Curtea în dosarul ”Cecan vs. ANI”: „vădită contradicție cu funcția publică de consilier județean”

Clujust.ro vă prezintă motivarea Curții de Apel Cluj în dosarul în care directorul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri, Eugen Cecan, a contestat raportul Agenției Naționale de Integritate, care a constatat că s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada când a fost și consilier județean.

În iunie 2015, ANI preciza despre Cecan: ”S-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 29 ianuarie 2013 – 28 mai 2014, întrucât a deținut, simultan cu funcția de Consilier județean, și funcția de Director al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj, încălcând, astfel, prevederile art. 88, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003.

La art.  88, alin. (1), lit. b) și d) din Legea nr. 161/2003 se arată: „Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu: […] funcţia de prefect sau subprefect; […] funcţia de […] director […] la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă”. 

Directorul DRDP Cluj a atacat raportul la Secția a II-a de la Curtea de Apel Cluj, care în 27 octombrie 2015 i-a respins acțiunea. Cecan a declara recurs declarat în 17 decembrie 2015. De atunci, însă, nu s-a stabilit termen de judecată, iar pe site-ul ÎCCJ scrie: ”Cauza se află în procedură de filtru. Primul termen de judecată urmează a fi alocat ulterior.” Vă prezentăm mai jos motivarea Curții de Ape Cluj.

Sentința Civilă nr. 427/2015 Curtea de Apel Cluj

Asupra cauzei de față, din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

I.

Circumstanțele factuale și legale ale cauzei

1) Prin raportul de evaluare nr…../II/12.06.2015 emis de Agenția de Integritate (în continuare ANI) s-a reținut încălcarea prevederilor art.88 alin.1 lit. d) din Legea nr.161/2003 întrucât în perioada 29.01.2013-28.05.2014, reclamantul Cecan Eugen a deținut simultan atât calitatea de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj cât și funcția de Director al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj.

2) Situația de fapt reținută de ANI nu este contestată în cauză, litigiul purtând asupra interpretării dispozițiilor art.88 alin.1 lit. d) din Legea nr.161/2003 care prevăd următoarele: “Funcția de (…) consilier județean este incompatibilă cu funcția de (…) director la (…) societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă”.

3) În esență, reclamantul critică raportul și interpretarea textului dată de ANI (potrivit cu care legiuitorul nu face distincție între sediul principal și sediul secundar) invocând, pe de-o parte, metoda de interpretarea gramaticală (legiuitorul se referă în particular la sediul principal al societății și nu la orice sediu al acesteia în general), iar, pe de altă parte, principiul unității terminologice consacrat de art.37 din Legea nr.24/2000.

4)Curtea reține că potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.84/2003 a fost înființată „Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A., denumită în continuare C.N.A.D.N.R., societate comercială pe acțiuni, cu capital integral de stat, cu sediul în municipiul București, sectorul 1 (…)”, persoană juridică română de interes strategic național, conform alin.2 al aceluiași articol.

De asemenea, prezintă relevanță și împrejurarea că  C.N.A.D.N.R. a avut încă de la, la înființare, în structura sa 7 subunități denumite direcții regionale de drumuri și poduri și un centru de studii și cercetare, fără personalitate juridică, conform art.1 alin.3 din actul normativ anterior individualizat, iar, potrivit alin.4 a aceluiași articol, C.N.A.D.N.R. poate înființa filiale, sucursale, reprezentanțe, agenții și alte asemenea subunități în țară și în străinătate, în condițiile legii și ale statutului.

În temeiul actului normativ de înființare și a atribuției conferite prin art.14 alin.5 lit. a) din Statutul C.N.A.D.N.R. S.A. (din anexa nr.1 la O.U.G. nr.84/2003)  prin Regulamentul de organizare și funcționare s-au prevăzut în concret cele 7 subunități aflate în structura C.N.A.D.N.R. S.A., printre acestea făcând parte și Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj (în continuare D.R.D.P. Cluj), cu sediul în Cluj Napoca, str. Decebal, nr.128,, jud. Cluj; în acest context se impune precizarea că, potrivit art.43 alin.3 din Legea nr.31/1990, D.R.D.P. Cluj este un sediu secundar al C.N.A.D.N.R. S.A., înregistrat ca atare în registrul comerțului, cu competență în activitatea de gestionare, administrare și exploatare a elementelor infrastructurii rutiere de drumuri naționale pe o rază administrativ teritorială distinctă.

Conform aceluiași art.20 alin.2 din Statut, directorul general poate delega o parte din atribuțiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din cadrul C.N.A.D.N.R.

În speță, reclamantul, în calitate de director al D.R.D.P. Cluj, numit la data de 22.06.2012, a primit mandat din partea directorului general  de a reprezenta interesele C.N.A.D.N.R. în teritoriu prin încheierea de acte juridice în numele și pe seama acesteia, sub aspect tehnic, economic și juridic pentru activitățile desfășurate la nivelul C.N.A.D.N.R. S.A.─ D.R.D.P. Cluj (conform art.2 alin.1 din contractul de mandat special nr.12/6.01.2014, f.62-63).

Curtea reține, împrejurare importantă în cauză și care a fost avută în vedere și de inspectorul de integritate la fundamentarea raportului de evaluare, că în preambulul mandatului special s-a motivat necesitatea acordării acestuia în considerarea complexității activității C.N.A.D.N.R. S.A. și tinându-se cont de repartizarea teritorială a acestor activități în cadrul a 7 direcții regionale de drumuri și poduri și a unui Centru de Studii Tehnice, Rutiere și Informatică (CESTRIN), precum și de numărul mare de km de drumuri naționale aflat în administrarea acestora.

Printre atribuțiile directorului D.R.D.P. Cluj, conform art.2 alin.2 din mandat, sunt enumerate cele referitoare, spre exemplu, la: încheierea de contracte pentru achiziția de lucrări, servicii și produse; încheierea de contracte subsecvente aferente acordurilor cadru încheiate de D.R.D.P. Cluj; încheierea contractelor de utilizare zonă drum cu respectarea prevederilor O.U.G. nr.43/1997; plata, în termen și în cuantum legal, a obligațiilor la bugetul local; angajarea, promovarea personalului, după aprobarea prealabilă a directorului general; încetarea contractelor de muncă pentru personalul D.R.D.P. Cluj, etc.

II.

Aprecierea Curții

5) Cu titlu preliminar, Curtea remarcă că, în speță, normei înscrise la art. art.88 alin.1 lit. d) din Legea nr.161/2003 i se aplică mai multe metode de interpretare, nu numai cea gramaticală sau cea logică ci și cea teleologică, fiind cunoscut că, având în vedere că actul normativ are un caracter general și impersonal, în aplicarea dreptului, organul de jurisdicție trebuie să recurgă, adesea, la diverse metode de analiză pentru a preciza sensul și conținutul normei juridice.

6) Cât privește interpretarea gramaticală invocată de reclamant, Curtea reține că argumentele acestuia nu sunt pertinente și, prin urmare, nu pot conduce, per se, la corecta soluționarea a cauzei, fiind cunoscut că, sub aspectul sintaxei gramaticale, un termen folosit  la singular implică și pluralul și invers.

De asemenea, Curtea apreciază că în speță nu este incident principiul unității terminologice consacrat de art.37 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative întrucât exemplul propus de reclamant este impropriu: în primul rând, normele înscrise la art.107 și art.109 își au sediul materiei în Noul Cod de procedură civilă (intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013), lege ulterioară Legii nr.161/2003, iar, pe de altă parte, din textul art.37 alin.2 din Legea nr.24/2000 rezultă că semnificația noțiunii sau termenului devine obligatorie pentru actele normative din aceeași materie; or, art.88 alin.1 lit. d) din Legea nr.161/2003  conține o normă juridică de drept material (substanțial) pe când Legea nr.134/2010 reglementează organizarea și desfășurarea procesului civil, fiind vorba deci de norme de procedură; celelalte exemple propuse de reclamant prin concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, nu pot fi analizate de Curte întrucât nu au făcut obiectul acestora, conform art.389 Cod procedură civilă.

De altfel, principiul unității terminologice este obligatoriu a fi respectat la redactarea actelor normative de către emitenții acestora, conform art. 3 din Legea nr.24/2000 prin raportare și la CAP. IV din același act normativ, fără să împiedice instanța de judecată să pronunțe o soluție prin interpretarea normei juridice incidente cauzei.

7) Referitor la regula de interpretare logică reținută de ANI în raport, Curtea reamintește că aceasta, exprimându-se prin adagiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (adică unde norma juridică nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă), are la bază ideea că generalitatea formulării unui text legal conduce la generalitatea aplicării lui, fără a se face distincții pe care textul respectiv nu le conține.

În adevăr, se observă că legiuitorul nu face distincție între sediul principal și sediul secundar al societății comerciale de interes național, așa încât nici instanța de judecată, în realizarea misiunii ei constituționale de a înfăptui justiția, potrivit art.124 alin.1 din Legea fundamentală, nu poate să opereze o atare distincție.

8) În plus, Curtea are în vedere și finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea normei înscrise la art.88 alin.1 lit. d) din Legea nr.161/2003, apelând astfel la interpretarea teleologică.

Astfel, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională a României, cu prilejul soluționării unor excepții de neconstituționalitate a textului legal anterior individualizat (spre exemplu, Decizia nr.91 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr.356 din 25 mai 2015), prevederile legale supuse controlului de constituționalitate stabilind cu claritate incompatibilități specifice funcțiilor de (…) consilier local sau consilier județean, reprezintă garanții ale exercitării funcției publice în condiții de imparțialitate și transparență decizională, dând expresie voinței legiuitorului care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumularea acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice.

Or, în speță, așa cum rezultă chiar din preambulul mandatului special și a art.2 alin.2 din același act, reclamantul, în calitate de director al D.R.D.P. Cluj ─ sediul secundar al C.N.A.D.N.R. S.A.─ are atribuții importante în administrarea și gestionarea intereselor societății comerciale de interes național pe raza administrativ teritorială a județului Cluj, în special sub aspect juridic și economic (exempli gratia, putând proceda la încheierea de contracte de achiziții publice, la efectuarea de operațiuni de încasări și plăți, inclusiv a obligațiilor la bugetul local, etc.); cu alte cuvinte, rezultă neechivoc că la sediul secundar al C.N.A.D.N.R. S.A, aflat în județul Cluj, se concentrează interese economice importante ale societății comerciale de interes național.

Prin urmare, aceste atribuții ale reclamantului au fost în vădită contradicție cu funcția publică de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Cluj, care obliga la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, fiind de natură să aducă atingere interesului public și, mai ales, a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice județene.

9) Cât privește decizia nr.5879/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de reclamant cu titlu de practică judiciară, Curtea reamintește că, în principiu, jurisprudența nu este izvor de drept în sistemul nostru de drept, cu excepția cazurile prevăzute de lege (hotărârile pronunțate în recurs în interesul legii sau cele pronunțate pentru dezlegarea unor probleme de drept).

Or, reclamantul a invocat o decizie de speță a jurisdicției supreme care este străină de obiectul pricinii întrucât vizează o altă problemă de drept, mai exact interpretarea noțiunii de „filială” din cuprinsul art.88 alin.1 lit. d) din Legea nr.161/2003.

Prin urmare, nici argumentele trase din această decizie de speță nu pot fi primite de Curte.

10) În concluzie, Curtea apreciază că, în circumstanțele factuale și legale expuse în cele ce preced, în mod corect pârâta ANI a reținut în sarcina reclamantului nesocotirea dispozițiilor art. art.88 alin.1 lit. d) din Legea nr.161/2003, fapta reclamantului generând o stare de incompatibilitate, contrară principiilor de exercitare a funcției publice de consilier județean în condiții de imparțialitate și transparență decizională.

III.

Soluția Curții

În raport de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.24 din Legea nr.176/2010, va respinge acțiunea în contencios formulată de reclamant.

Comments

comentarii

Cine se-aseamănă, se-adună. RealitateaTV anunță „bomba anului”, întoarcerea lui Rareș Bogdan. Europarlamentar și invitat-permanent în același timp.... Citește mai mult
Amenințări halucinante din partea pro-rusului Călin Georgescu. În timp ce acesta amenință cu interzicerea „rețelei Soros”, adepții săi lansează amenințări la adresa președintelui interimar Ilie Bolojan.... Citește mai mult
Sărbători fericite!
APBCT

Lasă un răspuns