Acasă » PROCESE » Motivarea suspendării Deciziei premierului Dăncilă de destituire a subprefectului de Cluj

Motivarea suspendării Deciziei premierului Dăncilă de destituire a subprefectului de Cluj

Instanța Tribunalului Cluj a motivat sentința privind suspendarea Deciziei premierului Viorica Dăncilă de destituire a subprefectului Gyorke Zoltan din Cluj. În motivare se arată că acesta ar suferi o pagubă iminentă dacă nu se suspendă decizia până la judecarea cererii de anulare. ”Reclamantul are de achitat rate aferente unor credite bancare în sumă de 69.071 lei şi credit ipotecar în valoare de 325.500 lei.”, precizează instanța.

În motivarea sentinței civile nr. 563/2019 de la secția mixtă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Cluj se arată următoarele:

”În fapt, prin Hotărârea de Guvern nr. 54 din data de 8 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 106/12.02,2019 s-a dispus aplicarea mobilităţii în privinţa reclamantului GYORKE Zoltan din funcţia publică de subprefect al judeţului Cluj în funcţia publică de inspector guvernamental (f. 36).

Prin Decizia nr. 24/2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 106/12.02.2019 s-a dispus ca începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul GYORKE Zoltan se numeşte în funcţia publică de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în aplicarea mobilităţii înalţilor funcţionari publici (f. 36).

La data de 15.02.2019, în baza celor două acte administrative indicate mai sus, pârâtul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI a emis Ordinul nr. 162/15.02.2019 prin care i s-au stabilit reclamantului drepturile salariale în valoare de 7934 lei (f. 35).

Împotriva Hotărârii de Guvern nr. 54 din data de 8 februarie 2019 şi a Decizia nr. 24/2019 a Prim-ministrului României reclamantul a formulat plângere prealabilă care nu a fost soluţionată până în acest moment (f. 15-21).

În drept, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Noţiunea de caz bine justificat este definită în art. 2 alin. (1) lit. t) al aceleiaşi legi ca reprezentând împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar noţiunea de pagubă iminentă este definite în art. 2 alin. (1) lit. ş) ca reprezentând prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În speţă, din textele legale citate mai sus reiese că, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ, trebuie îndeplinite două condiţii de fond, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi existenţa unei pagube iminente. De asemenea, trebuie îndeplinită şi condiţia formulării plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

După cum s-a arătat în prezentarea stării de fapt, reclamantul a formulat plângerea prealabilă împotriva celor două acte administrative atacate, prin care a solicitat revocarea acestora, aspect necontestat de către pârâţi, plângere prealabilă căreia nu i s-a dat răspuns până în acest moment (f. 15-21).

Cu privire la prima condiţie, a existenţei unui caz bine justificat, instanţa reţine că aceasta este îndeplinită atunci când există dubii puternice cu privire la legalitatea actului. Altfel spus, la o analiză sumară, actul administrativ a cărui suspendare se cere trebuie să apară ca fiind mai degrabă nelegal decât legal.

Aşa cum s-a arătat şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, poate constitui un caz temeinic justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În acord cu jurisprudenţa curţii supreme, instanţa arată că se poate reţine existenţa unor dubii puternice cu privire la legalitatea actului şi atunci când procedura externă de adoptare a acestuia nu a fost respectată. Sub acest aspect, la o analiză sumară a cauzei, instanţa reţine că Hotărârea nr. 54/08.02.2019 a fost luată fără respectarea dispoziţiilor imperative cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării. Astfel, potrivit art. 47 alin. (2) din Regulament, Proiectul agendei de lucru a şedinţei Guvernului este întocmit de Secretariatul General al Guvernului şi prezentat spre aprobare prim-ministrului care îl poate modifica prin eliminarea sau introducerea unor noi proiecte de acte normative sau documente de politici publice. Pe agenda de lucru aferentă şedinţei Guvernului din data de 08.02.2019 nu era înscris un proiect de act normativ având ca obiect aplicarea mobilităţii în privinţa reclamantului (f. 22).

Apoi, potrivit prevederilor art. 49 alin. (2) din acelaşi act normativ, în cazuri excepţionale, primministrul poate aproba ca pe durata desfăşurării şedinţei Guvernului să fie încărcate în SIMP şi luate în discuţie proiectele de documente de politici publice, proiectele de acte normative sau alte documente neînscrise pe agenda de lucru, dacă acestea reclamă o decizie urgentă a Guvernului. Or, se observă că în Informaţia de presă privind proiectele de acte normative aprobate sau de care Guvernul a luat act în şedinţa Guvernului României din 8 februarie 2018 (f. 24), la punctul nr. 21 care marchează hotărârea adoptată de Guvern privind aplicarea mobilităţii în privinţa reclamantului, nu se specifică existenţa unor astfel de motive excepţionale care pot avea vocaţia de a modifica agenda de lucru a şedinţei Guvernului.

Prin urmare, având în vedere că proiectul de act normativ având ca obiect aplicarea mobilităţii în privinţa reclamantului nu se afla pe agenda de lucru aferentă şedinţei Guvernului din 08.02.2019 şi nu ne aflăm în prezenţa vreunui caz excepţional, rezultă că Hotărârea de Guvern nr.54/08.02.2019 a fost adoptată în mod nelegal.

Tot în legătură cu prima condiţie necesară admiterii unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ, şi anume existenţa cazului bine justificat, instanţa reţine că, la o analiză sumară permisă de procedura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, actele administrative atacate nu sunt motivate.

Astfel, în Nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 54/2019 privind aplicarea mobilităţii pentru reclamantul GYORKE Zoltan din funcţia publică de subprefect al Judeţului Cluj în funcţia publică de inspector guvernamental, se indică că s-a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 27 alin. (1) lit. a), art. 30 şi art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 care, coroborate, conduc la ipoteza unei modificări a raporturilor de serviciu pentru eficientizarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice care se adoptă la solicitarea motivată a ministrului internelor şi reformei administrative pentru funcţiile publice de prefect şi subprefect.

Gyorke Zoltan

Se arată în nota de fundamentare că experienţa acumulată de către domnul GYORKE Zoltan în îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiilor publice deţinute anterior (subprefect 2008-2009, inspector guvernamental 2009-2013) îl recomandă pentru funcţia de inspector guvernamental. Altfel spus, din nota de fundamentare a hotărârii reiese că în cazul reclamantului i s-a aplicat mobilitatea în vederea promovării în funcţia de inspector guvernamental, ca urmare a experienţei dobândite în timp în funcţii publice, şi că scopul acestei mobilităţi este acela de eficientizare a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice (a Secretariatului General al Guvernului). Or, instanţa observă că nu se poate reţine că intenţia emitenţilor actelor administrative atacate a fost aceea de eficientizare a activităţii Secretariatului General al Guvernului, unde s-a dispus numirea prin mobilitate, deoarece nici până în acest moment nu au fost stabilite atribuţiile reclamantului în această funcţie de inspector guvernamental.

Mai mult chiar, la o analiză sumară, instanţa reţine că, prin aplicarea mobilităţii în privinţa reclamantului, acesta a fost schimbat din funcţia de subprefect al Judeţului Cluj şi numit în funcţia de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, că în această funcţie nu i-au fost stabilite atribuţiile de serviciu, că în locul său, pe funcţia de subprefect al Judeţului Cluj a fost numit Ioan Alin Danci prin Hotărârea Guvernului României nr. 105 din 27 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173/5.III.2019, în condiţiile în care reclamantul deţine o vastă experienţă şi cunoştinţe în ceea ce priveşte funcţionarea aparatului administrativ, fiind licenţiat în ştiinţe administrative, doctor în istorie al Academiei Române cu teza de doctorat având titlul Instituţia Prefecturii în Ciutul interbelic şi absolvent al Programul de specializare destinat înalţilor funcţionari publici – anul de studii 2006-2007. De asemenea competenţele reclamantului au fost certificate şi de către Comisia de evaluare a înalţilor funcţionari publici prezidată de doamna profesor universitar doctor Dana Tofan, conducător de doctorat în cadrul Şcolii doctorale a Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, fiindu-i acordat calificativul FOARTE BINE în urma evaluării care a avut loc în a doua parte a anului 2018 (f. 32-34).

Aşadar, în condiţiile în care prin aplicarea măsurii mobilităţii în privinţa reclamantului a fost înlocuită o persoană supra-calificată din aparatul Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj şi numită într-o funcţie în care nu i s-au stabilit atribuţiile care să ducă la eficientizarea activităţii instituţiei publice unde a fost numit prin mobilitate, concomitent cu numirea unei alte persoane în funcţia de subprefect, care nu are experienţa în această funcţie pe care o are reclamantul, concluzia logică care se desprinde, la prima vedere, este că măsura dispusă prin actele administrative au dus mai degrabă la destabilizarea activităţii instituţiei prefectului decât la eficientizarea activităţii Secretariatului General al Guvernului.

În fine, un ultim aspect care se impune a fi menţionat se referă la faptul că deşi în motivarea Hotărârii Guvernului nr. 54/08.02.2019 se indică ca şi motiv eficientizarea Secretariatului General al Guvernului, după cum a arătat reclamantul, şi necontestat de către pârâţi, din anul 2017 au fost adoptate 9 hotărâri privind mobilitatea unor prefecţi în funcţii publice de inspectori guvernamentali, însă doar unui număr de 5 inspectori guvernamentali le- au fost stabilite atribuţiile, dar în cadrul unor ministere, nicidecum în cadrul Secretariatului General al Guvernului.

Rezultă, aşadar, că la o analiză sumară, Hotărârea nr. 54/08.02.2019 nu este motivată.

Apărările pârâţilor potrivit cărora condiţia cazului bine justificat nu este îndeplinită, nu pot fi primite, deoarece aceste apărări nu fac altceva, decât să susţină că actele atacate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale şi că reclamantul nu şi-a dovedit afirmaţiile. Se constată că, din nou, nici măcar în faţa instanţei de judecată, pârâţii nu au dovedit care era cazul excepţional care impunea suplimentarea ordinii de zi a guvernului cu proiectul de hotărâre privind mobilitatea în funcţie publică a reclamantului şi nici în ce consta eficientizarea activităţii Secretariatului General al Guvernului.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, existenţa unei pagube iminente, instanţa reţine că scopul instituit de legiuitor pentru suspendarea executării actului administrativ este acela de a nu cauza reclamantului o paguba materiala iminentă, care i s-ar cauza ca urmare a nesuspendării executării actului administrativ, generată de faptul că până la soluţionarea irevocabila a acţiunii în anulare, aceasta pagubă materială ar putea fi, în unele cazuri, deosebit de consistenta.

În cauză, consecinţa imediată a punerii în executare a Deciziei nr. 24/08.02.2019 constă în diminuarea veniturilor salariale ale reclamantului, pe o durată nedeterminată, mai exact înjumătăţirea venitului brut lunar, prejudiciu imposibil de recuperat, ulterior chiar şi într-o eventuală repunere în situaţia anterioară. Astfel, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamantul are de achitat rate aferente unor credite bancare în sumă de 69.071 lei şi credit ipotecar în valoare de 325.500 lei. În situaţia în care se va afla în imposibilitatea de a achita aceste rate, o eventuală procedură de executare silită împotriva imobilului construit va genera costuri care nu vor mai putea fi recuperate ulterior. Acesta aspect, coroborat cu faptul că reclamantul, împreună cu soţia sa, asigură întreţinerea a celor doi copii minori pe care cei doi soţi îi au, face ca diminuarea salariului reclamantului să afecteze întreţinerea zilnică a familiei.

Tot unei pagube iminente se circumscrie şi prejudiciul de imagine suferit de către reclamant ca urmare a emiterii celor două acte administrative. Astfel, deşi, după cum s-a arătat mai sus, în concepţia emitenţilor celor două acte administrative atacate, s-a dispus aplicarea mobilităţii în privinţa reclamantului, ca urmare a experienţei dobândite şi în scopul eficientizării activităţii Secretariatului General al Guvernului, ceea ce mai degrabă ar însemna că este vorba despre o promovare, în realitate, la o analiză sumară a situaţiei, se observă că măsura este percepută, ca o sancţiune (înjumătăţirea salariului, folosirea în presă a expresiilor – destituire, nicidecum avansare, promovate).

Nici cu privire la această a doua condiţie, pârâţii nu au adus argumente care să combată susţinerile reclamantului. Instanţa, în analiza pe care a făcut-o, a avut în vedere şi cuprinsul Ordinului Secretariatului General al Guvernului nr. 162/15.02.2019 privind stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului, analiza pagubei iminente fiind făcută prin raportare la acest salariu.

Pentru aceste motive, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa urmează să admită cererea de suspendare, aşa cum a fost formulată.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina