Clujust.ro vă prezintă motivarea sentinței rămase definitive prin care o avocată din Baroul Cluj a primit despăgubiri morale de 10.000 de euro pentru ”prejudiciul grav adus onoarei, demnității și reputației profesionale” de către un afacerist.

Avocata reclamantă l-a chemat în judecată pe afacerist, iar în garanție a chemat mai mulți ziariști, firma care editează Gazeta de Cluj și un notar public. Cererile de chemare în garanție au fost respinse ca tardive, însă cererea pe fond de răspundere delictuală a fost admisă de Judecătoria Cluj-Napoca și menținută prin decizia definitivă de Tribunalul Cluj.

Extras Sentința Civilă nr. 4425/2016 Judecătoria Cluj-Napoca

”Privitor la fondul pricinii, instanţa este chemată să se pronunţe dacă  libertatea de exprimare ce constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice prin care se exprimă pluralismul, toleranţa şi spiritul de deschidere fără de care nu există o „societa­te democratică” (cauza Handyside contra Regatului Unit hot. din 07.12.1976) a fost exercitată în speţă în limitele sale legale sau acestea au fost depăşite cu rea credinţă, cu intenţie, în scopul de a şicana, de a tulbura viaţa şi profesia reclamantei şi a familiei, de a produce grave prejudicii de imagine.

Libertatea de exprimare poate fi supusă unor ingerinte, în conditiile alineatului 2 al articolului 10, care trebuie însă să îndeplinească trei exigente: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim (dintre cele enumerate limitativ în alineatul mentionat), iar măsura luată să fie necesară într-o societate democratică, cu o privire specială asupra proportionalităţii ingerinţei cu scopul legitim urmărit.

Evident că este necesar să se ia în considerare justul echilibru care urmează a fi asigurat între interesul general şi interesele persoanei, statul bucurându-se, în orice ipoteză, de o marjă de apreciere (a se vedea cauza Pfeifer precitată, § 37). În contextul obligaţiilor pozitive care rezultă din art. 8 din Convenţie, este necesar ca autorităţile interne să asigure un just echilibru în cadrul protecţiei dreptului reclamantului la reputaţie, element integrant al dreptului la protecţia vieţii private şi a libertăţii de exprimare protejate prin art. 10 (a se vedea, cauza Von Hannover contra Germaniei).

Se impune analiza condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale (a) existenţa unui prejudiciu; b) existenţa unei fapte ilicite; c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; d) existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, cu luarea în considerare a celor mai sus expuse.

Raportat la probaţiunea administrată în cauză-înscrisuri, depunerea interogatoriului la care pârâtul nu s-a deranjat să se prezinte în instanţă şi să răspundă, depoziţiile celor trei martori audiaţi, instanţa apreciază că toate acestea sunt întrunite. Pârâtul cu bună ştiinţă a demarat campania de presă de discreditare a reclamantei şi a familiei acesteia, din motive personale de răzbunare, meschine, josnice, insistând în acte şi fapte de defăimare constantă-răspândirea ziarului în tribunal, pentru ca justiţiabilă şi colegii petentei să-şi facă o impresie proastă despre aceasta, ceea ce în parte a reuşit.

Prejudiciul provocat s-a conturat cu puterea evidenţei din depoziţiile martorilor care au învederat instanţei suferinţa continuă pricinuită reclamantei, soţului, mamei sale, pe parcursul anilor, toţi de o probitate morală impecabilă în societate şi la locul de muncă.

Pârâtul absent în faţa magistratului nu a probat limitele sau justificarea legală şi faptică a acţiunilor sale, nu a dovedit aspecte de natură a contura o altă imagine decât cea a premeditării şi a abuzului pentru a discredita un avocat care nu a făcut altceva decât să-şi exercite profesia cu profesionalism şi integritate.

Fapta sa ilicită trebuie în mod cert sancţionată pentru că într-o societate democratică se impun a fi respectate dreptul la imagine şi la prestigiu în aceeaşi măsură cu libertatea de exprimare cu bună credinţă, ceea ce nu este cazul în speţă, Buna credinţă lipseşte cu desăvârşire.

În baza art. 998-999 Cod civil, va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul grav adus onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale în perioada ultimilor trei ani anterior promovării prezentei acţiuni, prin fapte ilicite constând în afirmaţii jignitoare şi calomnioase la adresa reclamantei şi a familiei sale în presa scrisă şi în format electronic pe internet, precum şi în formularea abuzivă de plângeri penale, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la plata efectivă a despăgubirilor.”

Comments

comentarii