O grefieră a murit la câteva luni după ce s-a pensionat. Sindicatul: ”Ați mai scăpat de o pensie “specială”!”

Am scris rândurile care urmează cu câteva luni în urmă când, colega noastră, grefiera Maria Cîmpean de la Curtea de Apel Oradea s-a pensionat.

Îmi vine să le spun colegilor mai tineri care vin în sistem, lăsaţi orice speranţă, voi ce intraţi aici.

Deşi credeam că am văzut totul, cele întâmplate ieri, când unei colege i s-a comunicat că i se încheie contractul de muncă, mi-au lăsat un gust amar şi m-au făcut să mă gândesc, nu ştiu de ce, la Comedia modernă a lui Galsworthy, la acel tablou cu maimuţa albă pe care Soames Forsyte i l-a dat lui Fleur.

Aşa cum spunea cineva, maimuţa albă este omul care nu mai aşteaptă nimic de la viaţă, care i-a înţeles prea mult ironiile.

După 30 şi ceva de ani în care am muncit ca grefier am crezut că am înţeles pe deplin ironiile sistemului judiciar.

Dar m-am înşelat.

O colegă, poate cea mai bună dintre noi, a muncit în sistem ca grefier peste 39 de ani.

Este demnă şi impecabilă, atât profesional, cât şi moral şi uman.

A crescut într-un fel odată cu sistemul.

A început să lucreze de la 18 ani, a trecut prin toate etapele, de la maşina de scris la calculatoare şi Ecris.

A avut probleme de sănătate peste care a trecut discret, fără prea multe concedii medicale.

Are familie, a avut un tată aproape imobilizat de care a avut grijă peste 14 ani.

Toate aceste lucruri nu i-au afectat niciun moment munca.

S-a adaptat, a asimilat toate schimbările, a reuşit să se înţeleagă cu toţi cei cu care a lucrat, deşi au fost generaţii după generaţii.

S-a hotărât cu greu să plece în pensie. E totuşi legată de acest loc de muncă în care şi-a petrecut aproape 40 de ani, cu bune şi cu rele.

A primit decizia de pensionare anticipată dar, de bun simţ, aşa cum a făcut o viaţă, şi-a manifestat intenţia de a mai sta o lună pentru a-şi termina toate lucrările. Intrase în sală în 13 decembrie 2022 cu 30 de apeluri, o şedinţă lungă, care a ţinut mult după ora 16:00.

Dar, există în Codul muncii o dispoziţie nou introdusă, potrivit căreia trebuie să plece în 5 zile.

Aşa că, în loc de a primi un premiu, de a i se mulţumi public pentru toţi aceşti ani în care a dat totul, trebuie să plece.

Avem un stat indolent şi instituţii aşijderea.

Nu ştiu care sunt condiţiile pentru decernarea diplomei Meritul judiciar şi nici dacă se mai acordă.

Dar, dacă aş fi avut putere de decizie, aş fi făcut totul pentru a i se decerna.

Dacă nu, aş fi făcut o şedinţă solemnă, în care, în faţa tuturor colegilor, judecători şi grefieri deopotrivă, să-i mulţumesc pentru faptul că a dat totul acestui sistem aproape 40 de ani.

Dar nu am.

Şi se pare că această societate nu mai are nevoie de modele.

Aşa că, draga mea colegă, CHAPEAU BAS.

Dacă statul român şi instituţiile sale nu te premiază, te premiem noi. Ai toată recunoştinţa şi dragostea noastră.

Îţi mulţumim pentru toate zilele şi după-amiezile în care ai stat şi ai muncit, întorcând de nu ştiu câte ori o frază, pentru a suna cât mai bine, pentru toate clipele în care ţi-ai lăsat lucrul tău deoparte pentru a ne spune ce fel de hotărâre să introducem în Ecris, pentru a ne căuta un model de adresă, de încheiere sau de cine mai ştie ce, pentru faptul că indiferent ce probleme ai avut nu ai lăsat să se vadă, pentru că ai avut răbdare şi ai stat lângă fiecare coleg nou, arătându-i ce trebuie să facă, repetându-i acelaşi lucru şi de 10 ori dacă era nevoie, îţi mulţumim pentru tot şi pentru toate.

Acesta este singurul premiu pe care ţi-l putem da.

Dar ţi-l dăm cu toată dragostea noastră.

Nu m-am gândit că vor deveni un panegiric.

La câteva luni după ce s-a pensionat, colega noastră a murit la 58 de ani.

Şi nici eu şi nici colegii mei grefieri nu putem să nu ne gândim că, deşi speranţa de viaţă a unui grefier este de 59 de ani, guvernanţii noştri propun creşterea vârstei de pensionare a grefierilor la 65 de ani. Este un cinism grotesc, nu ştiu dacă al guvernaţilor noştri sau al funcţionarilor bruxelezi.

Şi nu am auzit nici un judecător care să se solidarizeze de grefierii, care să protesteze sau să-i susţină.

Colega mea a avut parte de judecători care sunt nu doar judecători, ci şi colegi, iar nu de dispreţul suveran al unora care consideră că au fost coborâţi cu hârzobul din cer şi nu pot să se coboare până la a le păsa de cineva, de oamenii cu care ar trebui să facă o echipă.

De altfel, în sistemul nostru nu există solidaritate, aşa cum nu există la nivelul societăţii.

S-a reuşit, nu ştiu cum, dezbinarea categoriilor sociale, cei din mediul privat urându-i de-a dreptul pe bugetari.

În loc să fim solidari, să ne pese unora de ceilalţi şi să le cerem socoteală guvernanţilor, care ar trebui să ne asigure tuturor condiţii demne şi salarii decente, indiferent de mediul în care lucrăm, ne urâm unul pe celălalt şi pe principiul să moară şi capra vecinului nu cerem să ne fie mărite şi nouă salariile sau pensiile, ci să fie tăiate ale celorlalţi.

Munca fiecăruia dintre noi este importantă. Este importantă munca educatorului, a învăţătorului, a profesorului, pentru că ei sunt cei care educă generaţiile care vin. Este importantă munca medicilor, a asistenţilor şi a infirmierilor, pentru că ei sunt cei care trebuie să aibă grijă de sănătatea noastră. Este importantă munca celor din HORECA, este importantă munca taximetriştilor, a  IT-iştilor, a muncitorilor din construcţii, a celor din salubritate, a casierilor şi vânzătorilor din magazine, a funcţionarilor publici, a preoţilor, a fermierilor, e importantă munca tuturor.

Şi ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a ne urî unii pe alţii fără niciun motiv, ar trebui să învăţăm să fim solidari şi să ne cerem împreună drepturile.

Pentru că facem parte dintr-un stat care trebuie să ne asigure condiţii demne de trai, salarii şi pensii decente.

A murit un grefier. La 58 de ani, la câteva luni după ce s-a pensionat.

Cum spunea un coleg, cei care urăsc bugetarii se pot bucura, o persoană nu va mai primi pensie.

E cinic, dar aici am ajuns şi poate că ar trebui să ne întrebăm de ce.

Însă, dincolo de toate astea, trebuie să-i spunem drum bun în lumină Marianei!”

Comments

comentarii