Condamnarea direct în apel a unui avocat de top e un avertisment. Nu a fost condamnat avocatul. A fost condamnată o atitudine, a fost condamnat profesionalismul, consecvența, perseverența, inteligenta juridică, ingeniozitatea și încrederea pe care o poate insufla un avocat clientului sau autorităților și mai ales judecătorului.
Citești sentința și nu vezi urmă de infracțiune. Dar vezi efort, notificări, încercări, vezi că s-a insistat, s-a reiterat, s-a revenit cu adrese, s-au invocat sentințe și autorități de lucru judecat.
ICCJ a condamnat seducția autorităților și în egală măsură a magistratului de la fond. Da, e crimă să te folosești de artificii juridice perfect legale ca să obții soluții favorabile. E crimă să invoci daunele moratorii în fața autorităților, pentru că sărmanele autorități se simt intimidate și cedează.
Ăsta e mesajul: aveți grijă cu excesul de zel în apărarea clienților. E greșit să reprezinți clientul în fața instituțiilor obișnuite să decidă în lipsă. Le perturbi procesul de deliberare, le influențezi. E greșit să te prezinți și să insufli unui alt petent încredere în dreptatea pe care crede că o are. Oamenii trebuie să tremure și să aștepte răspunsul acasă, apoi să se conformeze, să nu conteste.
ICCJ nu a pronunțat o condamnare, a dat o lecție. A arătat cine decide, a demonstrat că toți au fost în eroare când s-au lăsat convinși de argumentația unui avocat. Procurorii au dreptate, din nou. Avocații sunt oricum predispuși la corupție, la tot felul de potlogării. Instituțiile statului conduse de inocenți trebuie apărate de vicleniile avocățești. Mai contează că avocatul are copii, soție, că avea un viitor? Cât timp linșarea lui servește scopului și interesului major al justiției de a reduce la zero rolul apărării, sacrificarea sa e adecvată.
Denunțul unui infractor are valoare mai mare decât buna credință a unui avocat. Avocații nu acționează cu bună credință de felul lor. Sunt vicleni, rău intenționați, puși pe câștig, nu ca procurorii, cavalerii dreptății. Un avocat instruit, ofensiv și convingător clatină sistemul obișnuit cu răcituri tremurătoare, cu capete plecate și pași înapoi la zburleala unui magistrat.
Suntem pe cont propriu, nu de acum, dintotdeauna.
Ce au susținut procurorii în motivele de apel?
,,Inculpatul Roşu Robert, prin prezentarea sa în faţa comisiei, prin prezentarea punctului de vedere al unei importante societăţi de avocatură, a convins membri comisiei de justeţea cererii de retrocedare formulate de inculpatul Al României Paul.
Astfel, reţinem că activităţile de complicitate pot îmbrăca orice formă, inclusiv simpla prezenţă a unei persoane alături de autorul infracţiunii, astfel încât să i se dea acestuia siguranţa sau încrederea că acţiunile sale sunt sortite succesului.
În plus, în cazul de faţă, inculpatul Roşu Robert, prezentându-se alături de inculaptul Al României la şedinţa Consiliului de Adminsitraţie al ICDPP, prezentând un volum important de informaţii referitoare la termeni juridici, dificili de înţeles de către persoane fară pregătire juridică, prezentând noţiuni ca ,,daune cominatorii”, a influenţat decizia luată de membri prezenţi în mod covârşitor.
De altfel, din declaraţiile membrilor rezultă în mod indubitabil că prezenţa unui avocat (respectiv inculpatul), care susţinea în mod convingător situaţia imobilului, care le-a înmânat documente în sprjinul celor afirmate, care prezenta siguranţă în expunerile făcute, au contat în luarea deciziei de a fi de acord cu solicitarea de retrocedare.”
Cât timp ICCJ validează o astfel de argumentație, nu mai există speranță.
Text de avocat Adina Lincă – Baroul Cluj
