Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Nulitatea absolută a interceptărilor și filajelor DGIPI. CA Cluj: ”s-a prăbușit practic întreg eșafodajul acuzațiilor”

Nulitatea absolută a interceptărilor și filajelor DGIPI. CA Cluj: ”s-a prăbușit practic întreg eșafodajul acuzațiilor”

După interceptările SRI, a venit rândul celor realizate de DGIPI să fie anulate. 23 de inculpați acuzați de delapidare, dare si luare de mita au fost achitați la Curtea de Apel Cluj, care a anulat toate interceptarile telefonice si filajele realizate în timpul anchetei de ofițeri din cadrul Direcției Generale de Informații și Protectie Interna (DGIPI), serviciul secret al Ministerului Afacerilor Interne, fosta unitate „Doi și-un sfert.”

S-a prabusit practic intreg esafodajul acuzatiilor,” conchid judecatorii Adina Lupea și Vasile Goja în motivarea citată de ziare.com

Anularea acestor probe a fost facuta in baza deciziilor Curtii Constitutionale (cele mai cunoscute fiind 51/2016, 302/2017, 685/2018 si 26/2019) care au scos serviciile secrete din anchete si au stabilit ca actele de urmarire penala realizate de acestea in dosarele aflate pe rolul instantelor sunt lovite de nulitate absoluta.

Clujust vă prezintă mare parte din motivarea judecătorilor. Am păstrat pentru alt articol conținutul interceptărilor anulate, care sunt spumoase.

DECIZIA PENALĂ  NR. 680/A/2019 – Curtea de Apel Cluj

În mod principal, prin motivele de apel toți inculpații au solicitat să se constate nulitatea absolută a mijloacelor de probă administrate constând în în punerea în aplicare a actelor autorizate emise de instanța de judecată pentru interceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport, a comunicărilor,precum și  înregistrarea de imagini și efectuarea activităților de supraveghere operativă , apreciindu-se că acestea au fost efectuate de un organ necompetent, respectiv DIPI Sălaj.

Cu titlu preliminar , înainte de a trece la analiza principalului motiv de apel care vizează nulitatea absolută a procedeelor probatori i constând în efectuarea inte rceptărilor și înregistrărilor convorbirilor telefonice precum și a m ijloa c el or d e probă constând în procese verbale, a rezultatelor acestora, respec tiv a înreg i strărilor de imagini și a ră sp unsurilor denumite note/ procese verbale  de supraveg h ere , împreună  cu planșele foto aflare la dosarul cauzei , Curtea va analiza  evoluția jurisprudenței Curții  Constitu ționa l e  în acest domeniu.

În jurispruden ța sa recentă, Curtea Constituțională a  tranșat fără echivoc problematica efectelor pe care deciziile sale le produc. Astfel  CCR stabilește în  jurisprudenț a sa recentă întinderea și conținutul sintagmei „Efecte pentru viitor” , care nu coincide cu interpretarea atribuită  acestei sintagme în practica judiciară din ultimii an.

Amintim astfel că recent, prin dec i zia nr.685/2018 cu privire la  conflictul juridic de natură constituțională între ICCJ – Parlamentul României , în paragraful 198 se arată următoarele „ întrucât atât în materie penală, cât și extra penală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea  necondiționată și, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un altfel de complet și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art.147 alin.4 din Constituție Curtea reține că prezenta decizie  se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în judeca t ă, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabile sunt încă  în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare ”.

Pe de altă parte, din decizia 51/2016 a CCR în pargraful 52 se rețin următoarele „cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea reamintește caracterul erga omnes și pentru viitor al deciziilor sale p rev. de a rt.147 alin.4 din Constituție. A ceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumția de constituționalitate , astfel încât decizia nu se va aplica în privința cauzelor definitiv soluționate până la data publicării sale, aplicându-se însă, în mod corespunzător , în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată”.

Se observă așadar  similaritatea situațiilor analizate prin cele două decizii , respectiv în ambele ipoteze se discută despre un caz de nulitate absolută care se referă la necompetența organului de urmărire penală sau a instanței.

Astfel, Curtea subliniază că actele îndeplinite de un organ necompetent sunt lovite de nulitate absolută, care este necondiționată. Se observă așadar că termenul „îndeplinite” se referă la actele efectuate, la probele deja administrate de instanță / organ de urmărire penală și nu la acte ce urmează a fi îndeplinite de către un organ necompetent.

În acest mod Curtea face distincție între cauze definitiv soluționate, în care decizia se aplică prin formularea revizuirii în cauzele în care anterior soluționării definitive s-a invocat excepția de neconstituționalitate și cauze aflate pe rolul instanțelor, în care decizia se aplică fără a fi realizate alte distincții.

Tot prin decizia nr.51/ 2016 (publicată în Monitorul Oficial nr.190 din 14 martie 2016) prin care s-a constatat că sintagma „ori de alte organele specializate ale statului” din cuprinsul disp. art.142 alin.1 C.p.p. este neconstitușională se face referire la  nulitatea  absolută sau relativă a probei obținute prin implicarea altor organe decât procuroru l sau organul de urmărire penală (parag. 31-32).

Prin aceeași decizie se consacră în mod expres efectele de ordin constituțional asupra cauzelor pendinte rezultând în mod implicit că instanțele judecătorești nu pot înlătura efectele deciziei CCR expres indicate în corpul acesteia pentru că ar încălca sfera exclusivă de competență a Curții Constituționale , revenindu-le în schimb obligația de a le aplica în mod corespunzător în cauzele cu care sunt investite. (în același sens s-a pronunțat instanța de contencios constituțional și prin decizii adoptate în materiile non penale , cum ar fi decizia nr.454/2018 pin  care s-a declarat neconstituțional art.97 C.pr.civ., decizia nr.223/2012, decizia nr.895/2015, și decizia nr.369/2017).

În Monitorul Oficial nr.566 din 17.07.2017 a fost publicată decizia Curții Constituționale nr.302/4.05.2017 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s- a constatat că „ soluția legislativă cuprinsă în disp. art.281 alin.1 lit.b C.p.p. care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală este neconstituțională ”.

Luând în considerare așadar efectul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale Curtea constată că, și în absența intervenției legiuitorului co n form ar.147 alin.1 din Constituția României asupra textului de lege constat neconstituțional, respectiv în absența unei dispoziții legale exprese, nulitatea absolută  nu mai poate fi aplicată decât în conformitate c u decizia instanței de control co nstituțional, rezultând astfel că în prezent , potrivit deciziei nr.302/2017 CCR , nerespectarea dispozițiilor de competență materială sau după calitatea persoanei a organului de urmărire penală este sancționată cu nulitatea absolută, efectele fiind cele reglementate de art.281 C.p.p.

În cazul nulității absolute, vătămarea procesuală este prezumată iuris et de iure – pentru care nu mai trebuie analizată existența și calitatea vătămării procesuale cauzate prin punerea în executare a măsurii interceptării de către un organ de urmărire penală necompetent.

În concret , norma reprezentată de art.281 alin.1 lit.b C.p.p. care a fost declarată ca neconstituțională prin decizia nr.302/2017  fiind afectată  de nulitate absolută conduce la nulitatea interceptărilor efectuate în prezenta cauză de către DIPI , care este o structur ă specializată a M inisterului Administrației și de Interne ce desfășoară activități de informații, contrainformații și securitate activitatea acesteia fiind supusă controlului parlamentar , prin comisii de specialitate.

Efectele faptului că un organ necompetent a participat la efectuarea actelor de urmărire penală ( interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice, efectuarea de filaje și înregistrarea unor imagini ca urmare a autorizării de către judecător , la solicitarea procurorului – adevărate procedee probatorii ) se produce și în prezenta cauză fiind afectate de nulitate absolută.

În măsura în care s-ar accepta teza potrivit căreia în cazul interceptăril or ce au fost realizate anterior publicări i deciziei în Monitorul oficial , decizia nu se aplic ă, s-ar ivi o situație de ultra activitate a prescripției normative , ceea ce ar contrazice norma de rang constituțional.

Toate aceste aspecte au culminat cu pronunțarea deciziei nr.26/2019 a CCR prin care s-a afirmat expres că instanțele au posibilitatea înlăturării procedeelor probatorii realizate de către serviciile de informații , pe măsură ce curtea s-a pronunțat cu privire la implicarea SRI în actul de justiție și la sancțiunile incidente în aceste cazuri.

Fiind depășită etapa camerei preliminare , evident că sancțiunea nu va consta în excluderea  acestor  probe și în eliminarea lor fizică de la dosar, urmând însă a se constata faptul că acestea sunt lovite de nulitate absolută , neputând fi valorificate sub nicio formă în prezenta cauză.

De altfel, în prezenta cauză după trimiterea acesteia spre rejudecare prin decizia  penală nr.54/A/14.01.2015 , s-a dispus de către prima instanță la momentul primirii dosarului trimiterea acesteia în procedura de cameră preliminară , procedându-se la comunicarea rechizitoriului cu toți inculpații.

Prin încheierea penală din data de 5 iunie 2015 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sălaj a admis în parte cererile formulate de inculpați prin apărătorii aleși, a constatat neregularitatea rechizitoriului nr.6/P/2010 al parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, sub aspectul existenței de neconcordanțe între starea de fapt descrisă și încadrarea juridică dată faptelor, dispunând comunicarea încheierii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, în vederea remedierii neregularităților constatate în actul de sesizare , în termen de 5 zile de la comunicare procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei, lucru care s-a și întâmplat prin ordonanța din data de 22 iulie 2015 a Parchetului de e lângă Tribunalul Sălaj,.

Prin încheierea penal[ă din 8 iulie 2015 judecătorul de cameră preliminară din cadrul  Tribunalului Sălaj, a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj,, motivul restituirii fiind nere g ularitatea rechizitoriului sub aspectul lipsei de claritate a acuzațiilor aduse inculpaților , prin prisma neconcordanțelor existente între starea de fapt expusă și încadrarea juridică dată faptelor fiind respinse ca neîntemeiate celelalte cereri și excepții formulate de către inculpați.

Prin încheierea penală nr.134 din data de 9 septembrie 2017 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Cluj  s-a admis contestația formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj,, fiind desființate atât încheierea din 8 iulie 2015, cât și încheierea din 5 iunie 2018 a judecătorului de cameră prelimi nară din  cadrul Tribunalului S ălaj, cauza fiind trimisă spre continuarea judecății în fond.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj a reținut în esență faptul că în mod greșit dosarul a  fost înregistrat în camera prelimina ră și că în conformitate cu art .14 din Legea nr.255/2013 , prima instanță trebuia să procedeze la o ouă judecată în fond, judecată pe care să o reia de la momentul audierii inculpaților.

În ceea ce privește criticile aduse de către inculpați în sensul că o astfel de soluție i-ar priva de posibilitatea de a invoca excepții și neregularități , judecătorul de cameră preliminară a apreciat că aceste critici sunt neîntemeiate, inculpații având posibilitatea de a invoca astfel de cereri în fața instanței de fond potrivit vechii proceduri prev. de art.300 alin.1 din C.p.p. anterior, lucru care s-a și întâmplat.

Se remarcă așadar că încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj s-a întemeiat pe chestiuni exclusiv procedurale vizând nelegala investire a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sălaj,, nefiind antamate aspecte legate de legalitatea procedurilor în cursul urmăririlor penale sau de neregularități a actului de sesizare.

În ceea ce privește excepția nulității absolute a procedeelor probatorii constând in efectuarea interceptărilor si înregistrărilor convorbirilor telefonice, precum si a proceselor verbale de redare a rezultatelor acestora, respectiv a înregistrărilor de imagini si a inscrisurilor denumite note/procese verbale de supraveghere, împreuna cu planșele fotografice aflate la dosarul cauzei , p rin sentința apelata Tribunalul Sălaj, a respins ca neîntemeiata aceasta excepție, cu următoarea motivare „ Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpaților Ș. F.V., B. A G, C. D F, P. C. l., C. l, M D. și C. M. C., B.D.R a înțeles să reitereze excepția legată de nulitatea probelor obținute în urma activității de supraveghere tehnică, apreciind de această dată că am fi în prezența unui caz de nulitate absolută, raportat la decizia Curții Constituționale nr.302 din data de 4 mai 2017, fiind Încălcată competența materială a organelor de urmărire penală, întrucât interceptările nu au fost efectuate de către persoane care aveau calitatea de organe de urmărire penală.

Referitor la aspectele invocate, instanța a reținut că în cauză, înregistrările au fost efectuate de către Direcția Generală de Informații și Protecție Internă și redarea în procese-verbale sau note a activităților de supraveghere tehnică s-a efectuat de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție Serviciul Județean Anticorupție Sălaj, Alba, Mureș, Hunedoara, Sibiu, Cluj, Bihor, Timiș, în baza ordonanțelor de delegare emise de procuror.

Potrivit H.G.416/2007, în forma ei în vigoare la momentul efectuării activităților de supraveghere despre care se discută în cauză, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor, având printre atribuții, în domeniul ordinii, siguranței publice și securității naționale, asigurarea potrivit competențelor, a desfășurării activității pentru efectuarea cercetărilor în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală (art.3 lit.b) pct.7 din O.U.G.30/2007), sens în care procedează inclusiv la punerea în aplicare a actelor de autorizare emise de magistrați.

Practic, ofițerii din cadrul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă care au întocmit notele privind supravegherea operativă a inculpaților și planșele fotografice aferente sunt persoane care au dat concurs tuturor acestor măsuri de supraveghere. De asemenea, aceste note sunt semnate de către ofițerii care le-au întocmit, planșele fotografice fiind realizate după înregistrările video stocate pe CD – uri.

Potrivit art. 201 alin.1 și 2 Cod procedură penală din 1969, în vigoare la momentul efectuării activităților în discuție, urmărirea penală se efectu a de procurori și de către organele de cercetare penală, respectiv organele de cercetare ale poliției judiciare și organele de cercetare speciale.

Efectuarea urmăririi penale de către procuror nu presupune ca toate actele de urmărire penală să fie realizate efectiv de acesta, ci ca procurorul să efectueze toate actele procesuale de dispoziție în cauza respectivă și să administreze principalele acte procedurale de urmărire, în funcție de specificul fiecărei cauze.

Potrivit art. 135 alin.1 Cod procedură penală din 1969, organul de urmărire penală poate dispune efectuarea unui act de procedură și prin delegare.

Este exact situația de față, când procurorii care au instrumentat dosarul au delegat ofițerii de poliție judiciară din cadrul mai multor Servicii Județene Anticorupție pentru redarea convorbirilor interceptate și înregistrate pe suport digital, procesele-verbale de redare fiind certificate pentru autenticitate de către procurorii de caz.

În aceste condiții, instanța a considerat că probele rezultate din interceptările și supravegherea operativă a inculpaților au fost obținute în condiții de deplină legalitate, putând fi folosite și la momentul actual, în consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea privind constatarea nulității absolute a probelor obținute în urma activităților de supraveghere tehnică din cursul urmăririi penale.

Soluția de respingerea a excepției nulității absolute este nelegala, bazându-se, în esență , pe o confuzie între diferite din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, si anume Direcția Generala Anticorupție ( D.G.A.) si Direcția Generala de Protecție Interna ( D.G.P.I. – fosta Direcția Generala de Informații si Protecție Interna -D.G.I.P.I.).

Astfel, lucrătorii de politie din cadrul D.G .I. P.I nu au si nu au avut n iciodată calitatea de ofiteri/ag en ți de poliț ie judiciara ( nu au si nu au avut aviz de politie judiciara ). ci de ofiteri/agenti de informații.

Direcția Generala de Protecție Interna este structura specializată a Ministerului Afacerilor Interne (MAI), ce desfășoară activități de informații, contra informatii și securitate. în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii și combaterii amenințărilor la adresa securității naționale privind misiunile, patrimoniul și informațiile clasificate în cadrul ministerului.

Activitatea informativ-operativă a DIPI este supusă controlului parlamentar, prin comisii de specialitate.

DGPI are rolul de autoritate informativă departamentală și reprezintă o parte componentă a Comunității Naționale de Informații a României, fiind desemnată în acest scop prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 146/2005 .

DIPI are atribuții de obținere, verificare, procesare, stocare, protecție și valorificare a informațiilor necesare realizării atribuțiilor ce revin M.A.I., potrivit legii.

Astfel, D.I.P.I. este organizat in temeiul art. 3, alin. 1, lit. b, pct. 16 din O.U.G. nr. 30/2007, ca structura de informații in cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

H.G. nr. 416/2007, invocata de prima instanța, se refera la structura organizatorica si efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative ( actualmente MAI), neavând nicio legătura cu prezenta cauza, neconferind calitatea de ofițeri de politie judiciara lucrătorilor DGPI.

Ofițerii din cadrul DGPI au efectuat toate procedeele probatorii in prezenta cauza, constând in interceptarea si înregistrarea convorbirilor telefonice, filaje – supravegherea operativa a inculpaților si a persoanelor cu care acestea au intrat in contact, in perioada de referința (februarie -mai 2010 ), iar notele si procesele verbale, se arata de prima instanța, ar fi fost efectuate de ofițerii din cadrul D.G.A., in baza delegărilor dispuse de procurori.

In apel, așa cum s-a arătat anterior, la termenul din data de 26.04.2018 s- a formulat o cerere in probațiun e, admisa de Curte, dispunându-se emiterea unor adrese din care s a rezulte întreaga corespondență î ntre Parchetul de pe langa Tribunalul Sălaj, D.G.P.I. – Servi ciul Județean de Protecție Interna Sălaj si S.R.I., legata de prezentul dosar.

Parchetul de pe langa Tribunalul Sălaj a comunicat inițial , prin adresa nr. 1604/111/13/08.05.2018, ca D.G.P.I. – Serviciul Județean de Protecție Interna Sălaj a acordat numai suport tehnic pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica ( inclusiv filajele ) autorizate de judecător, iar transcrierea comunicărilor si convorbirilor telefonice efectuate in cauza ( inclusiv a rezultatelor filajelor) au fost efectuate de ofițeri de politie judiciara din cadrul D.G.A., in baza ordonanțelor de delegare emise de procurorul de caz.

S.R.I. – U.M. 0198 București a răspuns ca nu a purtat nicio corespondenta cu Parchetul de pe langa Tribunalul Sălaj si ca nu a pus in executare mandatele de supraveghere tehnica, nu a asigurat transcrierea comunicărilor si convorbirilor telefonice si nu a efectuat filaje in cauza.

Până la termenul din data de 07.06.2018 D.G.P.I. – Serviciul Județean de Protecție Interna Sălaj nu a răspuns solicitărilor instanței de apel.

Dupa rămânerea in pronunțare, in data de 08.06.2018 au fost depuse o serie de înscrisuri de către D.G.P.I. – Serviciul Județean de Protecție Interna Sălaj, unele având caracter „ secret de serviciu „, iar altele „ nesecret”, aspect care rezulta din adresa cu nr. 3017/08.06.2018, emisa de Curtea de Apel Cluj – Cabinetul Președintelui, din a ceasta adresa mai rezultând ca î nscrisurile având caracter „ secret de serviciu ” pot fi consultate numai de persoanele care sunt autorizate in condițiile Hotărârii C.S.M. nr. 140/2014.

Din înscrisurile nesecrete, depuse la dosarul cauzei de către D.G.P.I. dup ă rămânerea cauzei in pronunțare, in apel, a rezultat o cu cu totul alta realitate decât cea susținuta de Parchetul de pe langa Tribunalul Sălaj, prin adresa nr. 160 4/111/13/08.05.2018, in care se ară ta ca D.G.P.I. -Serviciul Județean de Protecție Interna Sălaj a acordat numai suport tehnic pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica ( inclusiv filajele ) autorizate de judecător, iar transcrierea comunicărilor si convorbirilor telefonice efectuate in cauza ( inclusiv a rezultatelor filajelor ) au fost efectuate de ofițeri de politie judiciara din cadrul D.G.A., in baza ordonanțelor de delegare emise de procurorul de caz.

Astfel, au fost depuse de D.G.P.I. 54 înscrisuri pe care apare stampila cu mențiunea „ MULTIPLICAT DGIPI „, din datele de 16., 17., si 18.05.2010, in dosarul nr. 6/P/2010, al Parchetului de pe langa Tribunalul Sălaj, adică in prezentul dosar, in fiecare nota de procesare menționându-se ca ele conțin Anexa 1, cuprinzând fiecare câte 177 file.

De asemenea, cu titlu de exemplu, a fost depusa o a dres ă din data de 19.03.2010, emisa de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj către S.I.P.I. Sălaj, înregistrata de aceasta din urma instituție sub nr. S/xx/19.03.2010, prin care parchetul trimite către S.I.P.I. Sălaj Autorizația nr. 16/19.03.2010, emisa de Tribunalu Sălaj in dosarul nr. …

Imediat dupa aceasta adresa este depusa de D.G.P.I. si Autorizația nr. 16/19.03.2010, emisa de Tribunalul Sălaj, in dosarul nr. …, prin care se dispune de instanța autorizarea înregistrării de imagini, localizarea, înregistrarea in mediu ambiental, înregistrarea si interceptarea convorbirilor telefonice de pe telefoanele mobile ale inculpaților BDR_, PCI, CDF

De asemenea, prin adresa înregistrata la DGIPI – SIPI Sălaj sub nr. xxxxxxx/08.06.2010, Parchetul de pe langa Tribunalul Sălajtrimite către DGIPI – SIPI Sălaj, Ordonanța emisa in data de 08.06.2010 de către procurorul de caz ( unul dintre procurorii de caz ) prin care acestea acesta dispunea încetarea interceptării si înregistrării convorbirilor telefonice autorizate pentru inculpații din prezenta cauza.

Or, este evident ca daca înregistrarea si interceptarea convorbirilor telefonice autorizate pentru inculpații din prezenta cauza nu ar fi fost efectuate de DGIPI – SIPI Sălaj_ nu ar fi existat niciun motiv pentru care parchetul sa ceara acestei instituții încetarea interceptărilor.

Tot astfel, prin adresa din data de 08.09.2010 Parchetul de pe langa Tribunalul Sălaj solicita S.I.P.I. Sălaj sa comunice cuantumul cheltuielilor survenite ca urmare a punerii in aplicare a Autorizațiilor nr. 8/16.02.2010, 15/16.03.201, 16/19.03.2010, 18/15.04.2010 si 23/13.05.2010, emise de Tribunalul Sălaj ( adică autorizațiile prin care s-au dispus si prelungit masurile de supraveghere tehnica in dosarul nr. 6/P/2010 ).

Este absolut evident ca S.I.P.I.Sălaj a pus in executare toate masurile de supraveghere tehnica in dosarul nr. 6/P/2010, respectiv supravegheri – filaje, înregistrarea si interceptarea convorbirilor telefonice, supravegherea video si ambientala, nicidecum nu a oferit numai „ un sprijin tehnci”, contrar celor susținute de parchet.

DGPI a depus, in data de 08.06.2018 inclusiv planșele foto, împreuna cu notele de supraveghere si cu întreaga corespondenta cu parchetul, (intrare/iesire), toata supravegherea tehnica in acest dosar fiind efectuata de GDPI.

Contrar susținerilor primei instanțe, ofițerii si agenții din cadrul D.G.P.I., chiar daca fac parte dintr-o structura a M.A.I., nu au calitatea de organe de cercetare penala, nici măcar speciale, calitate care sa le confere abilitarea legala de a efectua procedee probatorii ( adică modalități legale de obținere a mijloacelor de proba ).

Astfel, conform tezei I a art. 912, alin. 1 C .pr.pen. 1969 procurorul procedează personal la interceptările și înregistrările prevăzute în art. 911 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală.

Analizând teza I a art. 912, alin. 1 C .pr.pen. 1969 rezulta ca legiuitorul a limitat competenta efectuării interceptărilor si înregistrărilor comunicărilor telefonice sau a altor mijloace electronice de comunicare la doua categorii de organe ale statului: procurorul sau/si organul de cercetare penala.

In partea speciala a Codului de procedura penala 1969 sunt definite organele de urmărire penala, acestea fiind, potrivit art. 201, alin. 1 din acest cod procurorul si organele de cercetare penala.

De asemenea, in art. 201, alin. 2 C .pr.pen. 1969 sunt definite organele de cercetare penala, acestea fiind organele de cercetare ale politiei judiciare si organele de cercetare speciala.

Potrivit art. 201, alin. 3 C .pr.pen. 1969 ca organe de cercetare ale poliției judiciare funcționează lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor, desemnați nominal de ministrul administrației și internelor, cu avizul conform al procurorului gene ral al Parchetului de pe lângă Î nalta Curte de Casație și Justiție, și își desfășoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție conduce la încetarea calității de lucrător în cadrul poliției judiciare. Când legea specială prevede o procedură diferită de desemnare și funcționare a organelor de poliție judiciară, se aplică dispozițiile legii speciale.

Prin urmare, ofițerii si agenții din cadrul D.G.P.I.nu aveau ( nici măcar la data efectuării acestor procedee probatorii ) si nu au nici in prezent competenta de a efectua niciun act de urmărire penala, ca atare nici procedee probatorii, iar daca acestea sunt totuși efectuate, sancțiunea procesuala este nulitatea absoluta a actului de procedura respectiv.

Astfel, fiind mijloace de proba derivate din procedee probatorii nelegal efectuate, potrivit art. 102, alin. 4 C .pr.pen., probele rezultate din acestea sunt si ele nelegale, având in vedere ca nu p uteau fi obținute altfel ( ex. î n lipsa interceptării si înregistrării unei convorbiri telefonice nu se putea intocmi procesul verbal de redare a conținutului respectivei convorbiri).

In consecință, toate procedeele probatorii efectuate in prezenta cauza sunt lovite de nulitate absoluta, determinata de necompetenta nu numai materiala, ci si funcționala a lucr ă torilor DGPI, fiind astfel incidente dispozițiile art. 281, alin. 1, lit. b C.pr.pen., in interpretarea data prin Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017.

De altfel, prin adresa nr. ../22.10.2018. î nregistrata la Curtea de Apel Cluj in data de 25.10.2018, D.G.P.I. recunoaște in mod expres ca a asigurat acti vitățile specifice de acordare a „ suportului tehnic” n ecesar documentă rii dosarului de urmărire penala nr 6/P/2010, constând in punerea in aplicare a actelor autorizate emise de instanța de judecata pentru interceptarea si înregistrarea pe band ă magnetica sau pe orice alt tip de suport a comunicărilor, î nregistr ă rilor de imagini si efectuarea operațiunilor de supraveghere operativa, conform prevederilor codului de procedura penala.

In alineatul următor al acestei adrese, D.G.P.I. arata ca „ pe cale de consecința, activitățile de transcriere a comunicărilor si convorbirilor telefonice efectuate in cauza, precum si cele de supraveghere operativa filajele) derulate in perioada februarie – mai (2010) privind pe apelanții inculpați enumerați in adresa menționata (n.n. adresa Curții de Apel Cluj din data de 18.09.2018, emisa in prezentul dosar) au fost realizate de Direcția Generala de Protecție Interna.”

Din corespondența declasificată dintre D.G.I.P.I. (S.I.P.I. Sălaj ) si S.R.I. Secția Sălaj rezultă ( contrar răspunsului formulat de S.R.I. prin adresa cu nr. ../22.05.2018, înregistrata la Curtea de Apel Cluj in data de 23.05.20 18, aflata la dosarul cauzei) că S.R.I. a purtat corespondenț a cu D.G.I.P.I in dosarul de urmărire penala nr. 6/P/2010 si a cooperat la instrumentarea acestui dosar.

Astfel, există la dosar o serie de adrese ale D.G.I.P.I. – S.I.P.I. Sălaj, către S.R.I., Secția Sălaj, prin care D.G.I.P.I. solicita S.R.I. sa o sprijine in vederea punerii in aplicare a autorizațiilor de interceptare si înregistrare a convorbirilor telefonice autorizate de Tribunalul Sălaj, respectiv ca in vederea exploatării de către structura S.I.P .I. Sălaj, alocata in contul GL (adresele nr. S/xxxxxxx/19.03.2010; S/xxxxxxx/16.02.2010; S/…/15.04.2010; S/xxxxxxx/14.05.2010).

Este astfel evident ca procedeele probatorii constând in efectuarea interceptărilor si înregistrărilor convorbirilor telefonice au fost efectuate in prezenta cauza de D.G.I.P.I. – S.I.P.I. Sălaj, împreuna cu S.R.I., care a activat funcția de export pentru țintele interceptate.

O astfel de colaborare dintre D.G.I.P.I. si S.R.I. ( adică serviciii de informații, fără nicio competență funcționala si materială atribuită de legiuitor in efectuarea de acte de urmărire penala – procedee probatorii si obținerea de mijloace de proba) s-a realizat in baza Protocolului nr.00750 din 4 februarie 2009 încheiat între Parcehtyl de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații, precum si in baza altor protocoale (încheiate cu servicii de informații).

Din Protocolul de cooperare nr.xxxxx din 4 februarie 2009 dintre Parchetul de pe langa înalta Curte de Casație si Justiție si Serviciul Romțn de Informații, decl asificat si publicat de S.R.I. î n data de 29.03.2018 rezultă cu puterea evidenței că în acest dosar au fost efectuate acte de urmărire penala nu numai de către procuror si organele de cercet are ale politiei judiciare, ci și de angajați ai SRI si DGPI, funcționari fără atribuții de politie judiciara (mai ales punerea in executare a autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice, inclusiv selectarea si redarea acestor convorbiri telefonice).

Astfel, potrivit art. 60 din protocol, părțile vor asigura însușirea, cunoașterea temeinica si aplicarea întocmai a prevederilor protocolului de către personalul propriu (procurori si angajați ai SRI), inclusiv de către parchetele teritoriale (deci inclusiv Parchetul de pe langa Tribunalul Sălaj) si de direcțiile județene de informații (deci inclusiv Direcția Județeană de Informații Sălaj), ce ea ce înseamnă ca protocolul s-a aplicat si in prezenta cauza, aceasta fiind înregistrata in anul 2010, in condițiile in care protocolul a intrat in vigoare la 30 de zile de la data semnării, adică in luna martie 2009 (art. 64, alin. 1), iar obiectul  prezentei cauze era vizat de art. 2 din protocol (alte infracțiuni grave), in preambulul protocolului existând referirea expresa la infracțiunile de corupție.

Conform art. 33, alin. 1 din protocol, punerea in executare a activităților dispuse prin autorizațiile emise de instanțele competente potrivit dispozițiilor art. 91 / 1 – 91 / 5 C.pr.pen. 1969 va fi realizata de către Serviciu ( S.R.I. ), pe echipamentele proprii, in baza solicitării scrise a procurorului, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol unitățile teritoriale de parchet vor trimite solicitările de punere in executare a autorizațiilor la direcțiile județene de informa ții aflate in raza de competență .

Mai mult insa, potrivit art. 34. alin. 1 din protocol, Serviciul va asigura înregistrarea comunicărilor sau convorbirilor rezultate din interceptare pe suporți de date înseriați, puși la dispoziție de procuror, precum si trimiterea acestora Parchetului sau parchetelor teritoriale.

Concluzionând, dispozițiile art. 91 / 2, alin. 1, 91 / 4 si 91 / 5 C.pr.pen. 1969, in vigoare la data efectuării procedeelor probatorii, prevedeau ca acestea se efectuau de procuror sau de organele de cercetare penala ale politiei judiciare delegate de procuror, nicidecum de organele de informații (S.R.I. sau D. G.I.P.I.), iar in autorizațiile emise de Tribunalul Salaj s-a dispus ca înregistrările sa se efectueze cu respectarea art. 911- 916 C .pr.pen. (1969). ceea ce înseamnă ca nu a fost respectata dispoziția instanței emitente a autorizațiilor, cu ocazia efectuării procedeelor probatorii si a obținerii mijloacelor de proba fiind încălcate normele de competenta materiala si funcționala, in temeiul unui protocol secret , act administrativ emis fara niciun temei legal si cu încălcarea normelor imperative dintr-o lege organica (codul de procedura penala).

Astfel, aceste procedee p robatorii si mijloacele de probă obținute prin ele nu au fost legale nici in momentul realizării lor, fiind incidente dispozițiile art. 4, alin. 1 din Legea nr. 255/2013, ele nefiind valabile, nefiind îndeplinite cu respectarea dispozițiilor legale in vig oare la momentul efectuării lor, aspecte invocate de către inculpați dealtfel încă din faza de urmărire penală.

Astfel, Decizia nr. 26/2019 a Curții C onstituționale este obligatorie, atat in ceea ce privește dispozitivul cat considerentele, prin urmare ea se aplica si in prezenta cauza, cauza fiind pendinte, efectul fiind constatarea si aplicarea sancțiunii nulității absolute a procedeelor prob atorii si a mijloacelor de probă realizate, respectiv obținute de organe necompetente material si funcțional, si anume D.G.P.I. si S.R.I., in temeiul art. 281, alin. 1, lit. b si alin. 3 C .pr.pen. (conform Deciziei Curții Constituționale nr. 302/2017)

(…..)

Puținele informații furnizate de depozițiile martorilor care au achiziționat combustibil de la inculpați nu pot sta la baza unei hotărâri de condamnare a acestora pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, astfel încât, constatând insuficiența materialului probator administrat, Curtea va dispune și față de acești inculpați o soluție de achitare în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c C.pr.pen.

Din cele anterior expuse reiese că în cauză nu s-a dovedit dincolo de îndoială rezonabilă vinovăția inculpaților  în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, pe baza probelor legal administrate (declarații inculpați, declarații martori, raport de expertiză contabilă, percheziții). De altfel, imposibilitatea stabilirii exacte a unei stări de fapt, precum și a limitelor judecății, a fost reținută și de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sălaj, la momentul la care a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj. Trebuie subliniată împrejurarea că această încheiere a judecătorului de cameră preliminară a fost desființată pe considerente de nelegalitate și nu de netemeinicie, reținându-se de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj că în mod greșit s-a dispus transpunerea dosarului în procedura preliminară după trimiterea spre rejudecare, cauza fiind trimisă la prima instanță pentru continuarea judecății în fond.

Judecătorul fondului a reținut în final o stare de fapt, bazându-se în principal și în proporție covârșitoare pe convorbirile telefonice existente la dosarul cauzei, pe care le-a considerat ca fiind probe legal administrate.

În limitele materialului  probator valorificat de către prima instanță, Curtea a apreciat că hotărârea instanței de fond a fost motivată într-un mod satisfăcător, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare din acest considerent.

Reținându-se de către Curte nelegala administrare a mijloacelor de probă constând în procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice și filaje și apreciind că acestea sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost administrate de un organ de cercetare penală necompetent, s-a prăbușit practic întreg eșafodajul acuzațiilor, aspect care a făcut inutilă în final examinarea solicitării apărătorilor în sensul de a se dispune schimbarea unor încadrări juridice sau examinarea incidenței instituției prescripției răspunderii penale. La toate acestea , s-a adăugat și limitarea accesului instanței și apărătorilor inculpaților la toate mijloacele probatorii administrate, unele dintre ele, 7 la număr, nefiind declasificate.

Curtea mai reține că relevant în cauză este și aspectul că nu s-a stabilit în concret existența niciunui prejudiciu în cauză, Compania Națională C.F.R. S.A., neconstituindu-se parte civilă.

În cauză s-a efectuat chiar o expertiză și un supliment de expertiză care au venit să confirem poziția procesuală a părții civile, stabilindu-se că nu s-au constatat lipsuri în gestiune.

În acest sens relevantă este și declarația martorei T.M (fila 1031-1033 vol. IV dosar fond), care a arătat că nu au existat sesizări, în sensul că s-ar fi oprit încălzirea sau climatizarea, una dintre modalitățile prin care parchetul a reținut că s-au creat plusuri în gestiune.

De asemenea, Curtea reține că, deși inculpați au fost supravegheați și monitorizați timp de mai mult de 4 luni, organele de urmărire penală nu au efectuat nici un flagrant , mijloc de probă care ar fi fost de necontestat și care ar fi fost de natură să susțină , într-o oarecare măsură, acuzațiile aduse.

Ca un ultim aspect, Curtea  constată că în cauză chiar dacă a existat o durată îndelungată a procedurilor (circa 9 ani) , aceasta nu a fost neapărat determinată de culpa organelor judiciare naționale, având în vedere modificările legislative survenite în decursul acestor ani, precum și complexitatea cauzei determinată de numărul mare de inculpați și de necesitatea reluării judecății în primă instanță de către Tribunalul Sălaj.

De asemenea, deși în cauză au fost pronunțate anterior două soluții de condamnare, evident diametral opuse față de soluția pronunțată de Curte în prezenta decizie, instanța de control judiciar apreciază că aceste soluții diferite au fost în mare parte determinate de instabilitatea legislativă creată de către legiuitor, lacună care a determinat în toată această perioadă de timp necesitatea intervenției Curții Constituționale în vederea corectării acelor norme procedurale care nu au fost edictate astfel încât să garanteze dreptul la un proces echitabil al inculpaților.

Corecțiile aduse de către instanța de contencios constituțional Codului de procedură penală, în sensul deciziilor amintite în preambulul prezentei, nu au fost nici până în prezent transpuse de către legiuitor în norme care să corespundă exigențelor statu a te de către Curtea  Constituțională și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului .

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina