fbpx

O avocată a câștigat definitiv în instanță anularea deciziei de excludere din profesie emisă de Baroul București

O avocată condamnată la 11 luni închisoare cu suspendare pentru fals a câștigat definitiv în contencios anularea Deciziei Consiliului Baroului București de excludere din profesie.

Avocat Jenica Bujor din cadrul Baroului Bucuresti a castigat, în data de 27.09.2022, in mod definitiv, impotriva Baroului Bucuresti. Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul Baroului Bucuresti si astfel a ramas definitiva hotararea instantei de fond, Tribunalul Prahova, care a anulat Decizia nr. 170/19.01.2021 de excludere din profesia de avocat.

Prin Decizia nr. 170/19.01.2021 la Art. 1 se prevede: “se constata nedemnitatea si se dispune încetarea calității de avocat si excluderea din profesie a doamnei Bujor Jenica Octavia.”

Art. 2 – ” se radiază din Tabloul avocaților Baroului București doamna Bujor Jenica Octavia, ca urmare a încetării calității de avocat”.

Pentru a anula decizia Baroului, instanța Tribunalului Prahova a reținut umătoarele:

”Potrivit Statutului profesiei de avocat (3), ” Avocații care se regăsesc in unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), Ut. b), teza I, lit c) si d) din lege sunt obligați sa prezinte baroului hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedepasa interdicției de a exercita profesia, prin care au fost declarați faliți, frauduloasi sau care au fost condamnați definitive pentru fapte săvârșite in legătura cu exercitarea profesiei.”

Prin Decizia nr. 143/A/09.06.2020, pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție – Secția penala, a fost condamnata la o pedeapsa de 11 luni inchisoare cu suspendare si doi ani termen de încercare, pentru fapte considerate a fi săvârșite de mine de fals in inscrisuri oficiale ( reprezentând chitanțe – taxe judiciare de timbru pentru trei cauze personale in care m-am judecat) si uz de fals, despre aceleași chitanțe.

Prin hotărârea de condamnare nu i-a fost aplicata nicio măsura complementara si nu a fost condamnata pentru o fapta in legătura cu exercitarea profesiei asa cum este prevăzut în Statutul profesiei de avocat si nici nu i-a fost aplicata prin Decizia nr. 143/A/09.06.2020 a înaltei Curți de Casație si Justiție, Interdicția de a exercita profesia de avocat. Totodată s-a constatat prin decizia de condamnare ca nu exista niciun prejudiciu.

Excluderea din profesie, potrivit Statutului profesiei de avocat, cat si a Legii nr. 51/1995, este ceva distinct de încetarea calității de avocat ca urmare a faptului ca avocatul a suferit o condamnare.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 51/1995 si art. 58 lit d) din Statut, calitatea de avocat poate inceta in sensul in care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o fapta prevăzuta de legea penala si care il face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.

Pentru a se dispune astfel, Consiliul Baroului București a avut în vedere dispozițiile art.21 din legea 51/1995 și art. 10 din același act normativ reținând printre altele că în Codul Deontologic al Avocaților din Uniunea Europeană se proclamă în mod expres încrederea și integritatea morală ca drept,,virtuți tradiționale,, și obligații profesionale,,

Săvârșirea unor astfel de infracțiuni de către un profesionist al dreptului și cu atât mai mult în exercitarea profesiei, este de natură sa altereze iremediabil prestigiul profesiei stabilind și eliminând încrederea publică în avocat- valoare fundamentală în statul de drept.

Prin Decizia U.N.B.R a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă și a menținut Decizia Baroului .

În analiza pe fond a cererii, Tribunalul opinează că două sunt motivele pentru care actul administrativ contestat este nelegal, primul fiind legat de lipsa motivării Deciziei de excludere din profesie, iar al doilea constând în declararea ca neconstituțională a unei părți din textul legal ce a constituit temeiul de drept al excluderii.

Conform art. 14 litera a din leg 51/1995,, Este nedemn de a fi avocat:a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei,,

Art.26 din același act normativ prevede,,calitatea de avocat încetează:a)prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei;b)prin deces;c)dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară;d)dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.,,

Din economia dispozițiilor art. 26 din Statutul profesiei de avocat (în special alin. 4-7), raportat la art. 56 alin. (2) lit. a) din Legea 51/1995, competența de a dispune excluderea din profesia de avocat pentru cazul de nedemnitate prevăzut de art.27 lit. d) din Legea 51/1995 revine Consiliului Baroului de Avocați al cărui membru este avocatul susceptibil de a fi astfel sancționat, iar măsura excluderii din profesie se face urmare a unei examinări a hotărârii judecătorești definitive de condamnare a avocatului, decizia ce trebuie să fie motivată.

Astfel, ori de câte ori se ivește o situație ca cea mai sus enunțată Consiliul Baroului- organ disciplinar, este dator să realizeze o analiză exhaustivă a situației ce ar atrage nedemnitatea avocatului, fără a se rezuma doar la anumite dispoziții legale.

Operațiunea de cercetare și examinare a cazului de nedemnitate, pe care Consiliul baroului le realizează în baza dispozițiilor art. 27 alin. (4) din Statutul Profesiei de Avocat, nu poate fi una formal, ci dimpotrivă este necesar ca în complexul proces de deliberare Consiliul să se raporteze, în marja de apreciere, la toate împrejurările de fapt și de drept ce pot fi în mod echidistant antrenate pentru ca probele să fie administrate atât în favoarea cât și în defavoarea reclamantului.

În lipsa unei proces persuasiv de cercetare și examinare a cauzei se va ajunge doar la o interpretare literară a textului de lege aplicabil speței, interpretare subiectivă și echivocă cu reale repercusiuni asupra statutului profesional și al demnității celui în cauză.

Cum deja s-a stabilit nu doar la nivel teoretic, ci și la nivel practic nemotivarea actului administrativ, în speță a Deciziei Consiliului Baroului Bucuresti 170/2021 constituie o condiție de validitate și o garanție împotriva oricărei conduite arbitrarea a autorității publice menite să asigure posibilitatea verificării exercitării puteriilor discreționare.

Dacă ipotetic s-ar admite o conduită contrară argumentului precitat, reclamantei i-ar fi suprimat orice drept la apărarea propriilor sale interese, fapt ce ar afecta principiile de drept și ordinea constituțională.

Prin Decizia nr. 143/A/09.06.2020, pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție – Secția penala, a fost condamnata la o pedeapsa de 11 luni inchisoare cu suspendare si doi ani termen de încercare, pentru fapte considerate a fi săvârșite de mine de fals in inscrisuri oficiale ( reprezentând chitanțe – taxe judiciare de timbru pentru trei cauze personale in care m-am judecat) si uz de fals, despre aceleași chitanțe.

Prin hotărârea de condamnare nu i-a fost aplicata nicio măsura complementara si nu a fost condamnata pentru o fapta in legătura cu exercitarea profesiei asa cum este prevăzut în Statutul profesiei de avocat si nici nu i-a fost aplicata prin Decizia nr. 143/A/09.06.2020 a înaltei Curți de Casație si Justiție, Interdicția de a exercita profesia de avocat. Totodată s-a constatat prin decizia de condamnare ca nu exista niciun prejudiciu.

Din economia textului că rezultă că instanța penala nu i-a aplicat nicio măsura complementara si nu i-a dat vreo interdicție in a profesa ca avocat, intrucat condamnarea sa nu a fost in calitate de avocat si provine dintr-o cauza personala. Chiar prin definiție, pedepsele complementare vin sa întregească caracterul represiv al pedepsei principale. Daca instanța penala nu i-a aplicat o asemenea interdicție. Baroul București prin intermediul Consiliul Baroului Bucuresti nu putea recurge la o asemenea sancțiune care este vădit disproporționată și neechitabilă cerând chiar față de existența altor cazuir similare o situație discriminatorie.

Prin urmare, în lipsa unor măsuri expres consemnate sau impuse de instanța penală, reclamanta se poate bucura de toate privilegiile pe care legea fundamentală a statului a recunoscut-o fiecărui cetățean, printre care și de dreptul la muncă.

Per a contrario, Tribunalul opinează că față de soluția definitiv pronunțată de instanța penală, pârâta avea obligația de a își exercita în mod absolut prerogativa de a analiza ca organ de cercetare disciplinară în mod amplu motivul excluderii, respectiv modalitatea prin care reclamanta a adus atingere prestigului profesiei, fapt pe care însă nu l-a realizat.

Astfel, odată cu analiza Deciziei 170/2021 Tribunalul reține că acesta nu cuprinde motive obiective care să fi condus la necesitatea excluderii, ci mai dregrabă străine de împrejurările cauzei, fapt ce conduce la concluzia că actul administrativ este nemotivat.

În aceeași ordine de idei, Tribunalul va reține că practica judiciară a statuat cu autoritate de lucru judecat că existența unei hotărâri de condamnare nu conduce ope legis la excluderea din profesie, ci nedemnitatea trebuie analizată de la caz la caz, tinându-se seama și de punctul de vedere al părți față de care se dispune măsura.

Prin urmare, dezideratele mai sus enunțate conduc la convingerea unanimă că actului administrativ contestat îi este afectată validitatea în lipsa unei motivări clare și predictibile.

Referitor la cel de al II motiv, pentru care Tribunalul opinează că Decizia nr. .170/2021 emisă de Consiliul Baroului București este lovită de nulitate, este strâns legată de declararea ca neconstituțională în parte a temeiului de drept care a stat la baza excluderii.

Sub acest aspect, Tribunalul reține că, potrivit art. 27 lit. d din L 51 din 1995, calitatea de avocat încetează dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.

În conformitate cu art. 14 lit. a din L 51 din 1995, este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.

Prin Decizia nr. 225/2017 publicată în M.Of. Nr. 468 din 22 iunie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma “de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” de avocat este neconstituțională.

În considerentele Deciziei, Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul nu prevede în mod expres și limitativ care sunt acele infracțiuni intenționate pentru a căror săvârșire și, implicit, condamnare, avocatul este nedemn a mai exercita profesia în cauză. Această împrejurare este de natură a da naștere abuzurilor și arbitrarului, având în vedere spectrul larg al infracțiunilor intenționate prevăzute de Codul penal și legile speciale.

Din această perspectivă, Curtea reține totodată că pot exista situații în care, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni intenționate, să poată fi adoptate soluții diferite pronunțate de către structurile competente ale profesiei de avocat cu privire la decizia menținerii sau excluderii din profesia de avocat.

Așa fiind, Curtea constată că sintagma “de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat.

Prin urmare, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei “de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” de avocat din cadrul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată, creează astfel premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.

Astfel, revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine încetarea calității de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenței cazului de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, republicată.

Tribunalul subliniază faptul că în prezenta cauză Decizia de excludere din profesie a fost emisă ulterior pronunțării Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate, astfel că nu există nici un dubiu asupra modului în care trebuie analizată de la caz la caz fapta ce a atras emiterea deciziei, căci în mod contrar interpretarea trunchiată a Deciziei Curții Constituționale ar lipsi de eficiență intervenția legiuitorului cu consecința aplicării greșite a legii.

Pe lângă, cele două elemente care au creat convingerea referitoare la nelegalitatea deciziilor contestate, Tribunalul va avea în vedere și proporționalitatea măsurii, pe care de asemenea o va raporta la aceeași obligație pe care organul disciplinar o avea de a motiva soluția, tinând seama de particularitățile speței.

Așadar, decizia Consiliului Baroului București  este ,, ultra vires,, , iar pentru a aprecia astfel Tribunalul va avea în vedere opinia CEDO în cauza B___ contra României, în care Curtea reiterează că trebuie să existe o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopurile urmărite (a se vedea Cauza Tre Traktörer AB împotriva Suediei, citată mai sus, pag. 23, paragraful 59). Nu contestă scopul sau utilitatea doctrinei ultra vires, care prevede o garanție importantă împotriva abuzului de putere al autorităților locale sau legale care își depășesc competențele stabilite de legea națională. Cu toate acestea, Curtea nu este convinsă de faptul că aplicarea doctrinei la cazul în speță respectă principiul proporționalității (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea Stretch împotriva Marii Britanii din 24 iunie 2003, Cererea nr. 44.277/98, paragraful 38).,,

Prin urmare față de aceste deziderate mai sus enunțate, Tribunalul va admite cererea și pe cale de consecință va dispune anularea deciziei 170/2021 emisă de Baroul București”

Comments

comentarii

La Cluj-Napoca a avut loc un fenomen atmosferic interesant - inversiunea termică. Astfel, am putut să vedem cum aerul rece coboară mai aproape de pământ.... Citește mai mult
Piața Avram Iancu se „îmbracă” în haine de sărbătoare. Pregătirile pentru 1 Decembrie, Ziua Națională a României, sunt în toi.... Citește mai mult

Lasă un răspuns

error: Alert: Conținut protejat !!