fbpx

Obligarea spitalului să elibereze moștenitorilor unui pacient decedat actele medicale ale acestuia

Judecătoria Iași a obligat o unitate spitalicească să elibereze moștenitorilor unui pacient decedat în spital, o serie de acte medicale pe care spitalul a refuzat să le elibereze invocând drepturile pacientului și confidențialitatea (GDPR).

Deși legea nu reglementează situația din speță, respectiv aceea a unui pacient care s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima acordul cu privire la comunicarea datelor medicale personale, instanța de judecată a aplicat prin analogie alte texte de lege și a dat satisfacție moștenitorilor.

Redăm pasajele relevante din hotărâre, cu mențiunea că situația din speță a fost semnalată de către ziaruldeiași.

,,Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. (…), la data de 29.01.2020, reclamantele B.M.-E. și G.A.-I. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon Iași au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acestuia la eliberarea unor fotocopii ale documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B.M., decedat la data de (…), respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă, formularul anexa de consimțământ pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în esență, reclamantele au arătat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului B.M., fiind soția supraviețuitoare, respectiv fiica acestuia, și că acesta a decedat la data de 15.09.2019 în Spitalul Județean de Urgențe Sf. Spiridon din Iași.

Reclamantele au mai arătat că au solicitat în două rânduri copii ale documentelor indicate mai sus, dar pârâtul nu a comunicat documentele invocând prevederile art. 22 din Legea nr. 46/2003 și lipsa consimțământului explicit al pacientului.

Față de acest motiv, reclamantele au subliniat că pacientul B.M. nu avea capacitatea de a-și exprima consimțământul/refuzul, deoarece suferea de surditate și nu avea aparatul auditiv în posesie.

Reclamantele au apreciat că toate drepturile subiective și obligațiile autorului se transmit moștenitorilor și că astfel au dreptul să fie informate potrivit art. 22 și 24 din Legea nr. 46/2003.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1528 Cod civil, art. 22-24 din Legea nr. 46/2003.

Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei (fila nr. 18).

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivare, în esență, pârâtul a arătat că reclamantele au solicitat de două ori copiile documentelor medicale indicate în cererea de chemare în judecată, dar a comunicat reclamantelor că se află în imposibilitatea de a comunica informațiile solicitate având în vedere dispozițiile art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, precum și prevederile statuate de Regulamentul European 679/2016 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

Pârâtul a subliniat că, în lipsa unei manifestări de voință expresă a pacientului în sensul desemnării reclamantelor drept persoane cărora le pot fi comunicate informațiile cu caracter confidențial, spitalul nu se poate substitui voinței acestuia și nu are dreptul legal de a comunica informațiile confidențiale solicitanților.

Pârâtul a invocat prevederile art. 21 – 23 din Legea nr. 46/2003 și art. 10 alin. 1 din Ordinul M.S. nr. 1410/2016 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, precum și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 162/2008 în care s-a statuat că „dreptul de opțiune al pacientului privind păstrarea confidențialității cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil mortis cauza, păstrându-se opțiunea exprimată până la momentul morții titularului dreptului”.

S-a mai învederat instanței că nu este niciuna din situațiile prevăzute de art. 39 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 cu privire la condițiile folosirii informațiilor privind sănătatea persoanelor.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură civilă, Legii nr. 46/2003, OMS nr. 1410/2016, Decizia Curții Constituționale nr. 162/2008. În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Cauza a fost suspendată de drept la data de 16.03.2020 pentru perioada stării de urgență (16.03.2020 – 14.05.2020) instituită prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020 și prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020.

După încetarea stării de urgență, părțile au fost citate pentru termenul din data de 22.07.2020.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Prin încheierea din data de 30.07.2020, instanța a repus cauza pe rol și a pus în vedere părților să-și exprima poziția procesuală cu privire la suplimentarea probatoriului cu relații privind formalitățile demarate de unitatea sanitară în vederea îndeplinirii dispozițiilor art. 11 din Normele de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 și înscrisul reprezentant de formularul – anexa nr. 5 din Normele menționate, în cazul în care a fost completat de către pacientu l defunct B.M.

Pârâtul a comunicat la dosar relații.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt , defunctul B.M. a decedat la data de 15.09.2019 (certificat deces – fila nr. 13 dosar), iar reclamantele din prezenta cauză, B.M.-E., soție, și G.A.-I., fiică, sunt moștenitoare potrivit certificatului de moștenitor nr. 83/15.10.2019 (filele nr. 11-12 dosar).

Reclamantele au solicitat prin adresele nr. (…)/27.09.2019 și (…)/22.11.2019 comunicarea documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B.M., respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă, formularul – anexă privind consimțământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal. Pârâtul nu a dat curs solicitărilor, invocând lipsa consimțământului explicit exprimat anterior decesului de către pacient (filele nr 5-10 dosar).

În drept, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 46/2003, „ Pacientul are acces la datele medicale personale ”, conform art. 11 din Normele  de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 aprobat prin Ordinul nr. 1.410/2016, „ (1) La internare sau pe parcursul furnizării serviciilor de sănătate, după caz, medicul curant are obligația să aducă la cunoștința pacientului faptul că are dreptul de a cere să nu fie informat în cazul în care informațiile medicale prezentate i-ar cauza suferință, precum și dreptul de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. (2) Acordul pacientului privind desemnarea persoanelor care pot fi informate despre starea sa de sănătate, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale se exprimă în scris, prin completarea formularului „Acordul pacientului privind comunicarea datelor medicale personale”, prevăzut în anexa nr. 5 la prezentele norme.

Reclamantele, în calitatea de soție supraviețuitoare, respectiv descendentă, prezentând și un certificat care atestă calitatea de moștenitoare au solicitat în două rânduri pârâului să le fie comunicate înscrisuri din dosarul medical al defunctului B.M.

Pârâtul nu a dat curs celor două solicitări scrise, motivat de lipsa consimțământului explicit exprimat anterior decesului de către pacientul B.M., indicând prevederile art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003.

Instanța va admite prezenta acțiune pentru următoarele considerente:

Prin adresa nr. (…)/27.08.2020, pârâtul a comunicat că, din înscrisurile existente în evidența spitalului, la internare pacientul defunct B.M. a fost în stare gravă, sedat, intubat și ventilat mecanic, neputându-se obține acordul privind comunicarea datelor medicale personale.

Reclamantele au mai precizat prin acțiune că defunctul suferea de hipoacuzie și nu avea aparatul auditiv la acel moment.

Instanța reține că potrivit art. 21 și 22 din Legea nr. 46/2003, „ Art. 21 – Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia. Art. 22 – Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.”

În considerentele deciziei nr. 162/2008, Curtea Constituțională a statuat că „… deși capacitatea de folosință a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate și opțiunile făcute în timpul vieții trebuie ocrotite și ulterior decesului. Dreptul de opțiune al pacientului privind păstrarea confidențialității cu privire la starea de sănătate nu este transmisibil   mortis causa,   păstrându-se astfel opțiunea exprimată până la momentul morții titularului dreptului ”.

În speță, instanța constată că nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 22 din Legea nr. 46/2003, care face referire la exprimarea consimțământului de către pacient la momentul furnizării datelor și nu anterior.

De asemenea, considerentele deciziei nr. 162/2008 privesc ipoteza unei opțiuni exprimate de defunct în timpul vieții.

Așadar, aceste prevederi legale și decizia nr. 162/2008 nu au reglementat sau analizat situația în care, la internare sau pe parcursul furnizării serviciilor de sănătate, în timpul cărora a decedat, pacientul a fost în imposibilitatea exprimării acordului cu privire la comunicarea datelor medicale personale.

Potrivit art. 1 alin. 2 Cod civil, în cazurile neprevăzute de lege și în lipsa uzanțelor, se aplică dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziții, principiile generale ale dreptului.

Instanța reține că în alte situații ce privesc respectul datorat persoanei și după deces, cum sunt cele legate de: determinarea funeraliilor; dispunerea cu privire la corpul defunctului; prelevarea de organe, țesuturi și celule umane, în scop terapeutic și științific, în lipsa unei opțiuni exprese a persoanei decedate, legiuitorul a prevăzut că este necesar acordul prealabil și expres al soțului supraviețuitor, părinților, descendenților, rudelor în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv (art. 80 – 81 Cod civil).

Așa fiind, față de situația de fapt reținută, în lipsa unei reglementări legale exprese, având în vedere principiul ubi eadem est ratio eadem lex esse debet (unde există aceleași rațiuni trebuie aplicată aceeași lege, aceeași soluție), în temeiul art. 1 alin. 2 Cod civil referitoare la analogia legii, instanța constată că reclamantele, în calitatea de soție supraviețuitoare, respectiv descendentă, au drept de acces la datele medicale personale ale pacientului defunct B.M., care nu și-a putut exprima acordul cu privire la indicarea unei persoane către care să fie comunicate informațiile despre starea sa de sănătate și datele sale medicale, conform art. 11 din Normele  de aplicare a Legii nr. 46/2003.

Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantele B.M.-E. și G.A.-I. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon Iași, pe care îl va obliga să elibereze către reclamante fotocopii ale documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B.M., decedat la data de 10.09.2019, respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă.

În ceea ce privește plata cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, instanța urmează să o oblige și la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 3184 lei, compusă din suma de 1020 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (20 lei – fila nr. 18), și onorariu avocațial (1000 lei – fila nr. 37).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE :

Admite cererea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantele B.M.-E.( domiciliată în .mun. Bacău,(…), jud. Bacău ) și G.A.-I.(domiciliată în mun. Bacău, (…), jud. Bacău) în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgențe Sf. Spiridon Iași ( cu sediul în mun. Iași, (…), jud. Iași ).

Dispune obligarea pârâtului la eliberarea către reclamante a unor fotocopii ale documentelor conținute în dosarul medical al pacientului B.M., decedat la data de 10.09.2019, respectiv: foaie UPU, foaie ORL, foile de terapie intensivă.

Obligă pârâtul să achite reclamantelor suma de 1020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată, azi, data de 11.09.2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina