Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Odată cu ”așezările informale”, s-a introdus un termen de prescripție ciudat în Legea 350/2001 privind urbanismul

Odată cu ”așezările informale”, s-a introdus un termen de prescripție ciudat în Legea 350/2001 privind urbanismul

Camera Deputaților a adoptat, în 26 iunie, în calitate de cameră decizională, un proiect legislativ pentru completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul. Aproape toate prevederilor noi reglementează ”așezările informale”, cu o excepție referitoare la dreptul de a ataca în instanță hotărârile de aprobare a documentațiior de urbanism.

Raporul comisiei pentru administrație publică și amenajarea teritoriului din Camera Deputaților arată despre ce este propunerea legislativă adoptată: ”Intervenţiile legislative vizează introducerea unei definiţii a aşezărilor informale, precum şi evidenţierea problemelor asociate socio-demografice şi economice generate de statusul de informalitate asupra locuitorilor lor, precum şi clarificarea şi detalierea responsabilităţilor autorităţilor publice centrale şi locale în legătură cu recunoaşterea fenomenului, identificarea aşezărilor informale şi a tipologiilor lor, respectiv elaborarea şi implementarea unui plan de acţiune coerent dedicat aşezărilor informale, cuprinzând măsuri operaţionale, urbanistice şi cadastrale necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale locuitorilor din aşezările informale.”

Prin noua lege de completare a legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, aşezarea informală a fost definită astfel: ”grupare de minim 3 unităţi destinate locuirii dezvoltate spontan, ocupate de persoane sau familii care fac parte din grupuri vulnerabile definite conform Legii asistenței sociale nr.292/2011, cu modificările și completările ulterioare, și care nu au niciun drept asupra imobilelor pe care le ocupă. Așezările informale sunt situate de obicei la periferia localităților urbane sau rurale, cuprind locuințe improvizate, realizate din materiale recuperate, și/sau locuințe realizate din materiale de construcții convenționale, iar prin localizarea și caracteristicile socio-demografice generează excluziune,
segregare și marginalizare socială. Prin situarea în zone de risc natural (alunecări de teren, inundații), biologic (gropi de gunoi, depozite de deșeuri, situri contaminate și altele asemenea) sau antropic (zone de siguranţă sau zone de protecţie ale obiectivelor Seveso, ale infrastructurilor
tehnico-edilitare şi altele asemenea), unele aşezări informale pun în pericol siguranța și sănătatea locuitorilor lor.”

După toate articolele referitoare la așezările informare, ca nuca în perete, vine o completare la articolul 64 din lege, propusă de deputatul Ion Călin de la PSD:

”La articolul 64, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin.(3), cu următorul cuprins:

(3) Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea hotărârilor de aprobare a documentațiilor de amenajarea teritoriului și de urbanism se soluționează de instanțele de contrencios administrativ competente. Dreptul de a ataca hotarârile de aprobare se prescrie în termen de 5 ani, de la data aprobării.”

O astfel de hotărâre de aprobare poate fi o hotărâre de consiliu local de aprobare a unui plan urbanistic zonal sau de detaliu, care se atacă mai întâi cu plângere prealabilă, înainte de instanță, potrivit legii contenciosului administrativ.

Numai că legea 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede alte termene de prescripție.

Articolul 7

Procedura prealabilă

(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în care persoana vătămată a luat cunoștință, pe orice cale, de conținutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula și peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoștință, pe orice cale, de conținutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat, precum și cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripție.

Articolul 11

Termenul de introducere a acțiunii

(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; 

(….)

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina