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a cuprins următoarele întrebări:

“Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal – în modalitatea înlesnirii practicării prostituției – lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului;

Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal – în modalitatea «obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției» – lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii, în cazul în care faptele sunt săvârșite față de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soție a inculpatului, și

Dacă în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal – în modalitatea săvârșirii întregii activități de prostituție pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii – lipsește tipicitatea ca trăsătură esențială a infracțiunii.”

Opinia catedrei de drept penal UBB Cluj

Înainte de a hotărâ, completul de la Înalta Curte a primit opinii de la instanțe și facultăți de drept din țară, care sunt redate în considerentele decizie. 

”În opinia exprimată de membri ai colectivului de drept penal din cadrul Departamentului de drept public: prof. univ. dr. Florin Streteanu, decanul Facultății de Drept, prof. univ. dr. Sergiu Bogdan, titularul catedrei Drept penal. Partea specială , lect. univ. dr. Daniel Nițu, directorul Departamentului de drept public, opinie redactată de asist. univ. dr. Doris Alina Șerban, sub coordonarea prof. univ. dr. Sergiu Bogdan, la solicitarea directorului Departamentului de drept public, lect. univ. dr. Daniel Nițu din cadrul Facultății de Drept a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, s-au menționat următoarele aspecte și concluzii:

I. Referitor la răspunsul recomandat în ceea ce privește primele două întrebări

În cazul ambelor modalități de comitere (înlesnirea și obținerea de foloase patrimoniale), sfera de incidență a normei trebuie determinată prin raportare la rațiunea incriminării (interpretare teleologică).

Astfel, incriminarea faptei de proxenetism își propune în primul rând să protejeze dreptul la autodeterminare al persoanei (ca o componentă a dreptului la viață privată) din perspectiva unei decizii libere și voite cu privire la practicarea sau nu a acestei activități.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție:

“Așadar, reținând și considerentele expuse mai sus, dar și pe cele din decizia amintită, se poate trage concluzia că valoarea socială ocrotită prin incriminarea faptei de proxenetism conform art. 213 din Codul penal este libertatea persoanei, iar titularul acesteia este chiar persoana «exploatată», care devine astfel subiect pasiv al infracțiunii.

În sprijinul acestei opinii este și Decizia nr. 874 din 15 decembrie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016), sesizată cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 213 alin. (1) din Codul penal. În considerentele acestei decizii s-a arătat că «Pornind de la grupul de infracțiuni în cadrul căruia a fost inclusă fapta de proxenetism în noul Cod penal, obiectul juridic principal al acestei infracțiuni constă în relațiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, relații care presupun procurarea mijloacelor de existență prin muncă, în condiții de respect pentru regulile de morală și de asigurare a demnității umane, cu excluderea oricăror acte de dobândire a unor foloase patrimoniale din practicarea prostituției de către o altă persoană»” – Decizia nr. 20 din 11 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul privind dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Acesta trebuie să fie, așadar, reperul principal în conturarea pe calea interpretării a sferei de incidență a normei de incriminare.

Din acest punct de vedere se poate susține că simpla conviețuire dintre o persoană și o alta care practică prostituția, eventuala înlesnire a acesteia derivată din actul de conviețuire, precum și obținerea de foloase patrimoniale, strict în temeiul și având în vedere relația de conviețuire dintre cei doi soți/concubini, nu constituie activități care să poată fi circumscrise activității de proxenetism cu semnificație penală.

Totuși, dacă raportul juridic de dreptul familiei (soț – soție) sau relația de concubinaj ascunde o relație de subordonare/exploatare a persoanei care practică prostituția față de cealaltă, motivele pentru care norma nu ar fi incidentă nu mai subzistă. Și în acest caz, indiferent de raportul dintre cele două părți, obiectul juridic al normei este lezat prin faptul că este lezată libertatea persoanei de a se angrena voit într-o astfel de activitate.

Această problematică a fost analizată spre exemplu și de doctrina germană prin raportare la norma de incriminare corespondentă din dreptul penal german1. Opinia majoritară a doctrinei germane cu privire la acest aspect corespunde răspunsului aici propus. Astfel, în doctrină se reține că: “raportat la conviețuirea din punct de vedere economic, spre exemplu, în baza unei relații de lungă durată, aprecierea privind existența faptei nu trebuie să se raporteze la distribuirea uzuală a rolurilor într-o familie (conviețuirea cu o prostituată în calitate de «pater familias») și nici la o comparație între veniturile persoanei care practică prostituția și celălalt partener, ci mai degrabă la împrejurarea dacă partenerul exploatează se situează pe o poziție superioară și de putere față de persoana care practică prostituția, într-o manieră interesată și nemiloasă”2.

1 Conform art. 181a din Codul penal german este sancționată orice persoană care:

1. exploatează o altă persoană care s-a angajat în practicarea prostituției;

2. pentru propriul beneficiu patrimonial, supraveghează o altă persoană care practică prostituția în legătură cu derularea acestei activități, determină timpul, locul, modul sau orice alte circumstanțe privind practicare acestei activități (…) și, în acest scop, menține o relație cu acea persoană dincolo de o relație interpersonală.

2 H. Trondle, T. Fischer, Stragesetzbuch und Nebengesetze, Verlag C.H. Beck, Munchen, 2006, p. 1143.

II. Referitor la răspunsul recomandat în ceea ce privește a treia întrebare

Și în acest caz, răspunsul la întrebarea formulată trebuie să pornească de la rațiunea incriminării corijată cu limitele raționale de intervenție ale dreptului penal național. Desigur, excluderea tipicității operează și în această ipoteză de lucru doar atunci când practicarea prostituției este voluntară, bazată pe un consimțământ neviciat al persoanei.

Pentru soluționarea acestei probleme de drept trebuie luat în calcul și faptul că norma de incriminare are în vedere nu doar libertatea persoanei, ci, în subsidiar, și aspecte ce țin de (i) moralitatea practicării acestei activități din perspectiva legiuitorului național.

Or, în condițiile în care în Germania această activitate este considerată licită, ea nu mai poate sta la baza unei infracțiuni de proxenetism în plan național. Mai exact, dacă această activitate este considerată licită în Germania, ea nu mai poate primi semnificația normativă de “prostituție” din norma de incriminare. O atare împrejurare neutralizează gradul de reproșabilitate normativă a conduitei de înlesnire/obținere de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției. Situația este similară cu ipoteza în care persoana în cauză ar practica orice altă meserie/profesie care este percepută ca fiind legală în legislația statului în care aceasta este practicată.

Un argument suplimentar în acest sens poate fi și analogia cu regulile privind incidența principiului personalității [art. 9 alin. (2) din Codul penal]. Astfel, pentru infracțiuni sancționate cu o pedeapsă mai mică de 10 ani, cetățeanul român care comite o faptă pe teritoriul unui alt stat poate răspunde penal conform dreptului național, doar în măsura în care și pe teritoriul acelui stat fapta constituie infracțiune (principiul dublei incriminări). Așadar, mutatis mutandis, desigur, și din acest punct de vedere se poate susține că activitatea de prostituție licită practicată pe teritoriul unui alt stat nu poate sta la baza unei infracțiuni de proxenetism conform dreptului național.”, se arată în Decizia nr.1/2019 ÎCCJ.

Sesizarea fost respinsă ca inadmisibilă.

”Împrejurarea că nu există jurisprudență la toate instanțele din sistemul judiciar pe aspectele semnalate, precum și existența unor opinii minoritare pe aspectele respective nu pot constitui argumente care să susțină că este vorba de o chestiune de drept care să necesitate pronunțarea unei hotărâri prealabile, fiecare cauză punctuală având particularități specifice.”, se arată în motivare.

Decizie de achitare de la Curtea de Apel Cluj

Extras din Decizia penală nr. 454/A/2018: ”Raționamentul instanței de fond este unul logic și vine în completarea intenției legiuitorului de a proteja prin reglementarea infracțiunilor prevăzute în capitolul VII relațiile sociale privind libertatea psihică și demnitatea umană împotriva faptelor de transformare a actelor sexuale în sursă de trafic și parazitism, practica judiciară suferind un reviriment în ultima perioadă în sensul constatării faptului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în condițiile în care natura raporturilor dintre persoana care practică prostituția și inculpat relevă un sprijin benevol al acestuia, firesc în raporturile de familie sau asemănătoare ca natură.

Realitățile actuale ale acestui fenomen infracțional au fost puse în discuție și cu ocazia întâlnirii din 19-20 iunie 2017 a procurorilor șefi secție urmărire penală și judiciară de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA, DIICOT și al parchetelor de pe lângă curțile de apel (filele 5-6 din minuta realizată în urma acestei întâlniri), subliniindu-se necesitatea efectuării unei analize în concret, în funcție de particularitățile speței, dar și a intervenției legiuitorului pentru a pune în acord textul legal cu realitățile sociale.

Și instanța de control judiciar apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism presupus a fi săvârșită de inculpatul L.I.D față de persoana vătămată R.A.M în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză rezultă că primirea diferitelor sume de bani a avut caracter sporadic, că s-a făcut doar la inițiativa numitei R.A.M și că nu a avut caracterul notoriei „taxe” pentru prostituție, reprezentând mai mult o gestionare în familie a banilor. Activitatea martorei și veniturile obținute de acesta nu au fost supravegheate/contabilizate de către inculpat, R.A.M., manifestând independență atât în modul de a acționa, dar și de a cheltui sumele astfel obținute. Felul în care R.A.M a perceput și s-a raportat la activitatea de prostituție (o meserie obișnuită/normală/acceptată în mediul din care provine), dar și caracterul sumelor de bani înmânate inculpatului, precum și raportul infim al acestora comparativ cu sumele obținute de martoră din activitatea de prostituție, vin să sublinieze caracterul temeinic al soluției dispuse în cauză de prima instanță.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina