Acasă » SPECIAL » O sută de ani de justitie românească în Transilvania. Istoria Curții de Apel Cluj, prezentată de președintele Denisa Băldean

O sută de ani de justitie românească în Transilvania. Istoria Curții de Apel Cluj, prezentată de președintele Denisa Băldean

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de când Curtea de Apel Cluj funcţionează în limba română, ca instituţie juridică românească. Cu ocazia celebrării Centenarului, în 20 septembrie 2019, președintele Curții de Apel Cluj, judecător Denisa Băldean, a prezentat istoria instituției, alături de un citat memorabil al unui fost președinte al Curții. Redăm în continuare cuvintele magistratului Denisa Băldean:

”Noi suntem privilegiaţi, întrucât generaţia noastră poate trăi emoţia specială a unei astfel de aniversări centenare. Cred că am fost aleşi să purtăm povara acestei responsabilităţi, răspunzând unei datorii de onoare, aceea de a face cunoscută istoria Curţii de Apel Cluj, istoria oamenilor ei şi de a duce mai departe tradiţia şi valorile cultivate în decursul celor 100 de ani de existenţă. Mă gândesc la dorinţa de unitate, de onoare, demnitate, curaj, cinste, un înalt profesionalism, deschidere către nou, devotament faţă de această instanţă.

Noi suntem cei chemaţi, iată, să ne ridicăm la înălţimea vremurilor trecute, iar acestea nu au fost deloc uşoare, pentru că nici justiţia transilvană în limba română nu a fost creată într-o zi.

Documentele istorice ale acelor epoci vorbesc despre munca grea pe care au depus-o membrii Resortului de Justitie, creat in  structura Consiliului Dirigent, pentru a identifica şi aplica măsuri de adaptarea a realităţilor judiciare la noua situaţie politică.

In istoria Curtii noastre, rămâne scrisă  data de  11 martie 1919, când judecatorul Pompei Micsa, in calitate de presedinte numit de Consiliu Dirigent, s-a prezentat la sediul Curţii de Apel Cluj solicitând predarea instanţei, iar procesul-verbal incheiat cu acest prilej reprezintă actul de nastere al Curtii si primul pas spre integrare in sistemul judiciar al României.

Curtea de Apel din Cluj, asemenea celorlalte instante din Transilvania, a rămas fără judecatori, grefieri si funcţionari, prin părăsirea posturilor e către juristii si functionarii de etnie maghiară. In teritoriile românesti unite cu România, existau 1272 posturi de magistrati inamovibili, 478 stagiari, 1308 grefieri si 147 notari. In aceste circumstanţe, 264 de avocati au intrat in magistratură, făcând posibilă funcţionarea justitiei.

Numărul redus de magistrați şi  funcționari români din sistemul de justiție a constituit un impediment real in procesul de uniformizarea a justitiei, în condițiile în care cei de etnie maghiară au refuzat depunerea jurământului. Astfel, presedintele Micsa din Cluj  informează Resortul de Justitie ca la momentul preluarii instanţei au depus juramantul de credinta fata de Regele Ferdinand I si Statul roman, juramant obligatoriu conform Ordonantei de organizare judiciara nr.121 din 1919, doar trei magistrati : Gustav Haupt, Iuliu Popescu si procurorul General Alexandru Pop.

La chemarea prefectului orasului  Cluj,  Valentin Porutiu, 11 avocati si trei candidati de avocati( stagiari) au intrat in serviciul justitiei clujene si, in felul acesta,  in data de 1 aprilie 1919 au putut fi tinute primele dezbateri in limba romana, la Curtea de Apel Cluj.

Procesul de unificarea a legislatiei si organizarii judiciare s-a realizat treptat si lent.

Însuşirea de către specialişti, dar şi de către publicul larg, a unei terminologii juridice româneşti a constituit, de asemenea, o preocupare importantă a Resortului de Justiţie, condus de Aurel Lazăr. Aplicarea uniformă a legii era esenţială, pentru ca fiecare cetăţean să fie tratat egal, or, aceasta presupunea unificări legislative de anvergură. Asa fiind, se desfăşoară o intensă campanie de  de traducere, interpretare, editare, tipărire a unor culegeri de legi, a unor monografii etc., pe toată durata anilor ‘20. Perioada anilor 1919-1920 a fost una de construcţie si de tranzitie, cu ample discutii legate de fundamentale deosebiri existente intre normele de drept aplicabile in Vechiul Regat si si cele din Transilvania, unde functiona inca Codul civil austriac, legile civile maghiare, ordonantele regale si ministeriale maghiare. Au apărut in acest context primele publicatii juridice cu rol esential in practicarea actului de justitie, precum Ardealul juridic, apăruta la Cluj din 1 iulie 1921, cu sediul la Curtea de Apel Cluj .

Realizarea coerenţei legislative şi jurisprudenţiale a luat timp, tolerându-se o vreme faptul că legislaţia prezenta contradicţii.

In acest context, se recunoaşte rolul curţilor  de apel, ca fiind instanţele cu gradul de jurisdicţie cel mai înalt, în cea mai mare parte a cauzelor. Trebuia,  deci, ca ele să fie în măsură să joace acest rol de unificare jurisprudenţială, administrând o justiţie de calitate, care implica obligatoriu  garanţia unei aplicări uniforme a legii.

O altă problemă de rezolvat cu care s-au confruntat autorităţile provizorii din Transilvania consta în lipsa unui instanţe supreme, ţinând seamă că, înainte de Unire, curţile de apel şi tribunalele din Transilvania se aflaseră sub jurisdicţia Curiei (Curte de Casaţie) din Budapesta. Or, prin Ordonanţa nr. 121/1919 s-a prevăzut că jurisdicţiunea Curiei Ungare asupra teritoriilor aflate sub controlul Consiliului Dirigent încetează, iar pricinile de orice natură, care pe cale de recurs ar urma să fie înaintate Curiei Ungare, ”vor fi ţinute până la dispoziţiuni ulterioare în suspensiune la instanţele respective.” Pentru asigurarea continuităţii judecăţii, s-au conturat două opinii. Unii sugerau ca forul suprem judecătoresc pentru Transilvania să se încadreze în structura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei din Bucureşti, prin extinderea jurisdicţiei acesteia asupra Transilvaniei sau, prin formarea unei secţii speciale transilvănene. Alţii susţineau necesitatea organizării cu titlu provizoriu a unei curţi de casaţie la Cluj, denumită Secţia a IV-a a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti.

In anul 1919, seful Resortului Juridic cere magistraţilor să-şi formuleze opiniile în această chestiune.

Judecătorii Curţii de Apel Cluj, întruniţi în data de 19 iulie 1919, în şedinţă plenară, după o analiză atentă a celor două posibilităţi, au opinat ca autoritatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei din Bucureşti să se extindă asupra teritoriului Transilvaniei, dar în cadrul ei să se înfiinţeze o secţie specială transilvăneană, cu sediul la Bucureşti, prin numirea de consilieri cunoscători ai dreptului local, având în competența sa recursurile provenite dpe teritoriul Transilvaniei și „părțile ungurene”. Georgiu Plopu  este numit președinte  al acestui complet ardelenesc, în data de 7 mai 1920.

Activitatea Curtii a fost intrerupta la sfarsitul anului 1940, cand Nordul Transilvaniei este cedat Ungariei. Curtea se muta la Sibiu si se numeste Curtea Cluj-Sibiu, considerandu-se ca exilul nu poate fi decat o stare provizorie. care se va sfarsi curand. Arhivele Curţii  pierdute si distruse în această etapă.

Incepand cu data de 1 aprilie 1945, este reinfiinţata Curtea de Apel Cluj, cu trei sectii si cinci tribunale.

In anul 1952, curtile dispar din configurarea justitiei, ca sistem , judecatorii fiind repartizati Tribunalului Regional Cluj

Abia in anul 1992, prin Legea nr.92 din 1992, curtile de apel revin in ierarhia instanţelor judecatoresti. Curtea Cluj are doua sectii, civilă si penală si 15 judecatori.

Astazi, Curtea de Apel Cluj îşi desfăşoară activitatea în cadrul a cinci sectii, are în aria sa de competenţă cinci tribunale, 16 judecatorii, 356 judecatori, din care 65 de judecatori ai Curtii, 571 grefieri, din care 66 ai Curtii.

Închei, evocând, la 100 de ani, cuvintele unui inalt judecător al acestui loc, prim-preşedinte al Curţii, Ioan P. Papp, care spunea,:

„Curtea noastră de Apel românească a urmat cu sfinţenie principiile şi etica profesională a iluştrilor magistraţi superiori ai vechii Românii. Curtea noastră din Cluj a făcut o adevărată şcoală morală, de cultură juridică, de etică profesională şi de cult al distribuirii cinstite, obiective şi imparţiale a dreptăţii, cu respectul sincer al credinţei creştine, al dragostei de neam şi de ţară, al justiţiei pure, întemeiată pe ştiinţă şi aplicarea dreptului, echităţii, a egalităţii, pătrunsă de omenie şi cinste românească, de dragostea sinceră de oameni, o justiţie nu motivată cu sofisme şi cu litera legilor, ci cu duhul viu al acestora, cu generozitatea şi cu cinstirea mai presus de orice a adevărului şi dreptăţii, atât de caracteristice neamului nostrum.

În Curtea noastră, nu s-au admis nicicând chiulul, nesinceritatea, minciuna, îngâmfarea, lipsa de colegialitate loială,lucrăturile pe din dos; noi nu judecăm după ordine şi porunci ministeriale, a căror legalitate chiar noi o cenzurăm conform obligațiilor legale, nici nu primim instrucţii confidenţiale de sus; magistraţii noștri nu pot fi slugi plecate, ori cu şira spinării moale şi încovoiată, ca astfel să-şi joace în mod jalnic cariera; noi am avut şi avem un crez profesional de superioară cinste, care culminează în îndeplinirea integrală a jurământului nostru: de a respecta cu sfinţenie legile ţării şi de a îndeplini cu onoare funcţia de judecători ce ne este încredinţată. Balanţa dreaptă a judecăţilor nu are voie să tremure de dragostea, ori de groaza nimănui.”

Eu cred că aceste cuvinte îşi păstrează actualitatea şi în zilele noastre, în condiţiile societăţii moderne în care trăim, şi ar putea deveni crezul nostru judecătoresc, căruia să ne supunem sincer şi fără reţinere, pentru cinstea noastră si pentru prestigiul justiţiei clujene, ai cărei slujitori suntem.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina