O nouă hotărâre de obligare la vaccinare bazată pe ideea de protecție a sănătății persoanei vizate

În ceea ce privește obligarea la vaccinare, instanțele spaniole par a contura o jurisprudență defavorabilă aparținatorilor persoanelor vârstnice care se opun vacinării acestora, prin refuzul semnării consimțământului informat cu privire la vaccinare.

Precedentul așezat de hotărârea instanței din Santiago despre care am relatat aici este confirmat de Judecătoria de Primă Instanță nr. 17 din Sevilla care a emis o hotărâre prin care se autorizează serviciul medical de sănătate al unei reședințe pentru persoanele în vârstă, din Sevilla pentru a administra vaccinul împotriva Covid-19 unei femei în vârstă de 86 de ani ,,care nu este capabilă să ia în formă validă și conștientă vreo decizie cu privire la sănătatea sa ”, toate acestea după refuzul fiului său de a consimți la vaccinarea menționată.

Este prima sentință din Sevilia care a fost pronunțată în acest sens, deși în instanțele judecătorești mai există câteva cauze similare în curs de soluționare, relatează presa spaniolă citată mai jos.

Obiectul cauzei se referă la măsuri preventive pentru o posibilă exercitare inadecvată a custodiei, datorată refuzului membrului familiei de a exprima consimțământul infomat cu privire la vaccinare.

Prin hotărârea din 15 ianuarie 2021 furnizată de către TSJA către mass-media spaniolă, judecătorul a soluționat cererea formulată de către Parchet, imediat după ce a fost primit raportul medicului legist privind relevanța vaccinării împotriva Covid-19, dispunând autorizarea administrării vaccinului către respectiva persoană cu reședința în căminul pentru vârstnici, „la data la care sunt programate și în dozele necesare, vaccinarea trebuind să fie efectuată de personal specializat în sănătate și sub precauțiile speciale pentru utilizare”.

Magistratul a reținut în hotărâre că „soluția care trebuie dată acestui proces ar trebui examinată preponderent din perspectiva protecției sănătății” femeii, „deoarece posibilele implicații legate de sănătatea publică, pe care acest caz le ridică, acestea nu pot face obiectul unei evaluări exclusive în dosarul de natură civilă, chiar dacă suprapunerea lor este evidentă, avându-se în vedere caracterul facultativ al vaccinării menționate anterior. ”

În concordanță cu aceasta și după ce a subliniat că „nu există nicio obligație legală de vaccinare” , judecătorul a analizat cazul de față, în care este implicată o femeie de 86 de ani și care locuiește într-un centru pentru vârstnici din 2014, reținând că, „Deși capacitatea sa nu a fost modificată din punct de vedere judiciar, întrucât procesul de punere sub interdicție corespunzător nu a fost promovat”, din raportul medico-legal, „se deduce în mod clar că nu este capabilă să adopte în mod valid și conștient niciun tip de decizie care afecteză sănătatea sa.”

Astfel, judecătorul a analizat diferitele patologii suferite de persoana afectată și a concluzionat, pe baza analizei, că „nu are capacitatea de a-și da consimțământul informat valabil și nici de a înțelege ce este cel mai benefic pentru sănătatea sa”.

Magistratul menționează că fiul persoanei vârstnice a fost informat într-un mod „detaliat și exhaustiv” de către serviciile de sănătate din centrul de bătrâni despre necesitatea vaccinării mamei sale, prezentându-i-se formularul de consimțământ informat la momentul examinării mamei sale , în care «Se menționează că vaccinarea solicitată este singura alternativă pentru a depăși situația actuală de pandemie; că se desfășoară într-o manieră etapizată începând cu cele mai vulnerabile grupuri și că efectele secundare pe care le poate implica sunt asimilate oricărui alt tip de vaccin care se încadrează în programul oficial anual de vaccinare.”

În ciuda acestor informații, fiul femeii aflate în azilul de bătrâni „a decis să nu consimtă la vaccinare”, susținând că „preferă să aștepte înainte ca mama sa să fie vaccinată, înțelegând că vaccinul nu este 100% sigur și că, având în vedere viteza cu care vaccinarea a fost începută, nu a fost posibil să se determine existența efectelor adverse.

Judecătorul a considerat că argumentele prezentate „sunt de înțeles și legitime, tipice genezei unei luări de decizii cu privire la vaccinarea unei rude”, dar înțelege că „ aceste argumente pălesc în fața luminii naturii sigure a vaccinului Covid-19, vaccin care are aprobarea Agenției Europene pentru Medicamente, riscul de a contracta o infecție cu coronavirus fiind în orice caz, mai mare și mai grav, decât cel de a suferi un efect secundar grav ”.

În concordanță cu aceasta, magistratul a analizat atât raportul medical întocmit de către centrul de vârstnici cât și raportul medical criminalistic întocmit în cauză, în care  se consideră că vaccinarea Covid-19 solicitată „este o măsură medicală-sanitară necesară, care tinde să protejeze în mod adecvat sănătatea persoanei vizate”, concluzionând în acest sens că, „din cauza vârstei sale, a situației sale patologice multiple și a șederii sale într-un centru pentru vârstnici – unde este un fapt notoriu și public că au existat rate ridicate de contagiere și mortalitate din cauza Covid-19- (…) vaccinarea este configurată ca singura alternativă eficientă pentru protecția adecvată a vieții sale împotriva riscului real de a dezvolta o boală gravă cauzată de Covid-19″.

Se mai reține totodată că, în speță este dovedit faptul că femeia se vaccina în fiecare an împotriva gripei sezoniere și că patologia de care suferă nu presupune vreo containdicație de vaccinare împotriva Covid-19.

Judecătorul mai punctează și că ,,riscul, pe care îl presupune oricare medicament, inclusiv vaccinul, de a cauza reacții adverse ușoare, moderate sau grave, este inferior nevaccinării, care implică o pierdere a oportunității de protejare a sănătății persoanei interesate, iar în cazul în care ar dezvolta o boală gravă cauzată de Covid-19, ar rezulta o situație de risc efectiv”.

„În concluzie, pe baza celor de mai sus, și fără a exista o contraindicație medicală pentru vaccinare, cererea depusă de procuror trebuie confirmată.”, se menționează în hotărâre.

Această hotărâre de obligare la vaccinare, este a doua în Spania, refuzul exprimat de către aparținatorul femeii din Santiago (la care se referă prima hotărâre de obligare la vaccinare) a determinat Ministerul Public să ia poziție cu privire la aceaste chestiuni legate de refuzul aparținatorilor de a-și exprima consimțământul pentru persoanele tutelate, printr-un mesaj public, în care se transmitea că: ,,atâta timp cât nu există incompatibilitate sau risc pentru sănătate, membrul familiei sau tutorele legal nu poate refuza administrarea vaccinului. Cu toate acestea, trebuie să fie judecătorul, cel care, analizând de la caz la caz, să stabilească dacă administrarea vaccinului poate fi respinsă sau nu, și chiar poate retrage tutela legală a bătrânului sau a persoanei aflate în întreținere.”

Comments

comentarii